Procesatorii de lapte suspectați de înțelegeri?

(C) Ziarul Financiar, 19 iulie 2007

În aprilie 2013: "Premierul Victor Ponta este de părere că scandalurile în care a fost atrasă industria alimentară românească au fost generate de cei care vor să pătrundă pe piața noastră sau care preferă să vândă aici mărfurile străinilor." Sursa: PRO TV

1. Criză de comunicare din nou?

Cum va fi afectă încrederea dintre consumatori și producători? A doua mare criză a industriei laptelui din România. Investigație a Consililului Concurenței la procesatori și la APRIL. În criza anterioară, cu aflatoxina (o problemă minoră), presa a estimat 20 de milioane de euro pierderi. În zilele ce urmează ne vom lămuri. De remarcat că presa a semnalat acum câteva săptămâni, într-o analiză că în prezent una singură din fabricile mari din industria laptelui, dinainte de 1989, este încă în funcțiune. Celelalte sunt ale multinaționalelor.

În aprilie 2013: "Puternic afectată de scandalul aflatoxinei, industria laptelui a suferit pierderi uriașe de 2,8 milioane de lei zilnic. Oamenii s-au ferit de acest produs deși au fost depistate probleme doar în 0,19 la sută din producția zilnică de lapte." Sursa: PRO TV 

2. Cine sunt membrii APRIL?

Interesant faptul, că deși am putea crede că în APRIL sunt doar "băieții răi ai globalizării", lucrurile nu stau așa. Vedeți mai jos.

Conform sitului organizației "Înființată în 2001, APRIL este unica asociație reprezentativă la nivel național. 44 de membri dintre care 39 procesatori de lapte și 5 companii din domenii conexe. Membri APRIL procesează peste 70% din laptele materie primă din România. Aproximativ 60% din numărul salariaților din industria laptelui sunt angajați de membri APRIL. APRIL este membră a Federației Patronale din Industria Alimentară - ROMALIMENTA."

3. Legătura cu ROMALIMENTA

APRIL este membră ROMALIMENTA, care grupează partea cea mai importantă a industriei alimentare. 

4. Cum se simte COVALACT, singura companie old guard?

Aici este analiza despre COVALACT (ZF), un articol din 17 iulie 2013. Covalact este singura companiei românească, rămasă în funcțiune, din vechea industrie comunistă a laptelui. Ce părere aveți?

Neonicotinoidele, albinele europene și pericolul pentru UK

Dispar sau nu? Sunt de vină giganții industriei agricole sau nu? Să ne alarmăm? Să începem cu documentarul "Vanishing of the Bees". Aici.

El anunță una din apocalipsele din agricultură, dispariția albinelor. Se discută de ceva timp despre dispariția albinelor. O parte a opiniei publice, care este cu cei care produc tratamente chimice, neagă că aplicarea lor pe plante ar avea efecte nocive asupra albinelor. Cealaltă parte susține că populația de albine este pe cale de dispariție tocmai datorită tratamentelor. Recent Uniunea Europeană, prin Consiliul de Miniștri de resort, ai agriculturii, a decis amânarea cu 2 ani, a folosirii tratamentelor chimice cu neonicotinoide. Aici.

Dacă ar fi adevărată povestea cu dispariția albinelor agricultura ar avea o mare problemă pentru că polenizarea, un proces esențial pentru natură dar și pentru producători, ar fi afectată. Unii pretind că deja se întâmplă asta, și anume polenizarea cu pensula. În China.

Cum putem sa aflăm care este adevărul, sau măcar să dibuim o parte din el? Din alte știri, care confirmă, precum acest articol al BBC, că de câteva decenii, UK importă familii de albine. Iar la nivel mondial comerțul cu familii de albine se ridică la circa 1 milion pe an. Așadar acest flux comercial, ne confirmă indirect, că scăderea numărului de familii de albine, este o realitate.

Problema secundară dar la fel de serioasă este că fermele de albine se află în Europa răsăriteană. Și că de acolo albinele vin deja bolnave și afectează populațiile locale.

Deci, ce facem cu albinele? Dispar sau nu? Sunt de vină giganții industriei agricole sau nu? Să ne alarmăm?

Grăuntele agro-alimentar: SUA ajută, dar distruge?

Pentru concluzii, vedeți partea de jos. Întâmplător am aflat, fiind înscris la un curs online MOOC, Coursera, "Sustainability of Food Systems: A Global Life Cycle Perspective" (University of Minnesota, SUA), despre o perspectivă adesea ignorată în dezbaterea locală din România, despre agricultura globală. Și anume faptul că ajutorul american în grâne, ajunge (de exemplu) în Etiopia și ruinează piața locală de acolo. Fermierii americani uneori contează ca 40% din veniturile lor să fie asigurate prin achiziția de către guvernul american. Food Aid (denumire informală pentru Food for Peace și Food for Progress) a devenit un pretext pentru intervenția guvernamentală pe piața americană. O carte pe acest subiect este "Enough - Why the World's Poorest Starve in an Age of Plenty" de Roger Thurow and Scott Kilman.

Recent, conform The HILL, în Congresul american, o propunere de a folosi fondurile americane pentru a cumpăra cereale de pe piețele locale în suferință (gen Etiopia, pentru că este mai aproape, înseamnă ajutor pentru fermierii locali și corectarea unor vicii de piață locală, dar și viteză crescută pentru intervenție) nu a fost votată. 

CONCLUZII

Ca final, la link-ul de mai jos, vedeți câte organizații s-au implicat, câte articole s-au scris și ce mobilizare s-a petrecut pentru ca 250 de milioane de dolari anual de Food Aid, să fie mai bine cheltuiți. Deocamdată degeaba. Cu adevărat, atunci când creezi un mecanism de intervenție, o comisie, o instituție, te ia naiba, nu mai scapi de ele. Aici http://foreignaffairs.house.gov/foodaid

Resurse 

Lobby pro Food Aid aici http://foreignaffairs.house.gov/foodaid

Lobby de modificare Food Aid aici http://ajws.org/assets/uploaded_documents/royce-engel_food_aid_amendment.pdf

Sfatul #10 pentru apărarea biodiversității: Fiți atenți la „îmbălsămarea ecologică"!

Este vorba de ceea ce poate face fiecare dintre noi. Azi, în a 10-a săptămână, un nou sfat de la Comisia Europeană, DG Mediu. 

Sfatul #10 pentru apărarea biodiversității: „Anumite întreprinderi, îndeosebi producătorii de automobile, nu ezită să laude calităţile „ecologice” ale produselor, care nu sunt deloc aşa. Alţii trebuie să îşi „înverzească” imaginea, deoarece activităţile pe care le desfăşoară sunt foarte poluante sau dăunătoare biodiversităţii (producerea de gaze cu efect de seră, defrişarea unui teren pentru a construi o extensie, utilizarea apelor din râu pentru răcirea maşinăriilor…). Nu vă lăsaţi păcăliţi de campaniile lor de publicitate prea „verzi” pentru a fi adevărate. Dacă este nevoie, denunţaţi-i. Şi militaţi pe lângă aceste firme pentru a-şi reduce realmente impactul negativ asupra planetei,  îndeosebi făcând apel la eco-consilieri."

Natura 2000, unde trăiesc eu ?

De ce?

În proiectul la care am participat una din întrebări a fost: bine dar localitatea mea să găsește în sit Natura 2000? Pentru că am avut tangență cu o campanie de coștientizare privind Natura 2000, cred că pot face câteva sugestii. 

1. Localizare prin InfoNatura 2000

Prima îndreptare este o către o bază de date ce are legătura cu campani InfoNatura 2000 a CNDD, este aici http://dev.adworks.ro/natura/situri/

2. Natura 2000 Viewer (Comisia Europeană)

Asta este o aplicație care extrage date din cele puse la dispoziție de statele membre, este organizată pe straturi (layere) și permite mărirea sau micșorarea imaginii. Preia date în format GIS și le așează într-o aplicație cu o grafică accesibilă.

Se găsește aici http://natura2000.eea.europa.eu/#

3. Clearing House Mechanism Romania

Acesta un site cu informații care ne arată cum se aplică Convenția pentru Diversitate Biologică.
Se găsește aici: http://natura2000.mmediu.ro/site/154/rosci0013.html

Românii au început sa nu mai mănânce mezeluri ?

Vă înscrieți în această clasificare ? MEDAPROD a schimbat gama de produse pentru că piața cere și a introdus o gamă nouă, 1 Mai. Conform companiei MEDAPROD și a Ziarului Financiar/Business Magazin, "Mezelurile din această gamă ţintesc mai cu seamă bărbaţii cu venituri relativ reduse, care muncesc fizic şi au nevoie de un aport caloric ridicat" (link). 

Este aceasta direcția potrivită ? Să te orientezi spre mezeluri, bănuiesc că și mai ieftine, și mai slabe din punct de vedere nutritiv?  Sau piața ne spune că a scăzut cererea pentru astfel de produse? Care este de fapt dieta românilor și de ce ponderea mezelurilor este atât de mare în meniu? De ce nu se mănâncă mai mult produse preparate, gătite?

Totuși aflăm "Cu toate acestea, în primele trei luni ale anului, profitabilitatea afacerii a crescut cu 300% faţă de perioada similară a anului trecut, conform reprezentanţilor companiei."

Sfatul #9 pentru apărarea biodiversității: Despre guguștiuci...!!!

Le faceți o căsuță ?"Construiţi sau renovaţi? Luaţi în considerare includerea unui adăpost pentru fauna locală. Informaţi-vă cu privire la spaţiile din casa dvs. care ar putea fi optime pentru cuibare: pe care aţi fi gata să le acceptaţi? Apoi, faceţi amenajările necesare: găuriţi un zid gros  în câteva locuri şi lăsaţi câteva spaţii goale (pentru unele albine singure), găuriţi intrări  în cărămizi (pentru lilieci), asiguraţi căi de acces către pod din exterior (pentru păsări de pradă şi lilieci), instalaţi căsuţe pentru păsări sub acoperiş şi balcoane…Sunt multe lucruri pe care le puteţi face. Dacă aveţi o grădină cât mai diversificată posibil, musafirii dumneavoastră vor găsi cu uşurinţă ceva de mâncat acolo, şi interziceţi produsele chimice (pesticide şi îngrăşăminte, vopsele, detergenţi…)"

Grăuntele agro-alimentar: Pepenii românești, Carrefour, sezonalitatea

Mișcarea Slow Food susține produsele locale, preferința culturală pentru hrană locală, atât ca producție, prelucrare și desfacere, cât și diversitatea genetică locală în ce privește soiurile cultivate. Nu financiar, pentru că este o mișcare militantă, ci prin diverse activități legate de gastronomie.

Astăzi despre lipsa marketing-ului din activitatea pepenarilor. Despre sezonalitate și comunicarea ei.

Doi jurnaliști ai României libere au publicat o anchetă despre "Cum s-au adaptat fermierii români concurenței străine". Secretul este "plantarea de semințe plantate în sere încă din timpul iernii sau îngrășăminte chimice care grăbesc coacerea".

Când vezi pepeni în iunie, ești neîncrezător. De unde pepeni din România, la vremea asta ? Producătorii ar trebui și să comunice că s-a schimbat piața și mai ales că pot veni în piață cu produse autohtone.

Ca instrument de comunicare de marketing, indicația de origine a produsului ar trebuie să fie o soluție pentru producători. "Pepenii de Dăbuleni" sunt o indicație de origine, dar trebuie apărată. 

Din articol aflăm că cei cu rosiile au învățat deja pe propria piele. Fac deja conserve, bulion, de pe acum. În criza castraveților de acum 2 ani, alternativa la supraproducție sau scăderea cererii trebuia să fie conservarea. Planul B. Horticultura, legumicultura sunt afaceri, nu binefaceri sociale. Trebuie să aibă grijă de ele întreprinzătorii, nu statul, nu ceilalți. 

Rămân de rezolvat, pe termen mediu și scurt, alte probleme care le afectează competitivitatea. Cum am spus, aceasta este lipsa de comunicare cu consumatorii (care nu au aflat că se poate să ai pepeni românești mai devreme), lipsa deci a unor activități de marketing. 

De unde află consumatorii români că pepenii la vânzare sunt din România ? 

Activitățile de marketing pot fi puse în practică dacă producătorii se organizează în cooperative, asociații de producție, marketing, desfacere. Întâmplător, indicația de origine apare în oferta de la  Carrefour, așa am aflat că da, există deja pepeni crescuți în România. Este în exemplul scanat. Dacă ei o pot face, să o facă și producătorii independenți. Q.E.D.

(c) Carrefour Romania

OMG: In siturile NATURA 2000 ?!

"Deputații au votat, în urmă cu câteva zile, aprobarea cultivării plantelor modificate genetic în siturile Natura 2000. Acest amendament, care face parte din Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 164/2008 pentru modificarea si completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2005, privind protecția mediului (PL-x 176/2009)."

LINK: http://www.green-report.ro/liber-la-cultivarea-omg-urilor-in-ariile-protejate/

Grauntele agro-alimentar: aprozar pe roate la americani

Deșertul alimentar? Agricultură comunitară? Aprozar? Proaspăt, local și de sezon? Lanț alimentar scurt? Da, în America...De la American Institute of Architects

Se iau niște principii, se pun la lucru, și rezultă ceva simplu, cu suflet. În America cea industrializată, criza pornită de acum câțiva ani dar și libertatea, sunt contextul în care oamenii caută soluții. La ce? La alternative pentru a face mai accesibile fructele și legumele proaspete. 

Problema pe care au identificat-o niște americani a fost accesul redus al locuitorilor unor suburbii la legume și fructe proaspete. Pentru că sunt departe de supermarket-uri, de exemplu.  

Ce au gândit ? Pentru că în America se practică tot felul de forme de comerț, mai ales ambulant, au cerut de la Autoritatea locală de transport un autobuz uzat, l-au remobilat si transformat. Proiectul a fost prezentat la Veneția la o Bienala de Arhitectură, unde americanilor arhitecți li s-a rezervat un salon pentru a arăta ce și cum intervin ei în comunitate.

Auto-aprozar-ul este un vehicol folosit de legumicultorii din zona periurbană orașului pentru a-și aduce legumele și fructele proaspete în suburbii. 

Doar atât, vă place conceptul ?

(c) Architecture for Humanity

Pentru protestatari, un ghid norvegian despre masa critica

Am dat peste un final de activitate a unui grup de activism ciclist. După mai mulți ani, au tras linie și au redactat o suită de recomandări simple despre ce înseamnă să organizezi mase critice pentru protest civic. În acest caz pentru promovarea ciclismului urban. Link-ul este acesta: http://eero.no/nvh/criticalm.htm Sfaturile mai jos.

A Guide for Critical Mass Organizers.

Perhaps I can give some advise. As a political scientist and environmental activists I have been thinking about what is a good way of organizing. Use what ever of these if you find them helpful. These are some things that have been important in making the critical mass rides a success in Bergen:

PREPARING FOR CM RIDES:

* The most efficient way to recruit is to talk to friends and people we know.
* We fax a press release at least the day before.
* We leaflet parked bikes. It is very efficient: you can leaflet 400 bikes in 15 minutes!
* We use small leaflets with dates for at least four events. Small is cheap and people are more likely to hang them up on somewhere at work or home.
* If you hand a leaflet to somebody, say something like "I am going and it is great fun. Would you like to come too?". Make sure that you look like a biker (wear a helmet or something), so that people realize "who you are".
* The success behind CM is that it does NOT take much preparations. It is the same people who show up every time. But you have to work in the beginning to create a Critical Mass that works on its own.
* We have permanent posters in every bike store, at several locations at the University and at some workplaces. These posters are changed when the dates go out. It is just a enlarged copy of our leaflet.

THE CM RIDE:
* We open ut with a welcome speech, and then we wait for 10 more minutes.
* Somebody has the responsibility to chat with the new people, and make them feel home.
* Somebody has the responsibility to talk with the press. Often we have one person in a radio studio while the others are at the CM. There is always interviews on the spot, too. The person who deals with the press, should not have other tasks.
* We have one "speech" on a bike political topic given by one of us or sometimes a politician. This person often gets their picture and a short interview in the papers.
* we have a short introduction to how we are going to behave in the traffic, so that everybody understands what is going to happen. 1. We are not trying to stop the traffic, we are trying to be visible, and create a good name for biking. 2. We keep together: therefore we behave like a big truck: we keep in one lane, and if we have started to bike trough a intersection when the lights change we just continue (there are always cars who do try to come in from the side, but one biker takes "guard" and is standing in front of the cars in the intersection so that everybody can get trough. 3. We have organizers in the front who keep a slow enough pace and adjust the speed down after every turn so that we keep to together. 4. we have organizers in the back who keep the speed up in the back end. 5. The person speaking is in the middle.
* We try to give people a sense of empowerment. They can make a difference, and by participating the DO make a difference.
* We try to give the people who show up a good time. We have different people talking and chatting while we are waiting for everybody to show up and we have somebody talking and chanting while we bike.
* We are very predictable. Time, day, how long it takes etc. The "cost" of participation should be as low as possible. Do not spend any more time that you have to, the shorter the ride is, the more people will have a chance to come every time. We keep our events under 45 minutes.
* We work closely with the environmental and bike organizations in town. We are all allies, not competitors.
* We have fixed roles at the CM-ride. This way everybody knows what they are supposed to do. Everything that is not specially talked about is going to happen the same way as usually.
* We are educating activists, by letting new people try themselves as public speakers, writing leaflets, talking to the press etc. This way nobody is indispensable.

AFTER THE RIDE:
* It is important to end each ride with a small speech. It gives people a good feeling, and us a chance to tell what we need help for.
* Somebody collects names and addresses of people. One person is responsible for keeping an address list updated.
* We go for a dinner in a inexpensive restaurant after each CM ride. This is how we treat ourselves after a jobb well done and create a good social atmosphere. This where we get new activists! There are perhaps 3-4 new people at the dinner every time, and one of them will eventually become an activist.

THE ORGANIZING GROUP:
* We have a organizing group that is split in two. Some of us work with the CM ride, and try to find some new ideas, gags, T-shirts and all the fun stuff for CM to be a happening, and not just a protest. The rest of us is working more with politics: We try to plan routes for bikers, we find out problems with the present system, We take pictures and write small reports to politicians and bureaucrats.
* Our organizing group has meetings once a month between the CM rides, where we coordinate the work between these two subgroups: We try always to have a theme for each CM ride, that is used to select the speakers, the route we are biking, etc.
* Sometimes we invite people to come and tell us something. This is our opportunity to learn from others, and to tell these politicians, planners, etc. about our views. Every visiting guest we have had by, have been quite understanding of our perspectives. Hopefully, they have learned something too.
* We have a long list of people, their phone numbers, skills and what they are interested in doing for CM. So we can call the designer, when we need a design...

OUR PROBLEM:
* We do not have an income!

Good luck,

Eero Olli

Sfatul #8 pentru apărarea biodiversității: Nu arunc nimic pe jos !

Nu arunc nimic pe jos! "Aruncarea gunoaielor în natură are efecte asupra mediului înconjurător, care duc adesea la consecinţe dezastruoase. Anumite deşeuri au un efect imediat: chiştoacele şi guma de mestecat intoxică sau asfixiază animalele care le înghit, mamiferele mici şi amfibienii sunt prinşi în capcană în sticle, iar cioburile de sticlă pot răni animalele mai mari şi, printr-un efect de lupă, se poate provoca un incendiu…Altele au un impact pe termen mai lung: plasticul necesită sute de ani pentru a se degrada, emanând produse toxice, bateriile conţin metale grele care se infiltrează în sol şi contaminează pânzele freatice…Prin urmare, utilizaţi pubelele publice şi reciclaţi tot ceea ce se poate!"

Grauntele agro-alimentar: food street in Romania ?! Vrem și noi, vrem...

IPANEMA Coffee shop, Bucuresti (c) tiberiu.cazacioc

PORCHETTA&BBQ? În România, spre deosebire de alte țări ce se bucură de diversitatea gastronomică, alimentația publică este cam slăbuț reprezentantă, ca forme de manifestare care să umble după client. Puteți căuta în internet food-street și veți găsi zeci de feluri și moduri de a oferi hrană, la botul calului, gustoasă și decent preparată, oriunde în orice colț al orasului. Unități mobile motorizate pe patru roți, altele mai mici și mai vioaie pe trei roți. Ce avem noi? Hai să le enumerăm: covrigării-simigerii, patiserii, șaormerii. Și atât. Nu v-ați dorit niciodată să vă iasă în drum o mașină cu dulciuri sau cu gustări ? În București am dat peste doar peste un singur format, mai acătării, în container (ceea ce este ok), se numește Ipanema, cu cafele gata-de-luat-la-drum și niște înghețate, parcă. Dar astăzi în drum spre casă, hopa, am dat peste cineva cineva care și-a făcut curaj și a investit. Să îi urăm succes, nu ? PORCHETTA & BBQ!!! 

Resurse despre street-food aici: http://en.wikipedia.org/wiki/Street_food

Atentie, aterizeaza Z-A-C-U-S-C-A

Se baga cineva ? #APIA cauta "[143833] “Furnizare de #ZACUSCA ambalata în cutii metalice cu greutatea neta de 400 g, achizitionata de pe piata comunitara din mijloacele financiare puse la dispozitie de Comisia Europeana, în cadrul aplicarii Planului European de Ajutoare pentru Persoanele cele mai Defavorizate din România (PEAD) – 2013”

Nu este rău să sărim de la ulei, zahăr, făină, la zacuscă, pentru nevoiași. La asta suntem buni. 

Grauntele agro-alimentar: Consiliul european pentru agricultura si pescuit, 24-25 iunie 2013

Secretul este secret. La 2 ani de la ultima și singura dezbatere publică organizată de MADR privind reforma PAC, cu ce mandat se află la Luxemburg dl. ministru Dan Constantin ?  

Evenimentele se succed rapid. Ședinte, trilaterale, ultima șansă privind reforma CAP. Dacian Cioloș: "We must maintain the balance and consistency of our policy"

Comisia Europeană a pregătit un plan B pentru situația de întârziere a adoptării viitoarei PAC, astfel încât viitoarea politică să poate funcționa din 2015, iar anul 2014 să fie acoperit de un mecanism de tranziție. Cea mai importantă bătălie este aceea în favoarea sau defavoarea conservaționismului. Grupurile ecologiste, cele favorabile agriculturii durabile, susțin "înverzirea PAC". Printre acestea cele mai importante sunt WWF, Slow Food, Via Campesina. De cealaltă parte sunt COPA-COGECA, anumite state membre. 

Ce se întâmplă la Dublin zilele acestea ? Luni și marți, 24-25 iunie 2013, are loc reuniunea reprezentanților la nivel ministerial, al statelor membre ale Uniunii Europene.  

De la comisarul european Dacian Cioloș aflăm care îi erau așteptările, la plecare, ieri 23 iunie 2013: "Ma pregatesc sa plec la Luxemburg la Consiliul pentru Agricultura care va incepe maine. Dupa-amiaza voi avea o lunga serie de intalniri trilaterale, impreuna cu Presedintia irlandeza a Cosiliului si ministrii agriculturii din statele membre. Dupa Luxemburg vor urma, la Bruxelles, discutiile politice finale intre Consiliu – Parlamentul European si Comisia europeana si o intalnire a Comisiei pentru agricultura din PE. Sper ca toate acestea vor duce la un acord politic privind reforma Politicii agricole comune. Urmeaza zile interesante. Va voi tine la curent." 

SURSA: https://www.facebook.com/dacianciolos

Care este miza de pe agenda Consiliului de Miniștri, conform sitului Consiliului ? Discutarea tuturor propunerilor CE privind reforma CAP. Și un acord politic.

Alte surse http://www.euractiv.com/cap/green-vs-grow-groups-line-final-news-528815

Sfatul #7: La Giurgeni se dă din mâini, peste, peste!

Sfatul #7 pentru apărarea biodiversității: "Ton roşu, morun, somon, limbă de mare, mihalţ...: vă sfătuim cu vehemenţă să întrerupeţi consumul acestor specii. Pescuitul exagerat, perioadele de captură (uneori în plin sezon de reproducere) sau anumite metode de pescuit (distrugând fondurile marine sau antrenând capturile accidentale de puieţi) pun în pericol procesul de reînnoire a populaţiei lor. Lăsaţi-le timp să îşi reconstituie populaţia: consumaţi peşte şi crustacee care să aparţină unor specii nevulnerabile. Şi achiziţionaţi de preferinţă produse care provin din pescuitul local sau care au eticheta MSC. Pentru mai multe informaţii despre această etichetă, vizitaţi: http://www.msc.org"

Bitdefender vinde Delikat!

Desigur este o eroare, dl. Talpes nu s-a apucat să vândă amestecuri, este bun la Bitdefender....Dar a cui este ideea combinării imaginii cu conținutul ?! Pentru conformitate AICI

Credite: Business Magazine

Street food la Istanbul: Top 3

Balik, simit, kestane, harbuz sau pepene. Megapolis-ul Istanbul este un pivot al geografiei europene a gastronomiei. Acolo și doar acolo putem descoperi ceva din felurile de mâncare ale turcilor. Ca să devii fascinat de Turcia, trebuie să vizitezi de mai multe ori țara. Și să iei masa în diverse locuri, precum Edirne, la Çanakkale, la Izmir, în Kușadasi, la Istanbul. În 2012 tabăra noastră de vacanță a fost stabilită în cartierul Kadirga din Istanbul, aproape de Bosfor dar și de Sultanahmet. În apropierea mahalalei se găsea Kumkapî. Un fel de Zona 51 a Peștelui, cu câteva zeci de restaurante ce oferă preparate specifice. De pe deal, din zona Marelui Bazar, coborând agale și la vale, dinspre zona istorică spre podul Galata, între localurile convenționale și bufetele fast food, care marchează traseul, treci fără să vrei printre jaloanele gastronomice ale street food. Balik, simit, kestane, harbuz sau pepene, după cum v-am spus. În 2012 pepenele a fost legal, anul trecut în 2011, întreprinzătorii fugeau de poliție, prin Sultanahmet, împingând pe vine și pe furiș, platforma pe două roți cu pepeni verzi decojiți, tăiați felii. 

I: La Galata, peștele fript este gata

Fish bread sau fish kebap sau pește fript. Ekmek balik îi spun turcii. Este nevoie să parcurgi 1200 de kilometri pentru a avea parte de un pește fript la malul Bosforului. Și nu este numai asta, puteți vedea în acest film aici http://bit.ly/TXsyW5. Felul de mâncare în sine este spectaculos de simplu și eficient economic. O baghetă de pâine de lungime medie, despicată în două, un pește fript la tablă, dar în serii mari, ceapă tăiată rondele, niște murături sărate și picante, un pic de zeamă de lămâie. Doar atât ? Nu, trebuie să mănânci acest fel de mâncare la fața locului. La picioarele podului, pe unde se perindă mii de persoane în jurul tău. Ba ca să traverseze podul Galata, ba să treacă prin pasaj către Misir Çarșisi (Bazarul Egiptean) și Yeni Çamii (Geamia Nouă) ori către stația de tramvai Eminonu din mijlocul Ragip Gümüșpala Caddesi. Sunt șuvoaie de omenire ce se scurg în toate direcțiile, către malul celălalt, tot european, al Istanbului. Bărbați și femei, familii mici sau mari, prieteni și cupluri. Zarvă de oameni grăbiți care se opresc 10-15 minute la o măsuță mică din zecile oferite și ocupate, aproape de sol, cu câte 4 scaune în jur. Comanda se execută repede, pe bază de autoservire, direct la mal. Unde ambarcațiunea-grătar-bucătărie se vălurește în tangaj dar și în sus și jos, săltându-se pe apele Bosforului. Echipa de hrănitori de pe vase se compune în primul rând din două persoane care strigă și fac reclamă serviciului, în tradiționalul stil turcesc de comerciant de stradă. Ei preiau și livrează comenzile. Ceilalți membri ai echipei gastronomice sunt omul care prepară peștele și încă o persoană, cel care se ocupă de frigerea zecilor de pești de pe imensa tablă încinsă, lungă de circa 2 și lată de vreo 1,5 metri. Totul amplasat într-o ambarcațiune destul de încăpătoare, o bucătărie plutitoare acoperită cu un coviltir, ca un baldachin, cu modele și inscripții caligrafiate pe un material roșu. Fără toată această punere în scenă în geografia locului, pe care numai istoria otomanilor de câteva sute de ani la poarta Europei, a creat-o, amărâții ăia de pești nu ar însemna nimic. Totuși am nășit la Tulcea, în 2012, recrearea aceluiași produs, la faleză. Primii pași pe pământ românesc au fost făcuți în cadrul Rowmania Fest al Asociației “Ivan Patzaichin-Mila 23”. Deci să vă țineți pofta în cui pînă la ediția 2013 a festivalului. 

II: Simit și primăria Fatih din Istanbul

După cum cunoașteți, în România covrigăriei i se mai spune simigerie. La nivelul străzii, al consumului popular, în calea oricui trece grăbit și pedestru prin Istanbul, stau vitrinele pe roți cu simit, ale ambulanților. Aceștia vând câteva feluri de covrigi sau simit. Activitatea pare a avea o dublă funcție: socială și culturală. Cele două funcții decurg din emblema patronatoare, tipărită pe vitrinele ambulante. Istanbul Fatih Beleyidisi este înseamnă primăria districtului Fatih al orașului Istanbul. Prin asta am înțeles că vânzarea stradală de covrigi este susținută de municipalitatea locală pentru că dă culoare culturală orașului. Vânzarea ambulantă de simit, de covrigi, este unul din marcatorii culturali ai tradiției pentru vizitatorii zonei. Noi vrem la București, să re-inventăm Viena. Mda. Un simit costă 1 liră turcească. Specialitatea simit este un covrig preparat diferit față de ceea ce cunoaștem în România. Covrigii preparați în țară sunt serviți calzi, în două sortimente, cu sare sau fără, cu mac sau fără mac. Mai sunt și alte câteva variații în România, sortimente de calitate precum covrigii oferiți de franșiza Petru, cu mozarella, cu cârnați picanți, cu dulcețuri. “Covrigii” din Istanbul sunt simit. Dacă i-am numi prea des covrigi am transmite un mesaj greșit, ar fi asemănați cu cei de-acasă. Simit sunt diferiți așa cum diferiți sunt covrigii din America numiți pretzel. Simit nu au o suprafață lucioasă, ci mată, cu o coajă ce are o anumită grosime, de 1-2 milimetri. Sub aceasta se găsește un aluat puțin crescut, vârtos. Pentru a mesteca simit este necesară o anumită forță de învingere a elasticității moderate a materiei. Gustul este diferit de al covrigilor românești, cărora coaja nu le este atât de prezentă în amestec precum la un simit. O extensie remarcabilă a ofertei de covrigi de pe străzile Istanbulului, sunt localurile speciale numite Simit (Sarayi) Salonu. Elegante, cu deschidere la stradă, oferă mai multe feluri de preparate din aluat pe bază de făină, dar în alte forme. Sunt covrigării cu un nivel mai ridicat, mai elevat al serviciilor decât micile localuri unde se oferă, de exemplu, kebap. Simit Salonlu diferă prin mobilier, au banchete, cu decorațiuni de calitate. Te poți așeza la o masă cu canapele, cu o deschidere amplă, fără geam, către tumultul străzii. De spus că nicăieri, nici la Simit Sarayi Salonu, nu este asociată oferta, cu lactate de tip fermentat (iaurturi, lapte bătut) produse tradițional. 

Unii dintre noi își mai doresc patiserie tradițională din foaie trasă artizanal, cu amestec de brânză de oaie și iaurt de oaie, ca în piața Ovidiu din Constanța. Să nu vă puneți pofta în cui, ci în dulapul amintirilor. Sau încercați să vă mobilizați și deschideți dvs. o adevărată Lăptărie a lui Enache. Simigerie ca la turci, nu există decât acolo. Este altceva. 

III: Kestane la stradă

Umblând pe străzile Istanbulului m-a amuzat să văd scris acest cuvânt dar și pronunțat ca acasă, unde noi le spunem castane. Prima dată când am consumat castane comestibile, s-a întâmplat într-o călătorie la Ljubljana, în Slovenia, în 2002. Acolo, pe riviera locală am dat peste un chioșc, al cărui pivot era de fapt un butoi cu cărbuni deasupra căruia erau prăjite, pe o tablă, castanele. Iar prima dată când am aflat despre castanele comestibile, a fost când citeam în anii ’70, în revista Pif, despre marrons chauds din gura și din povestea unor personaje de benzi desenate. 

Anul acesta (n.m. 2012), la Istanbul, spre deosebire de anii anteriori, am remarcat pe străzi și pe micii comercianți ambulanți cu ofertă de castane comestibile prăjite. O mică facilitate de prăjit castane, ascunsă sub o vatră purtată pe roți, cu trei tranșe de ofertare: 100 de grame la 3,5 lire, n grame la n lire și 500 de grame la n lire. Prezenți peste tot, în combinație sau nu cu alți ambulanți ofertanți de simit sau de sucuri de rodie, vânzătorii de castane sunt și ei parte din peisajul cultural gastronomic local, de stradă, al orașului Istanbul. Începutul unui coup de foudre gastronomic În orașul punte între Europa și Asia, pe stradă se îmbină alternativ și neconcurențial, când o vitrină ambulantă cu simit, când una cu kestane. Ieftin, accesibil, aromat și atractiv, la nivel de buget popular, cu voie de la primărie, o culoare locală de nepierdut. Dacă vă va subjuga și fish kebab, veți reveni foarte des la Istanbul, la podul Galata. Puteți încerca acasă dar nimic nu este la fel. Trebuie să trăiești la Istanbul ca să te hrănești ca la Istanbul. 

Resurse 

Cea mai bună harta a orașului Istanbul, o aplicație Internet a municipalității (site): http://sehirrehberi.ibb.gov.tr/map.aspx 

Cum este eviscerat în 5 secunde un pește (film YouTube, Tiberiu Cazacioc): http://bit.ly/UwR8Oa 

Cum este organizată vânzarea de fish kebab la podul Galata (film YouTube, Tiberiu Cazacioc): http://bit.ly/TXsyW5 

Notă: Toate evenimentele povestite sunt reale, au fost trăite de către autor (și soția), iar toate imaginile sunt realizate de acesta.