Carrefour la INDAGRA Food: de la români pentru români :)

Știți că și în acest segment de piață a mâncării, între giganții comerțului modern se poartă o bătălie ca peste tot. Există deja o analiză a status quo-ului, cine a pierdut, cine a câștigat cote de piață. Cine, cât deține. Dar nu mai găsesc sursa, era în Ziarul Financiar? Business Magazin? Sau în Retail-FMGC.ro? Ce am observat, pe lângă ieșirea în piață a celor de la LIDL, cu seria lor de produse de tradiție? Că la INDAGRA Food, Carrefour și-a organizat prezența pentru a arăta că s-a corelat cu resursele locale, că lucrează cu furnizori români de legume și fructe dar și în zona de lactate și brânzeturi. Ce scot în evidență cu aceasta? Tendința și caracterul demonstrativ, ostentativ al Carrefour. Nu în sensul rău, ci prin faptul că au dorit să facă o demonstrație vizibilă, un statement. 

Am regăsit în selecție vinurile ecologice de la Adamclisi, lactatele de la Cluj, Colline, seria nouă Origini, precum și Rupi. Ca și fructele și legumele locale, dar deși avem o absorbție dorită, este vorba de materii prime, pentru consum imediat.

Într-un context politic în care din nou se discută despre locul la raft al producției românești. Și această preocupare este legitimă, așa cum și preocuparea noastră, de consumatori, este legitimă în a regăsi producție românească în zona de food. Imaginile vorbesc de la sine despre elementele conceptuale, slogan, poziționare geografică, iconografia specifică țesăturilor manuale, etc.

Carrefour against GMOs in Romania @GroupeCarrefour @NonGMOProject

Carrefour Romania guarantees that their meat products originated from pigs/porks raised in Romania, where not fed with GMO feed and that pigs/porks where not treated with antibiotics. Do Americans know? The Secret Society of Soya GMO Friends know this?

100% Romanian, natural, healthy and very tasty!

La Carrefour, inima sau interese?

2015

De la un punct incolo, comertul modern distruge economia locala. Aducand produse de import. Distanta dintre cele doua produse informativ-propagandistice ale Carrefour este de un an si ceva. Primul pliant mi-a atras atentia pentru ca marca deschiderea unui drum al retailerului, de urmarit. Este evident pentru cine este atent la dezbatere si ceea ce se intampla pe lantul de aprovizionare, de cativa ani incoace, ca intoarcerea spre resursele locale ale comertului modern international, este mult mai puternica, si vizibila in foarte multe feluri.  

Eu va propun aici in "Observatorul astronomic" sa priviti cu atentie la cele doua capete ale intervalului, coperta de sus si pliantul de mai jos, pentru ca ele (1) marcheaza un interval de timp, un proces (2); au si functia de a atrage atentia eventualilor producatori; dar si (3) functia de a proiecta perceptii pozitive despre Carrefour.

Pâinea de 24 de ore

Atât durează o pâine gigant preparată la Ca......our. Mă întreb deci, ce anume se pune în acea pâine dacă după o zi nu mai este bună? Meditați și alegeți alternativa. Pâinea țărănească, pâinea artizanală, preparată de brutari, prin metode tradiționale. Este arma voastră politică. Alegerea, the choice.

Angst iese din Carrefour Express

La timp. Deci: Angst oferă mezeluri de calitate, chiar dacă baza de producţie este de tip industrial. Au crezut că asocierea cu Carrefour Express le aduce câştiguri. Nu, au pierdut în timp. Am intrat într-un magazin Carrefour Express şi nu înţelegeam ce caută produse alimentare ce sunt de regulă vândute de magazinele de proximitate, la ei. Magazine triste, în care produsele calitate erau relativ rătăcite. 

(c) Ziarul financiar

Trebuie să recunosc

Deci şi comunismul, recunoaştem asta, a creat memorie culturală, legată de bunurile de consum, alimentare şi nealimentare...Am fost prins în schema Carrefour cu anii '80....Se putea şi mai bine...sunt fotografiat pe un fundal tăiat, de nu se vede roll-up-ul cu comunicarea....cu obiectele, aşa şi aşa, puteau aduna bunuri alimentare de azi, revizuirea celor de ieri....PS: Sigur, am zâmbit pentru că amintirea acelor ani este uneori destindere....PS1: Acelaşi racord al comerţului modern, inclusiv al producătorilor din industria alimentară, la valorile familiare. 

Carrefour este de vanzare...very cheap

Cine dă mai mult de doi bani pe Carrefour? Orice supermarket care se respectă, se respectă. Unii vând produse şi oferă servicii, alţii vând preţuri. Carrefour este genul de lanţ internaţional care în România vinde preţuri. De curând, am aflat: Carrefour este cel mai ieftin. "Cei mai ieftini din cartier!" este poziţionarea Carrefour. Ieftin nu înseamnă bun, ieftini înseamnă ca nu dai doi bani pe ce oferă Carrefour. Cum vă place?

Scuze dacă rănesc sentimentele cuiva, dar cred că nu este cea mai fericită poziţionare. Poate doar pentru ţări mult rămase în urmă economic. Ceea ce România nu este, totuşi!

Grăuntele gastro-industrial: LIDL, MEGA IMAGE, retailerii atacă!

Treptat-treptat ceea ce am reclamat într-o conferință și anume că retailerii au o lipsă, nu investesc în educația clienților, se schimbă. Față de cum am constatat la Carrefour în Belgia, unde revistele de oferte fac educație consumatorilor, deci investesc în a trece oamenii de la parizer la înțelegerea produsului, avea parte de o mare vină a comerțului modern de la noi. Nu poți susține la infinit consum de produse din carne, pe motiv că așa vor consumatorii. Când de fapt este vorba de o prelucrare

Conturile Carrefour au trecut pe verde...Carrefour o duce bine sau prost în România?

Ce semnificație are această numire dacă o legăm de operațiunile Carrefour în România? Că grupul a intrat într-o perioadă de restructurare. Scăderea consumului pe anumite piețe i-a făcut rău. Tot același ziar a anunțat recent: "Carrefour reorganizează operaţunile din Europa; România va fi în aceeaşi divizie cu Belgia şi Polonia". Aflăm din declarațiile de presă din Franța, de la Pierre-Jean Sivignon, directorul financiar al grupului, că banii au început să se întoarcă spre gigantul retailului, dar în piețele emergente lucrurile stau mai prost. La vârful grupului se consideră că vânzările online nu sunt o soluție și că trebuie temperată acțiunile în această direcție. 

De ce nu refuzati sa mai primiti pliante de la retaileri?

Ce-ar putea face haiducii dacă ar vrea ? Ar cere companiilor care spamează consumatorii, să nu îi mai asasineze prin drop-mail, cu pliante, trimise oricui, oriunde, oricând. Conform acestui film de campanie, de mai jos, dacă ceri la METRO, Carrefour, să nu îți mai trimită pliante, să îți exersezi un drept de opt-out și companiile nu îți respectă cererea, se cheamă PRACTICĂ COMERCIALĂ ABUZIVĂ.

La bloc, unde locuiesc eu, la scara mea, se primesc sute de exemplare de pliante lunar. Care înfundă cutiile poștale, se revarsă și sunt aruncate într-o cutie de carton. De aici iau drumul gunoiului sau, după cum am observat, s-a dezvoltat ad-hoc o activitate de recuperare de pliante. Sau ar putea o asociație de proprietari să recicleze aceste resturi comerciale și să le valorifice. De spus că tipul acesta de drop-mail, fără răspundere, este ca și cum ai trage la țintă, cu pliante, fără să cunoști care este ținta. În cantități atât de mari, nu este teribil? Câți copaci sunt tăiați?

Tendinte: Carrefour, paradoxul uneri erori manageriale sau...?!

Carrefour este pe pierdere în România și pe pierdere la vedere. Mai multe vești converg spre gândul că rețeaua Carrefour va fi vândută, cui ? Lui TESCO ? Articolul din Ziarul Financiar, cu adevărat muncit de autoare, ne arată că rețeaua, ce ciudat!, s-a întins, dar în loc să captureze mai multă valoare și volum, și-a înjumătățit. Vânzările pe metru pătrat. Întinderea rețelei nu a fost însoțită de creșterea în paralel a plăcintelor vândute. Este de bine sau de rău ? Dacă ați fi activiști Slow Food, v-ați bucura....

Azi mă duc să iau un kil de prețuri, am o pooooftă!

[PUBLICAT IN http://www.evz.ro]


Am fost de curând în Belgia, și am avut curiozitatea să caut un catalog de supermarket de la ei. Adus acasă, l-am pus alături de un catalog al aceluiași retailer din România. Celor care le-am arătat catalogul de supermarket din vest, fără să le spun care este scopul lui, de unde l-am luat, au crezut că este o revistă culinară. În timp ce catalogul pentru consumatorii români, este o colecție de imagini de produse, un raft pus în pagină și cu cât mai vizibile prețuri barate. Iată așadar cum procedează marii retaileri: acolo, publicul are parte de educație culinară, este învățat să gătească și să savureze, aici este împins la hrănire cu forța, condiționat să cumpere mult și ieftin. Un retailer chiar vinde în România un produs alimentar care se numește simplu “Bere”. Astfel produsul este redus la esența lui, prețul, pentru că doar astfel se mai diferențiază. Pentru că astăzi valoarea adăugată, exprimată prin marcă și brand, nu mai contează. Prețul a devenit în România de azi, aproape tot ceea ce diferențiază un produs alimentar de altul, spre deosebire de occident. Unde calitatea hranei, plăcerea de a găti, experiențele culinare, fac sens. Prețul ca armă de marketing, a devenit super-obsesia marcantă prezentă pe panourile publicitare, în pliantele marilor lanțuri alimentare, cele care pun capăt producției alimentare industriale, care ne împinge spre hrană ieftină (este vina lor ?) sau răspund nevoii de mâncare a cumpărătorului sărac. Lanțul alimentar lung a devenit în fapt o ventuză de aspirat bani din stomacurile românilor, în loc să fie suportul lor de viață.

Ce a fost și ce a ajuns mâncarea

Foarte des ați auzit la știri, la jurnalele televizate, afirmația „Prețurile s-au scumpit”. Sau chiar spusă între noi. Este vorba de incultură sau exprimarea, pe față, a ceea ce ne-a promis lanțul alimentar să ne dea ? Prețuri ! Tot procesul alimentar ne oferă nouă românilor, prețuri. La metru, la kilometru, la metri pătrați, la pungă, preambalat, prețuri, prețuri, prețuri. Nu mâncare, nu pâine, nu carne, nu lapte, ouă, cartofi.  Ci prețuri. Tot ceea ce trăim astăzi ne arată că hrana a fost dezbrăcată de către cultura urbană, de revoluția industrială și către globalizare, de toate caracteristicile importante pentru hrană. Nu mai are hrana valoare spirituală, culturală și imaterială, este astăzi doar un bun de consum, commodity. Logica pieței, a lanțului alimentar lung, este ordonată de prețul. Ne face să credem, fără să ne întrebăm, că hrana trebuie să fie ieftină, indiferent de valoarea ei, dată de muncă, de elementele nutritive conținute. Sistemul acesta a rupt legătura dintre cei care produc hrana și cei care o consumă, ducând la o deresponsabilizare reciprocă, la pierderea unor cunoștințe importante despre hrană, la imposibilitatea de a cunoaște cât mai multe despre ceea ce mâncăm. De aceea, prin Slow Food, se încearcă răsturnarea acestei logici a sistemului, prin reconstruirea relației dintre producător  și consumator, redarea valorii hranei, iar prețul să reflecte din nou valoarea muncii investite în hrană și calitățile ei nutritive.

Libertatea de a alege hrana și nu prețul

Slow Food încearcă să îi convingă pe consumatori să redevină liberi, să nu mai fie sclavii prețurilor, să își folosească puterea de cumpărare pentru a influența metodele de furnizare a materiilor prime pentru hrană și a producției acestora. Consumatorii trebuie să aibă un rol activ în producerea hranei și să stea de vorbă cu cei care o produc, să afle ce metode folosesc și ce probleme au. Consumatorii trebuie să redevină co-producători. Acesta poate deveni un nou model de consum, prin care cei care se hrănesc, fac alageri informate cu privire la mâncare, crează o legătură cu cei care o produc, astfel ajungând să plătească prețul corect pentru ea.

PS1 Multumim pentru folosirea logo-ului Carrefour, este preluat din situl companiei. Nu este folosit in scop comercial.

PS2. Despre grătar și picnic, veți citi și auzi cu ocazia vacanței de 1 mai. Când, așa cum am scris ultima oară, dar cu anticipație, presa va face știri despre grătare și probabile încălcării ale legii. Suntem pregătiți pentru Legea picnicului ? Pentru un slow food civilizat ? Aceasta este întrebarea.