Ar merge depus un proiect Slow Food la Street Delivery, for fun? AICI
marți, 26 mai 2015
luni, 25 mai 2015
Poale în brîu fără
Get in La Plăcinte
Ieșiți în oraș? Am remarcat deschiderea pe care La Plăcinte și-a creat-o la localul din clădirea pe lângă str. Academiei. Poate părea ceva banal, însă mie mi s-a părut ca un fel de opening aparte. Există trecerea de pietoni, masa de persoane în așteptare, oameni care privesc și caută să își consume timpul la semafor roșu, scrutând în stânga, dreapta, sus-jos. Timpul care trece greu, cele câteva minute. Dacă atâția ani, așteptând verde pentru pietoni, nu prea aveai la ce să te uiți înspre partea stânga de stradă Academiei, acum ai. O deschidere ca o invitație către interiorul localului La Plăcinte. Altfel decât la cafenelele din centrul vechi, unde acest tip de opening, este chiar banal. Poate însă m-am lansat eu în nu știu ce reverie stupidă. Nu? Dar mi-ar place să iau masa acolo, să privesc înspre Spitalul Colțea, spre piața Universității...
Topoloveni sau sindromul salam săsesc
Cam așa arată o mașină de serviciu a MCG Topoloveni. Nu, nu este a companiei care produce magiunul de prune de Topoloveni. Ci a concurenței care a investit masiv în aceeași zonă.
Este industria alimentară o poveste despre oameni buni și oameni răi? Despre fundamentări corecte sau nu, pentru crearea sau recrearea unor produse alimentar? Magiunul de prune de Topoloveni, un produs cu Indicație Geografică Protejată, nu poate fi produs de altcineva, sub această denumire. Nu din cauza rezervării mărcii la OSIM ci pentru că un produs IGP respectă un regulament european. Ce te faci cu granițele subtile ale marketingului și publicității, care sunt încălcate adesea cu bună știință pentru a intra pe teritoriul competitorilor?
Active in Chicago de Bjorn Heidenstrom
 |
| (c) Bjorn Heidenstrom |
Este o fotografie realizată de un norvegian cu care m-am cunoscut de la distanță, prin Internet. Bjorn Heidenstrom. Un personaj cu care nu ne-am putut întâlni în Norvegia, în călătoria de anul trecut, în 2014, pentru proiectul de patrimoniu dedicat lotcii. Dar Bjorn Heidenstrom publică din drumurile sale, tot felul de imagini care povestesc experiențe. Aici văd nu Chicago, ci București. Pe Dâmbovița s-ar putea sau nu?
duminică, 24 mai 2015
joi, 21 mai 2015
miercuri, 20 mai 2015
Despre slow si fast la Facultatea de Sociologie...
Evenimentul are loc marti 26 mai ora 14.00 la sediul
Facultatii de Sociologie si Asistenta Sociala din Schitu Magureanu, Sala
de Consiliu, aveti detalii la acest link http://sas.unibuc.ro/
Marmara birlik
O pastă de măsline, este drept, turcească, luată de la magazinul iranian din Calea Moșilor, de la Zam Zam. Bună bună ca orice pastă de măsline normal preparată....
marți, 19 mai 2015
Chateau Pietro. Vin. Tămâioasă românească. @itmorar @VinulRo
Domeniile Franco-Române. De ceva timp caut pe ici, pe colo, un pic de passito. Despre care aflați aici. Este un vin de "stoc" (îl pui deoparte), obținut din struguri lăsați mult toamna târziu la stafidit. Passito cred că este în aceeași gamă precum retsina, vinul licoros grecesc (dacă greșesc înseamnă că trebuie să devin băutor). Și în această grupare, se adaugă și Tămâioasa românească. Chateau Pietro. Pe sticlă este scris că vinul a fost îmbuteliat doar în 18.000 sticle, în anul 2002. L-am găsit și cumpărat la dl. Lucian Anghel, la piața de la ASAS, la agronomie. 30 de lei, jumătate de litru. La dl. Florescu este 44 lei. Deși este nedrept să reducem acest vin la sistemul metric internațional. L-am gustat și am rămas cu o impresie adevărată despre Tămâioasă. Da. Dacă mergeți la dl. Anghel, spuneți că ați citit la mine desre vinul lui. Mulțumesc Chateau Pietro!
Vărgat sau comun? Tărcat sau de-al casei. Dovlecei.
Am făcut un test ca de semi-gospodar. La piața de la ASAS, cunoscută și sub numele de "piața de la agronomie" am găsit un dovlecel cu niște dungi pe el. Doamna mi-a spus că este între zucchini și dovlecel, o încrucișare. Aneta a privit fotografia și și-a exprimat rezerva, dacă este cine știe ce chestie modificată genetic. Soția mea nu s-a temut nici de un soi, nici de celălalt. pe de altă parte, cel de-al doilea soi de dovlecel este de la piață. Așadar dovlecelul vărgat versus cel comun. Și prețurile diferite, ce ați alege?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)