#SCANDIA, #VASCAR, #HAME: Care este adevărata reţetă de pate de ficat?

Încercaţi un pic de exerciţiu de creativitate. Sau de imaginaţie. Sau căutaţi în Internet. Ce credeţi, cum credeţi că trebuie preparat pateul de ficat? Scrieți pe o hârtie cum anume se prepară. Căutaţi la magazin produsele preferate. Observaţi cum sunt aşezate pe raft, în funcţie de preţul lor. Dar acesta este un efect al calităţii lor. Şi citiţi etichetele lor. Veţi observa ceea ce vă ascunde publicitatea şi marketingul în sensul că adesea conţinutul este scris mic, mic, foarte mic. Dar conţinutul procentual de pastă de ficat face diferenţa. Mai mult, ingredientele fac diferenţa. Vreau să vă propun un exerciţiu de reflecţie, pentru asta am inserat în articol un facsimil al unei rețete de pateu de ficat comunist, produs industrial. Reflecția propusă este: de ce pateul industrial din timpurile comuniste nu avea nicio umplutură aiurea în reţetă? Ce componente sunt acolo? Comparaţi la întâmplare cu #SCANDIA, #VASCAR, #HAME şi multe alte branduri şi vedeţi care este diferenţa la componente. Doar carne, slănină, ficat, carne de pe beregată, grăsime de supă, ceapă prăjită? Doar amestec de sărare, zahăr, măghiran, piper, boia de ardei, nucșoară? Știți ce ar spune industria alimentară, dar nu poate? Că ar da faliment. Evident. Nimic din ce este de calitate nu dă profit în producție industrială. Ce, am înnebunit? Suntem în Occident?

Oameni pe care i-am cunoscut: Coșul de legume, alese!

Consumați de la Coșul de legume? Andrei Barbu? Ani la rând am avut de-a face, mai bine sau mai rău, cu Târgul Țăranului. Sau Earth Market, cum i-am spus după ce a devenit o piață Slow Food. Unul dintre cutezătorii care au încercat și au perseverat în legumicultura pentru un grup țintă, educat, a fost Andrei Barbu. Ca atunci când refaci istoria unui proiect, răsfoiam imaginile pe care le capturam sâmbetele și duminicile la piața noastră, așa am descoperit că Andrei Barbu era demult în piața noastră. Dar anii trecuseră și el cu partenerii săi își urmaseră drumul. L-am mai regăsit pe Andrei .....la un seminar RNDR unde îl propusesem ca invitat alături de alții, importanți, din mișcarea pentru hrană din România. Apoi am avut

ocazia să îl propun și pe Andrei și Coșul cu legume, la un eveniment Eurosfat, la Palatul Parlamentului. Nu sunt autorul succeselor lor, în nici un caz. Dar l-am recomandat și susținut pe Andrei și echipa sa, ori de câte ori s-a putut. Pentră că agricultură cu suflet și respect, puțini mai practică, azi în România. Găsiţi produsele muncii lor, în locuri selectate, anume. LINK

(c) Andrei Barbu, Cosul de Legume

Allrecipes.com și porumbul fript în de toate

Cum gătiți la bloc porumbul? Aici. Bine, dar voi în câte feluri preparați porumb fript și cu ce sosuri? Și la porumb fript suntem în urmă prin lipsa de imaginație. Niște cetățeni de pe alte meleaguri s-au gândit să frigă porumbul și să îl înfășoare în bacon, șuncă. Yahooooooooooooooooo!!!! De la Allrecipes.com.

(C) Allrecipes.com

O aplicație de pus în Android: Evernote Food 2.0

Dacă folosiţi Evernote, utilitarul Google Chrome cu care vă puneţi notiţele în cloud, iată că aceeaşi companie Evernote Corporation oferă şi Evernote Food. De ce? Memoraţi 1) Rețete; 2) Restaurante; 3) Agenda de rețete proprii: 4) Mese pregătite, fotografii. Încercaţi pe dispozitivul mobil, oriunde v-ați afla. 

Vinete mov-alb

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu când văd mai mult de un tip de legumă la piaţă, mă încânt. Înseamnă că mai putem spera. Sau că eu de-abia acum aflu că totuși diversitatea mișcă. Așadar iată în acest articol niște culori minunate. La pătlăgele. 

Vinete cu alb (c) Tiberiu Cazacioc

Celu' Dovlecelu'

Tot la piața despre care vă vorbean, niște dovlecei stăteau aparte. Rotunzi, rotofei, nu lunguieți. Ați avut relații cu dovleceii sferici? Soția îmi spune că sunt potriviți pentru umplut. Interesanți, bravo lor!

Celu' Dovlecelu (c) Tiberiu Cazacioc

Celu' Dovlecelu (c) Tiberiu Cazacioc

Numai pentru brăileni din toate părțile, uniți-vă. Ghionea revine.

Moara Ghionea. Cornulețe din aluat cu borș? Pâine de calitate și credință în produsul bine făcut, de accea azi vă scriu despre o ieșire în buricul României, a unui brand local, de la Chiscani, Brăila. Magazinul despre care am scris de curând este chiar un adevăr. Astăzi vă ofer, prin amabilitatea d-nei arh. Stela Ghionea, profesor universitar la UAIM și partener al fratelui dânsei, Cristache Ghionea cel care conduce fabrica, imagini cu decorațiunile și marcarea culturală a magazinului care oferă brutărie și patiserie de calitate, aduse de la Brăila. Dar despre povestea afacerii Ghionea, a trudei și credinței în produse alimentar, pâine, dulciuri, așa cum trebuie, de calitate, voi reveni. Deocamdată, imagini de interior. Adresa? Calea Moșilor, înspre Bucur Obor, pe partea dreapta, înainte de magazinul Mega Image de pe stânga, de lângă Bancpost.

Moara Ghionea, magazin (c) Tiberiu Cazacioc

Moara Ghionea, magazin (c) Tiberiu Cazacioc

Moara Ghionea, magazin (c) Tiberiu Cazacioc

Moara Ghionea, magazin (c) Tiberiu Cazacioc

Rețeaua Europeană de Dezvoltare Rurală, fără România

Rețeaua Europeană de Dezvoltare Rurală, fără România. Da, în ultimii doi ani, România nu a mai avut un cadru de consultare multi-stakeholder, precum în celelalte state membre. Vă dau ca exemplu ENDR, care este o rețea a RNDR din fiecare stat membru. Mai departe explic de ce această construcție este importantă ptr. România. Europa, adică Europa aceea care formează o uniune, a inclus, în multele mecanisme de lucru cu societatea civilă, la nivelul fiecărui stat membru, o rețea de dezvoltare rurală. Istoric această rețea s-a născut probabil ca o necesitate impusă de evoluția Politicii Agricole Comune. Nu mă gândesc că a fost și nici avea cum să fie, o instituție creată și dictată de Comisia Europeană. În 2007 și România trebuia să aibă o Rețea Națională de Dezvoltare Rurală. S-a întamplat mai târziu, după multe suferințe birocratice și instituționale, de-abia în 2010. Dar nu intru în acest subiect, îl voi dezvolta altădată. Importanța unei astfel de rețele (formată din organizații ale societății civile non-guvernamentale, organizații de dezvoltare rurală) dacă Europa ne împinge de la spate, este dată mai ales de faptul că aici la Românica coagularea unei rețele de contrapondere civilă a greutății pe care o dețin structurile de putere publică în domeniul agriculturii, este un lucru care ar dura ani buni. Eii bine, cum-necum, în 2012, viața scurtă a RNDR a încetat. De politețe în situl ENRD, apare România. Dar RNDR, canci (sic!)

Despre tomatele mici

V-am dat un pic trezirea cu acest titlu. Sper să vă deschidă bine și curat dimineața subiectul meu. Eu am dat o raită pe la piața noastră urbană. Să măsor subiectiv evoluția ei. Și anume sezonalitatea, diversitatea. Și am găsit într-o piață asediată de tomate cu coaja tare, că așa vor clienții, o lădiță cu tomate mici și pricăjite. Așa că am luat 1 kilogram. La 2 RON/kg. vs. celelate tomate, vedeți comparația în imagine, tomate mari care costă 4 RON/kg. Așadar m-am înscris și eu în campania de susținere a tomatelor urâte, neobișnuite, mici, foarte mici. Că așa le-am găsit. Poftă mare și mergeți și voi la piață să căutați tomatele ciudate. Sunt gustoase.

Europa si dialogul cu societatea civila

Good Food, Good Farming Campaign sau Good Food March, vă mai aduceți aminte? David și Goliat. David sau Goliat. Ultimii șapte ani au fost marcați de reașezarea raporturilor de forțe, în societatea europeană, în ce privește modelarea agriculturii și reforma Politicii Agricole Comune. Good Food March a fost doar una din sutele de manifestații care au pledat pentru agricultura familială, agricultura țărănească, agricultura pe suprafețe mici. Nu, nu murim de foame dacă vor exista în continuare sute de mici ferme. Doar producția și distribuția poate fi alta. Dar calitatea ar fi mai bună. 

Primo: lupta între forțe

Sumarizez ceea ce am urmărit în ultimii ani, la nevoie pot demonstra, deși ar fi nevoie de un doctorat pe tema asta. Grupurile care s-au confruntat în jurul PAC au fost două în mare. Unul cel al societății civile, format din organizații ale micilor fermieri, ale țăranilor fermieri, organizații de dezvoltare rurală. Aici au intrat și organizațiile importante de mediu precum WWF dar și ce ecogastronomică, Slow Food International. Asta ca să enumăr pe scurt. Celălalt grup a fost celălalt al lobby-ului agroindustrial, cum adesea se spune, în mod critic. Au fost șapte ani, dar mai ales patru ani finali, ani până în 2013, de aprige bătălii politice. Și în stradă, dar și în birouri. Aici s-a ajuns.

Secundo: succesul

Una din bătălii a fost aceea a formării comisiilor de expertiză, din reprezentanți ai societății civile. Aceste comisii care asistă DG AGRI la luare anumitor decizii, cu rol consultativ, erau la un turning point. Se formaseră ca expresie a unor raporturi de forțe, la sfarșitul anului 2006, iar în decembrie societate civilă europeană legată de agricultura familială, cu tentă anti-coporatistă, a cerut o altfel de reprezentare, echilibrată. Ceea ce s-a și întâmplat. Astfel și Slow Food Internațional este din iulie a.c. membră a unei dintre comisii. Dar și alte organizații ale societății civile.

PS: Nu acelaşi lucru se poate spune despre felul cum se lucrează cu societatea civilă la MADR. Pe parcursul pregătirii PNDR a fost în mare ok. Dar cum stăm cu RNDR? Dar nu este vina numai a celor de la MADR. Dialogul social stabilit prin lege, se bazează pe legea numerelor mari. 

The Directorate General for Agriculture and Rural Development (DG AGRI) of the European Commission has today finalised the review of the composition of the civil dialogue groups dealing with matters covered by the Common Agricultural Policy such as environment and climate change, animal products, organic farming, forest or quality and promotion.

Civil dialogue groups provide an important forum for consultation, providing high-level input from a wide range of sources and stakeholders in the form of opinions, recommendations and reports, complementing other sources, consultations and in-house expertise of the European Commission. DG AGRI is fully committed to intensify the debate with the citizen trough civil dialogue groups and in other instances.

#AQUA CARPATICA vs. Naturel, cât mai naturel

#AQUA CARPATICA? Apa la bidon mai sare cu un competitor în față. NATUREL. Toate atributele și farmecele marketingului sunt aici. V-ați întrebat vreodată ce înseamnă pentru dumneavoastră apa de izvor, adică ce anume vedeți în mintea dvs. Și ce vor să spună acești antreprenori minunați și cuvintele lor înșelătoare: că au găsit așa, un izvor, o izbucnire de apă și hop cu fabrica peste ea? Hai să fim serioși, este vorba de apă din pânza freatică. O banală captare. Cum anume demonstrează că este apă de izvor? Nu au cum și nu au de ce. Apa de izvor este ceea ce dânșii vor. 

1) NATUREL adică natural, nu? Imediat se produce declicul. Nu, ei nu zic că ar fi naturală. Sau probabil că la OSIM nu aveau cum să înregistreze natural.  

2) Apă naturală de izvor? Dacă este de la izvor, nu ar trebuie să fie naturală? Și există cumva opusul, apa artificială? Nu prea.

3) Sursă arteziană Valea Nandrii? Păi asta este numele unei localități, după cum ne arată Google și România liberă. Nu este chiar numele unei văi ce ar sugera ape curgătoare. Primele 10 rezultate ne arată că nu se scrie nimic despre Valea Nandrii pe Internet. 

4) Se aude #AQUA CARPATICA? Cei de la Naturel dau și ei apă cu nitrați și nitriți 0. 

Etichetarea cârnaților din porci clonați

DG AGRI (directoratul de specialitate încă condus de dl. Dacian Cioloș) a lansat o licitație pentru a răspunde unei teme publice, și anume servicii de cercetare despre cum anume să se realizeze etichetarea produselor alimentare din animale clonate. Cred că este o temă etică, legată de industria alimentară, la care merită să ne gândim. Dumneavoastră care citiți aceste rânduri, ați vrea de exemplu să fie etichetate și cum anume, produsele de la animalele clonate. Așa de chichi? Dacă vă întrebați de ce oare v-ar interesa asta.

Propun, pornind de la acest anunț de licitație, niște observații. Care subliniază câte ceva.

1) Orice politică publică, darmite una europeană, are nevoie de un studiu, evaluări de impact, sondaje de opinie adesea. În Europa mecanismele de elaborare a politicilor sunt complexe, complicate și greoaie, dar nu se poate spune că nu implică societatea. Mă refer la CE. 

2) Dar. Nu oricine și orice are nevoie de o politică publică. De exemplu, cel mai adesea, cei mai mulți din cei ce guvernează România, nu au nevoie de politici publice. Se ghidează după inspirația divină. În general politicile publice din România se bazează pe epifanii. Așa se risipesc foarte mulți banii de la niște direcții de acțiune spre profitul unora sau altora. Dar măcar să se spună pe față, nu?

#URSUS demolator din victorie în victorie

Involuntar, Ziarul Financiar ne arată fața lui #URSUS demolatorul. Aveam și noi o industrie a berii autohtonă, și pe asta au distrus-o multinaționalele fabrică, cu fabrică. Mă scuzați că așa de dimineață, vă scriu despre bere. Dar firul acesta roșu îmi stă în minte: Heineken demolează fabrică de bere, Griviţa, uite aşa. La Filaret, fabrica de bere Bragadiru a încremenit de peste 15 ani. Dar în vecinătate, culmea marketingului, o berărie denumită Bragadiru, vinde bere Heineken, chipurile germană. Iar la Cluj Napoca mişcarea a fost mai demult. Astăzi deci, un memento despre berea românească de pe vremuri. Şi o trecere în revistă a faptelor #URSUS Breweries. Anul şi demolare, ăsta da urs. Păcat că de la prima fabrică privatizată din România, prin vânzare publică de acţiuni (remember dl. Theodor Stolojan), s-a ajuns doar aici.

Din oaie, de oaie

Am pus la acest articol, o imagine colaterală, care marchează, la Provița, locul unei tragedii. Dar să vorbim de oi. Despre nişte produse interesante şi de testat. Cei care se ocupă de brandul ARTESANA lucrează pe șest. Am văzut toată gama de produse cu care sunt prezenți acum în magazin. Surpriză. Produsele din lapte de oaie sunt făcute la compania X, să zicem, asta este un nume fictiv. Produsele din lapte de vacă, la compania Y. Miroase a marketing cover-up, precum fac de ani de zile cei de la DELACO. Care nu sunt producători. Dar testați în continuare ARTESANA, singurele produse lactate din lapte de oaie, de care știm. De ce nu se prepară și la modul artizanal? Hai oieri români, hai ciobanu Ghiță!

Hot-dog-ul românesc

Există şi hotdog românesc. Cred că ar trebui interzisă folosirea anumitor cuvinte, în mica şi marea publicitate. Sau în firmele ce însoţesc micile magazine. RUSTIQ? Sau MERINDE? Nu este ce credeţi, este doar un chioşc de lângă o şcoală, unde se vând nişte preparate alimentare industriale. Mai tricolore la firmă, dar la fel de proaste la stomac. Este drept că aici ar trebui să intervenim cu buzunarul nostru. Nu cumpăraţi de la Merinde. Căutaţi în DEX şi o să vedeţi că sunt, ar trebui să fie, altceva decât hot-dog-ii. 

#Ciolos, Delta Dunarii, Agerpres si eu. Si ITI

Mulţumesc Luisiana Bâgea pentru că ai memorie jurnalistică. Am fost şi eu acolo, când dl. Cioloş a spus, în jurul mesei rotunde, că se poate folosi abordarea multisectorială pentru problemele din Delta Dunării. Era la vremea aceea o pledoarie mai veche, a noastră, de la grupul Asociatia "Ivan Patzaichin-Mila 23", ca să fie tratate integrat şi nu haotic problemele locale. La doi ani după, se naşte ceva. Instrumentul Teritorial Integrat. ITI. Citatul din ştirea AGERPRES: "Inițiativa înființării a fost făcută publică în luna septembrie a anului 2012 de comisarii europeni pentru Agricultură și Mediu, Dacian Cioloș și Janez Potocnik, care, în timpul unei vizite în județul Tulcea, au declarat că populația din comunitățile izolate din Delta Dunării se poate dezvolta printr-o abordare multisectorială și multifond."

Teodor Frolu

Ivan Patzaichin

Ponta, Ciolos, Constantin, Plumb, Potocnik

Brânza la doză de la #HOCHLAND

V-ați luat doza de brânză? Astăzi, dacă aţi gustat câte ceva de vară. Înainte de a pleca la lucru. La birou. Probabil că aţi desfăcut şi doza de telemea. Brânză telemea la doză? Hmmm, cei de la marketing și de la publicitate au căutat un nume pentru recipient. Demult. Brânza la cutie, după părerea mea, este la cutie și la nu la doză. Ați putea vorbi, de exemplu, despre lapte la TETRA PAK? Nu, mai degrabă lapte la cutie. Dar, chinul celor de la vânzări, de a segmenta oferta, ne arată. Că #HOCHLAND a ales ca singur diferenţiator, USP, modul de ambalare. Nimic altceva. Este straniu. Pe de altă parte, vedem cu acest exemplu că sărăcia ofertei de brânzeturi româneşti, te aduce aici. Ce poate fi diferit între o telemea şi o altă telemea? Industria alimentară, atât poate, ambalajul! Dacă însă ar fi vorba de producție de brânză de calitate, ar trebui să creeze o legătură cu locul de origine, adică cu indicația geografică. O telemea dintr-un anume loc al țării, cu o anume pășune și din laptele anumitor rase de animale, specii locale, ar fi altceva. Nu o brânză la cutie. 

Noi teste cu tradiţionalitatea: moara GHIONEA

Este ora 8:00 şi pornim la drumul zilei cu un subiect legat de pâine. Ghionea? Ghionea! Un loc de amăgit consumatorii sau o ofertă onestă de preparate fără conservanți, fără coloranți artificiali, fără...etc? Pe Calea Moșilor se pregătește un loc. Partea cu moara mi-a plăcut. Evident este o moară de altădată. De ce este folosit acest simbol ca să acopere o moară industrială din zilele noastre? Pur și simplu. Dar este simptomatic că o companie mică de panificație și brutărie, tocmai de la Brăila, atacă Bucureștiul. Este și semnificativ efortul lor de a crește, peste Brăila. Are legătură cu sortimentația, mai scumpă și de calitate? Sau poate au o capacitate prea mare și doar București ar fi o sursă de cash? Nu știm. Cert este că le va fi greu. Cu atâta evaziune fiscală în capitală, este greu să te lupți. Mai sunt și altele. Faptul că supermarketurile fac și ele panificație. Etc.

#CARREFOUR, #CORA, #LIDL, #METRO, #KAUFLAND: Sănătate, că-i mai bună decât toate

Este ora 8:00. Francezii o fac bine, foarte bine. Dar nu știu ce preferați. Dacă ne -am putea alege modelul de societate, către extremele societale. Am putea avea un stat căruia să nu îi pese de cetățenii săi sau un stat care să ia de ici, de colo, și să intervină în viața cetățenilor săi? Desigur mă gândesc la hrană, alimentaţie, şi corolarul acestora, sănătatea publică. Este bine ca statul să se bage în viaţa ta, să îţi spună ce este bine să mănânci, câtă mişcare să faci, etc.....? Sau să te lase pe mâna industriei alimentare şi a conglomeratului agro-industrial? Sin colecția mea de cărți, una publicată de autoritățile franceze, care te apără și te îndeamnă, pe vârste, genuri, ce și cum să trăiești. Nu mă amăgesc cu privire la efectul, doar al acestei intervenții. Dar măcar compar cu lipsa de preocupare a statului român. Care deși se bucură că are agricultură și un pic de industrie alimentară, nu se ocupă și de revers, de ce anume mănâncă românii.  Și mai este ceva. Accesul la alimente gata preparate, ne-a rupt de modul de alimentare tradițional. O carte precum cea prezentată, îl aduce pe contribuabilul francez la un mod de viață mai slow. Exact! Slow life.

Sucurile de fructe, de la nisa la mainstream banal

Cu cinci ani în urmă când apăreau primele sucuri de fructe la piețele volante, erau o raritate și o încântare. Așa am cunoscut niște oameni deosebiți, care se ocupă de sucul de mere de la Valea Mare, Pravăț. În continuare ei au rămas la fel și vă recomand Valea Mare. Anii au trecut și nișa a fost atacată de mulți alți antreprenori. Regretul meu este că aproape toți își propun să treacă de la producție artizanală la producție industrială. De ce oare și cine îi învață că succesul este în producția industrială. Niciodată un suc de fructe făcut ca acasă nu va putea fi scalat la cantități de supermarket, fără să i se altereze conținutul. Cred că este drumul spre insucces și o lipsă de respect față de consumatori. Adică să păstrezi marca dar să vinzi sub acoperirea ei un suc de fructe industrial ce odată era artizanal. Cum arată acum o nișă ce acum 2 ani nici nu exista?