De ce ne gândim întotdeauna doar la soluţiile de supermarket de construcţii când avem de ridicat diverse construcţii natură? De exemplu, în situaţia locurilor de joacă, care sunt şi ele subiect de sifonat bani publici, vezi stranii aşezăminte la ţară, colorate, din plastic, din lanţuri şi alte alea, cu totul artificiale. În parcul nostru, o organizaţie nonguvernamentală a creat un setup de pretexte de joacă, din butuci de lemn. De ce nu se fac şi la ţară din astfel de materiale? Pentru un parc, par de acolo. Totuşi de ce nu putem noi ca români să ne simţim legaţi de natură, de ce suntem atât de rupţi şi alienaţi? Imagini în articol cu butucii buclucaşi.
Slow Food // e c o g a s t r o n o m i e // d e z v o l t a r e d u r a b i l ă
marți, 20 mai 2014
Despre lupta măcelăriilor
În "satul" nostru, apare o nouă măcelărie. RUSTIQ. Pare o măcelărie "manelistă". Oare va rezista? Ultimii 25 de ani şi peste au însemnat trecerea de la măcelaria unică a lui Marin Mitică, cu coada de oameni, din noapte formată. Nu mai intru în amănunte. Povestea este foarte lungă. În faţa blocului nostru o măcelărie a existat, a dispărut şi a revenit. Apoi a dispărut din nou. Cea care este pe picioare acum, mizează instinctiv şi natural, pe localism. Este de-a locului, ne spun antreprenorii, oferă carne de-a noastră, de animale crescute în România. Fără multe pretenţii spune că este dintre noi. Cealaltă, de ce şi-a spus RUSTIQ? Deja am suspiciuni. Adică este RUSTIC, dar mai de fiţe? Aşadar de ce încă o măcelărie? Care sunt motivele? Vom vedea. Documentarea despre comerţul de proximitate, local, continuă. Imagini în articol.
Magazinul de proximitate, o eroare a industriei alimentare
Magazinele AGRICOLA, un pic de eşec. Atenţie, nu vreau să aruncăm deoparte tot efortul imens al companiei de a face bine lucrurile. Dar uneori este bine să arunci o privire de la distanţă, poate superficială, dar aşa este consumatorul, pentru a vedea altfel. Industria alimentară crede că dacă îşi crează şi deschide magazine de desfacere directă, dar cu DE TOATE, ar avea o şansă în plus cu încă un canal de distribuţie. Magazinele de vânzare directă al producătorilor mari din industria alimentară, trebuie să fie:
- Numai de vânzare directă, aşadar doar cu produsele lor;
- Cu un plus de conţinut, de comunicare, despre produse, producători, calitate, origine geografică;
- Să fie un efort pe termen lung, de 3-5 ani, este o construcţie de brand, nu este despre a bea apă....
Ori, ce constatăm?
luni, 19 mai 2014
Eco Ruralis: in afara sistemului pentru a-l schimba
Despre Eco Ruralis se pot spune puţine, dar dense: o organizaţie dedicată micilor fermieri, ţăranilor, agriculturii durabile. Militantă. Plină de energia schimbării. AICI detalii. În blog imagini.
|
Ramona Duminicioiu, Dan Cişmaş, ONG Eco Ruralis |
"Asociaţia Eco Ruralis este organizaţie neguvernamentală, ceea ce înseamnă că prin forma sa de constituire legală, aleasă conştient şi responsabil, se află în afara sistemului. Când spunem sistem, ne referim la oameni care ocupă funcţii publice cu implicaţii decizionale (indiferent că fac parte sau nu dintr-un partid politic) din Parlamentul European, Parlamentul României, Guvernul României şi toate formele de organizare locală şi regională ale acestor structuri. Credem cu tărie că societatea civilă este cea mai puternică formă de organizare a cetăţenilor pentru a schimba lucrurile în bine, pe termen lung. De asemenea, credem cu tărie în acţiunile individuale ale ţăranilor şi ale tuturor cetăţenilor care construiesc un viitor mai bun, aratând rezistenţă faţă de deciziile proaste ale sistemului ce afectează mediul şi comunităţile, din spaţiul în care trăim. Asociaţia Eco Ruralis nu se identifică şi nu se va identifica niciodată cu persoane care încearcă sau vor încerca să pătrundă în sistem."
Şampania Rhein. O oglindă.
Este despre o oglindă reclamă, de vânzare, de colecţie sau de privit în trecut. Puţine cercetări sunt publicate despre istoria publicităţii din România. Un muzeu al publicităţii, astăzi, ar fi doar un pretext pentru reuniuni, întâlniri, discuţii. Totul ar putea fi pus la un loc, virtual. Imagini, publicaţii scanate, etc. De câţiva ani, stă în preajma noastră, o oglindă de bar, de publicitate pentru şampania Rhein. O marcă legendară, ce aparţine perioadei interbelice. Scăpată din demolări, de pe undeva din România, oglinda este martorul unei perioade istorice, de glorie, probabil, ne provoacă amintiri despre frumuseţea şi puterea mărcilor locale. Oglinda originală, în mărime naturală, ne lasă să gândim ce meştesug dispărut au folosit creatorii ei, ce proces de selecţie s-a petrecut astfel ca cei ce au comandat, să accepte grafica propusă. Şi, mai presus de toate, era un concept unitar, across the media? Priviţi imaginile.
duminică, 18 mai 2014
TURKFEST: Ce mănâncă turcii şi nu cunosc turiştii?
Dacă vreţi să descoperiţi bucătăria populară turcească, nu rataţi. La Istanbul nu găsiţi aşa ceva. Vă spune o persoană care a vizitat la pas ani la rând Turcia şi de 3 ori Istanbul. De câţiva ani, în Bucureşti, în "buricul" României, este organizată o întâlnire "subversivă" cu bucătăria turcească. Festivalul, aici. Parte a culturii lor. Cu elemente de promovare, de propagandă un pic, dar foarte sincere şi neagresive. Cu un pic de clişee, cu fesuri şi imitaţii de personaje, cu destul de multă "mucava", festivalul are o anumită valoare adăugată. Cea mai mare parte a preparatelor culinare ce sunt aduse le Festival, nu pot fi găsite pe străzile Istanbulului. Este cea mai bună ocazie de a gusta, a cumpăra preparate culinare ca la turci, din casă. Nu rataţi, în fiecare an aveţi ocazia. Nu veţi găsi la Festivalul organizat de Fundaţia Tuna clişeele culinare comune, înnecate în foclorul local românesc. Imagini în articol, mai jos.
sâmbătă, 17 mai 2014
Marci locale, piete locale
Calatoriile in interes de serviciu, cum se spune, la Tulcea, imi dau prilejul sa arunc o privire pe rafturile magazinelor locale. Interesul meu este sa identific marci locale specifice locului sau marci ce nu au locul pe rafturile magazinelor din Bucuresti. Acolo unde domina supermarketurile. Apoi este interesanta inmugurirea micilor marci, daca le pot spune asa, care arata inventivitate, indrazneala de a iesi din mainstream si de a inova. Intr-o tara in care inovatia in industria alimentara sufera grav. Stomacul si sacosele romanilor fiind doar terenul cucerit de marcile insusite de multinationale, cu creatii originale, mici exceptii. Iata ce am gasit, mai jos. Seria "Camara cu bucate" si seria "Capricii si delicii".
joi, 15 mai 2014
Boza sau bragă?
Nu cumpăraţi braga din România, dacă nu aveţi certitudinea, stând de vorbă cu vânzătorii, că ştiu despre ce este vorba. Dacă nu ştiu, este vorba de falsificare. Braga este o băutură legendară. Depinde de generaţie. Unii dintre voi o cunoaşteţi, alţii nu. Este o băutură din tărâţe fermentate, este atribuită otomanilor şi culturii culinare turceşti, răspândită fiind în părţi ale României, târziu, până în anii '90. Există în variante precum crema de bragă, la Istanbul. Sau sub denumirea de boza, în Bulgaria, unde este cotată drept băutură naţională, după cum scrie pe etichetă. Ultimele urme ale bragăi erau prin piaţa Ovidiu în Constanţa, cu 25 de ani în urmă. Sau lângă piaţa Griviţa din Constanţa, la cuptorul cu covrigi, "Meduza".
sâmbătă, 10 mai 2014
Angst iese din Carrefour Express
La timp. Deci: Angst oferă mezeluri de calitate, chiar dacă baza de producţie este de tip industrial. Au crezut că asocierea cu Carrefour Express le aduce câştiguri. Nu, au pierdut în timp. Am intrat într-un magazin Carrefour Express şi nu înţelegeam ce caută produse alimentare ce sunt de regulă vândute de magazinele de proximitate, la ei. Magazine triste, în care produsele calitate erau relativ rătăcite.
(c) Ziarul financiar |
Aflaţi de aici cât cheltuie românii pe mâncare
Conform analizei sectorului de retail realizată de Consiliul Concurenţei pentru 2012, coşul de consum al românilor înghite de 42% bani, mâncare. De ce? Ce părere aveţi?
vineri, 9 mai 2014
Păstoritul în festival, internaţional, la Tulcea
Ideea nu este rea, doar că execuţia este destul de deficitară. La prima citire a titlului, am zis uau! Ce chestie. Deci un festival de celebrare a ritualilor pastorale, cu brânzeturi, ciobani, oi, evenimente. Doar ştim că Dobrogea a fost colonizată de mocanii transilvăneni....când colo...festivalul este cu ansambluri de cântece şi dansuri...despre care bine spune doamna Speranţa Rădulescu (interviu AICI), că inventate fiind în comunism, acestea au distrus folclorul adevărat.
(c) Tiberiu Cazacioc - Tulcea 2014 |
Conferinta ONG dedicata agriculturii familiale...
Probabil mii de speranţe. Militanţii pentru agricultura familială, la Bucureşti. O imagine cu lupta de grup.
Tupeu chinezesc: glucoza pe post de miere
Am găsit şi fotografiat, în condiţii de risc, cum anume este distrus un produs. O miere de calitate, produsă de dl. Dobre, prin firma TREMOT Dobre şi Fii, se luptă din acest an, la raft, cu un produs chinezesc. Ce este el? Sirop de glucoză şi se numeşte PandBee Energizant. Ursuleţul era mai într-o parte a etichetei. Dubios produs.
joi, 8 mai 2014
ANSVSA te invata social media?
[Notă, motivul este jos]....Să ne înţelegem, ANSVSA este agenţia românească care se ocupă cu sănătatea noastră, adică controlează industria alimentară şi comerţul cu produse alimentare. Din diverse motive. Echivalentul în America este US Food Safety. Una dintre diferenţele dintre cele două? ANSVSA are o reputaţie de instituţie rigidă. USFS îşi învaţă grupul ţintă să comunice prin social media. Whaaaat!?
US Food Safety (@foodsafeguru) | |
Are you a food company that needs help with social media? US Food Safety can assist. E-mail us your contact info. editor@usfoodsafety.com.
|
Stăpînii seminţelor vs. apărătorii biodiversităţii
Vă sperie diversitatea, vă place standardizarea, vă place să fiţi controlaţi? Sau vă place libertatea, diversitatea, posibilitatea de a alege? O analiză Wall Street Journal ne spune în cât de puţine mâini sunt seminţele plantelor noastre. Seminţele industriale. Doar câteva companii globale stăpânesc seminţele. De partea cealaltă, sunt cei care cultivă seminţe heirloom, seminţe tradiţionale, care cred în biodiversitate. Credeţi într-un singur fel de roşie?
Să gătiţi bine, nu să grătăriţi...Ciofliceni şi de mâncare
Ori de câte ori aveţi ocazia să ieşiţi din oraş, încercaţi să gătiţi, nu să grătăriţi, la foc de lemne. Mai jos două preparate de bun gust: Fasole cu ciolan la cazan. Salată turcească de orez cu legume. Poftă bună! Despre salată, discutaţi cu soţia mea....
miercuri, 7 mai 2014
Trebuie să recunosc
Deci şi comunismul, recunoaştem asta, a creat memorie culturală, legată de bunurile de consum, alimentare şi nealimentare...Am fost prins în schema Carrefour cu anii '80....Se putea şi mai bine...sunt fotografiat pe un fundal tăiat, de nu se vede roll-up-ul cu comunicarea....cu obiectele, aşa şi aşa, puteau aduna bunuri alimentare de azi, revizuirea celor de ieri....PS: Sigur, am zâmbit pentru că amintirea acelor ani este uneori destindere....PS1: Acelaşi racord al comerţului modern, inclusiv al producătorilor din industria alimentară, la valorile familiare.
Cu apa minerală pe masa românilor
Este interesant cât de multă atracţie generează masa românilor. Aceasta atrage din ce în ce mai mult industria alimentară. Acum 2 ani, Coca-Cola trăgea aberant şi incredibil la sarmale, de Crăciunul 2012, dacă nu mă înşeală memoria.Varză şi băutură carbogazoasă, astea două merg la fix. Apoi au apărut micii de McDonald's, culmea inspiraţiei. Nu or fi micii nişte primadone ale artei culinare româneşti, s-or fi vânzând bine, dar parcă de la chiftea la mici, parcă saltul este prea agresiv. Un fel de hai să ne însuşim şi preparatul ăsta al vostru. Eei şi uite o apă minerală, Poiana Negri. Care vine şi ea spre mesele noastre. Este o apă bună, după gustul meu. Dar este în acelaşi trend: atacul industriei alimentare la masa tradiţională.
marți, 6 mai 2014
Un nou "atac" la valorile locale, azi PECO
Ce poate fi mai tentant, de câţiva ani încoace decât recursul la valorile locale: român, românesc. Se întâmplă în food, dar şi în alte industrii. Este deja o frecventă tuşă de marketing care urmăreşte să determine mai mult ataşament din partea clienţilor. Ironia sorţii este că acest recurs al unei companii care nu mai este demult românească, dar austriacă. Ce putea fi mai românesc decât să fi rămas românească. Nu?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)