Terra Madre: Micii producători și reglementările europene

O temă despre care se vorbește în România, dar se face prea puțin. Oficialii ne inundă cu declarații despre importanța produselor locale, dar fac puțin și nepriceput. Singura lor viziune este industrializarea. La Torino, se discută despre asta. La Salone del Gusto. Despre conferinţă AICI.

Mamaliga: So what exactly is polenta?

Vorba aceea: so you think you know what is polenta? Un articol demistificator din Huffington Post, ca multe altele despre mămăligă, punctează clar faptul că despre mămăligă se ştie că este un preparat culinar italian. Vorbim de clișee, de percepții. Asta cu preparatul tipic italia, vine ca să ne aducem aminte că nişte cetăţeni ambetaţi, cu câteva luni în urmă, pretindeau că se ocupă să obţină de la UNESCO, recunoaşterea mămăligii românești drept element de patrimoniu imaterial, specific culturii din României. Haida de, avem în mintea colectivă niște cărăbuși de nu ni-i scoate nimeni de acolo, unul fiind că aici, pe aceste meleaguri s-au inventat tot felul de chestii, la prima mână. Poate că este vorba de fapt de incultură, trufie și aroganță, dar nu cum au francezii, spre exemplu, ci cum aceia ce nu au aproape nimic, și pretind că sunt buricul pământului. Istoria Romei începe cu 700 de ani înaintea nașterii lui Hristos. Ce era pe aici pe la noi acum 2800 de ani? Prefer onestitate și curajul de fi ceea ce suntem. Și poate peste secole vom fi mai mult. Dar durează. România ca națiune și românii ca popor au doar câteva decenii de existență. 

Un nou proiect marca Asociatia Ivan Patzaichin-Mila 23.....

Ce se va întâmpla în teren? La Caraorman se va amenaja un loc de observare a păsărilor, la Crişan se vor derula activităţi având ca subiect ecoturismul iar la Mila 23 se va petrece proiectul "Peşte ca la Mila 23"......Urmează în anii următori, 2014-2016....

--------------------------------------------------------------------------------

Stimată doamnă,

Stimate domn,

Asociația Ivan Patzaichin Mila 23 are plăcerea de a vă invita la conferința de presă a lansării proiectului „Crișan + Caraorman + Mila 23 – Ecoturism pentru viitor”, vineri, 24 octombrie 2014, ora 13, la Muzeul Național al Satului “Dimitrie Gusti” (sala Victor Ion Popa).

Cu acest prilej, Asociația “Ivan Patzaichin – Mila 23” va prezenta obiectivele și activitățile unuia dintre cele mai îndrăznețe proiecte de dezvoltare durabilă și infrastructură pentru ecoturism realizate în beneficiul comunităților din Deltă. Prin instrumentele inovative cu care operează, proiectul “Crișan + Caraorman + Mila 23 - Ecoturism pentru viitor” urmărește promovarea și dezvoltarea unei destinații ecoturistice unitare în Delta Dunării, propunând astfel un model de dezvoltare durabilă în Deltă.

Conferința de presă va fi susținută de Ivan Patzaichin, conf. dr. Paulina Popoiu (Muzeul Satului), Teodor Frolu (Asociația “Ivan Patzaichin – Mila 23”), dr. Dan Hulea (Societatea Ornitologică Română).

Mai multe detalii veți găsi în invitația atașata.

Cele bune,

Cristian Mosoia | Communication Coordinator | m: +40 (0)756.024.155 | e: cristian@rowmania.ro
Asociația "Ivan Patzaichin - Mila 23" | www.rowmania.ro | f: www.facebook.com/RowmaniaPatzaichin

Salone del Gusto si Terra Madre

Este o reuniune internaţională de cea mai mare importanţă, a mişcării Slow Food, timp de 5 zile. Organizaţia operează cu concepte precum comunităţile Terra Madre, adică producători artizani, cercetători din mediul academic, bucătari, educatori. Ark of Taste. Are câteva campanii şi proiecte, Slow Food Fish, Slow Food Cheese, 1000 Gardens of Africa. Se reunesc la Torino membri cu activitate intensă în mişcarea Slow Food, , la Torino, la Lingotto del Fiere. Pentru mine va fi un eveniment deosebit. Cât şi pentru delegaţia din România. Vom prezenta acolo câteva din produsele noastre, produse din Ark of Taste România. Şi vom suda. 

Deconstructia marketingului NUMI, ceaiul organic care celebrează oamenii, planeta și ceaiul

Să ne intre bine în cap (cu tot respectul pentru dvs. cei care citiți): hrana de calitate este şi trebuie să fie scumpă. Hrana trudită şi muncită, cu ingrediente de calitate, nu este ieftină. Iar cei care produc aşa ceva, trebuie răs-plătiţi pe măsura eforturilor şi a resurselor investite în produs.

Am descoperit la un cadou primit de soția mea, cele mai multe atribute de responsabilitate atașate unei oferte de ceai pentru infuzie, sub numele de NUMI. Este vorba de un mănunchi de poziţionări. Vă propun să aruncați o privire, să observați și să identificați toate particularitățile ce fac din acest produs, unul extrem de special și nișat, probabil cu un preț pe măsură. NUMI este, cred, un exemplu de poziționare destul de sofisticată, dar îndrăzneață, pe cele mai multe atribute de nișă. Este opusul extrem și dezirabil al amestecurilor de plante pentru infuzie produse industrial. Care produse, în afară de tipul plantei, o marcă și o oarecare localizare, nu se pot deosebi prin mai mult de 3-4 atribute. Poate veți spune că sunt prea multe și exagerate cele propuse de numi. Poate, dar își creează o nișă pe care poate pretinde mulți bani. Este altceva decât să te bați cu zeci de mărci de ceaiuri, în încercarea de a prinde un loc la raft. 

Iată care sunt atributele, fără să ierarhizez imperativele, ingredientele, indicaţiile de origine, cele privind ambalajul, producţia, etc.:

- Ambalaj imprimat cu cerneală din soia;

- "Fii respectuos şi reciclează!"

- Produs conform regulilor ritualice halal, respectate de musulmani;

- Produs conform regulilor ritualice cuşer, respectate de mozaici;

- Ambalaj realizat cu audit de responsabilitate, metoda de producere a cutiilor a salvat n copaci, mai puțină groapă de gunoi este necesară, mai puțină cantitate de apă a fost utilizată;

- A fost folosit pentru această evaluare Environmental Paper Network Calculator;

- Produs organic certificat de USDA, Departamentul American al Agriculturii;

- Produs non-OMG;

- Partener din rețeaua Carbon Free;

- Planta este ambalată în pungulițe non-OMG, biodegradabile;

- Certificat ca produs comercial responsabil, forța de muncă a fost plătită corespunzător;

Imagini în articol.

Chef Parade, o scoala de gatit

Am aflat întâmplător din Ziarul Financiar despre un proiect al Ancăi Mitu care conduce Privileg Catering. O franșiză ungurească, dar care funcționează cu succes din 2006. Lecții de gătit, multe opțiuni,circa 200 RON cursul. Totul se desfășoară la Metropolis Center în București, fosta Întreprindere Poligrafică 13 Decembrie. Lansarea a apărut în mai multe situri online cu aceeași fotografie, ce presupun că a fost oferită, așa că o public și eu. Despre proiectul Ancăi Mitu, citiți chiar ceea ce spune ea. AICI. 

Școală, restaurant, librărie, convivialitate. Așa am visat și am încercat și noi să fie la The Ark. Toate astea, Slow Book, Slow Food shop, ciorbărie, inclusiv Earth Market/Târgul Țăranului. Ideea a fost a lui Doru Frolu care a împins și ne-a împins cât a putut la ea. Dar era anul 2004-2005 și era prea avangardistă. Și ar fi trebuit ca DC Communication și Asociația Grupul de Inițiativă Radu Anton Roman să găsească și să investească 100.000 euro în proiect. De-abia în 2014 ideea a prins trup realizată de altcineva. Asta este soarta marilor idei. Se împlinesc doar la momentul și timpul potrivit.

Pe plaja de la Mamaia, în octombrie

Iubiți sezoanele? Ați încercat să admirați Marea Neagră în octombrie, toamna? Dar plaja la sfârșit de vară indiană? Este minunată, spectaculoasă, încântătoare, suprinzătoare, plăcută. Nu știu de ce se spune că toamna, iarna sau când plouă, este vreme urâtă. Încercați să gândiți că niciun anotimp nu este urât și nicio abatere meteorologică nu este de disprețuit. Există frumos și în ploaie și in soare și arșiță.

(c) Tiberiu Cazacioc: plaja Mării Negre în faţa hotelului Rex, Mamaia

(c) Tiberiu Cazacioc
Parasailing la Mamaia, octombrie 2014

(c) Tiberiu Cazacioc
Mamaia, la stânga Hotelul Rex, la dreapta Hotelul Riviera, în spate Club Mediteraneen

Hala Unirii sau Covent Garden Market al Bucureștilor

Acest articol vă va încânta dar trebui să zăboviți un pic prin el. Vă propun o imagine inedită, din 1977, dar cu profunde semnificații, cel puțin pentru mine. Este în plus și un subiect legat de gastronomie, pentru că este vorba de o hală, o piață urbană, așa cum găsiți doar la Londra azi, Covent Garden Market. Clădirea din planul secund, era o clădire din fața Hanului lui Manuc. Puțini dintre dumneavoastră cunosc cum arăta Piața Unirii din București până în 1988. Puțini cunosc de ce, trecând pe lângă Hanul lui Manuc, latura dinspre Piața Unirii de azi, stă scris pe o plăcuță de stradă, pe perete, str. Halelor. Care hală? 

De curând pe gardul de fier forjat al Muzeului de Istorie al Municipiului București, fostul (și actual) Palat Șutzu, a fost organizată o expoziție de fotografii ale lui Ștefan Lăcrițeanu, din perioada anterioară marilor demolări ale cartierului Uranus, distrugerii Spitalului Brâncovenesc, ascunderii Bisericii Domnița Bălașa, după blocuri. Fotografiile sunt mărturii datorate lui Ștefan Lăcrițeanu. 

Hala Unirii stătea în calea sistematizării centrului Bucureștiului. Coincidența făcea că în aceeași perioadă la Paris, avea loc o dezbatere aprinsă despre demolarea halelor Parisului. În Occident se protesta față de demolarea halei din piața Unirii, ca parte din demolare centrului istoric al orașului, ce a afectat mănăstirea Mihai Vodă, cartierul Uranus, etc. 

Cine a apărat regimul comunist, în mod public, pentru că demola fără consultare publică? Asta v-o spun pentru că am avut gazeta în mână și am citit. Corneliu Vadim Tudor. Care a semnat un articol de o pagină, în Săptămâna Cultural Artistică a Municipiului București, condusă de maestrul său Eugen Barbu, susținând  sus și tare demolarea Halei Unirii ca fiind necesară și arătând, că, nu-i așa, și la Paris se demolează Halele. Era prețul modernității, nu, domnule Vadim Tudor? 

Eu cred că Hala Unirii ar fi putut arăta azi precum Covent Garden Market.  A rămas o piață, vie și plină de mărfuri și produse și comercianți. La balconul clădirii am urcat și eu pasager prin oraș, în anul 1994. Wonderful history, where are thou?

25 de ani degeaba?

LINK

Piata Amzei își caută sufletul

Piața Amzei a trecut prin multe transformări și aventuri din 2007 încoace. Renăscută și croită modernist, ca pentru centrul unui oraș european, pe bună dreptate, ea nu are totuși conținut. Piața și Târgul Țăranului. Cele două au fost defazate și așa au rămas. În timpul re-construcției pieței, ca un fel de pas lateral, în marjă, noi am construit și întreținut doar o vară, Târgul Țăranului. Între piață și teatru. Când piața a fost terminată, doi ani mai târziu, Târgul Țăranului se mutase. Și apoi la câțiva ani după aceea a trecut în istorie. Imaginea mea vă arată cum tânzește Piața Amzei după sufletul său. Căsuțele tip, dedicate comerțului cu produse tradiționale, au apărut pe lângă ea. Modernă, modernă, dar nimeni dintre administratorii pieței nu se pricepe să adauge suflet unei frumoase construcții.

Dimitrie Cantemir compozitor de muzică turcească

ESTAMBUL. Dimitrie Cantemir: "El libro de la ciencia de la música" - Concierto de Jordi Savall.....

Ştiaţi ca Dimitrie Cantemir a fost un om polivalent, a trăit la Istanbul, a crescut şi a domnit în Moldova şi a slujit la Moscova? Un intelectual deosebit. Dar a fost şi compozitor. Mie îmi place cultura şi gastronomia turcă. Încercaţi să ascultaţi câteva minute de Cantemir mixat cu alte compoziţii şi poate, dacă nu aţi mai auzit, veţi fi uimiţi. Go on Dimitrie...!

Rubla trasnistreana cu Dimitrie Cantemir

Nou: Slow Food web radio @SlowFood_HQ

LINK

National Geographic si anul hranei

National Geographic a lansat în acest an un proiect interesant. Dedicat hranei, cei de la NatGeo pun în lumină provocările cărora societatea dezvoltată trebuie să le facă față, în ce privește sustenabilitatea agriculturii, respectul față de mediu, numărul mare de oameni ce vor trăi pe planetă. Filme foarte interesante. Care provoacă și pun în discuție clișeele industrialiste. 

Do you or do you not label OMG?

În America se dezbate la greu despre etichetarea produselor alimentare OMG. Cine este într-o tabără, cine este în cealaltă? De la CORNUCOPIA

Tradition fait recette. Tradiția face rețetă?

Desigur, și v-am scris adesea despre asta. "La tradition fait recette" este un documentar franțuzesc. O abordare critică despre marketingul produselor tradiționale, pe care nu o regăsim în dezbaterea publică. Industria alimentară și retailul folosesc pe scară largă apelul la tradiție în toate felurile. Tradiția vinde! Pe de altă parte avem micii producători. Din toate astea lipsește denumirea de origine controlată apărată, protejată, promovată, susținută. Documentarul pe care l-am urmărit la TV5 merge pe firul acestei industrii a tradiționalului. Și descompune, anchetează cât de mult marketing sau adevăr stă în spatele produselor vândute ba de retail ba de producătorii ce și-au obținut DOP. 

Trapa Natans la Torino, Ark of Taste @SlowFood_HQ

Povestea asta despre un aliment pe cale de dispariție, din România, vă va lua câteva minute să o parcurgeți. Sâmbăta trecută, în 4 octombrie 2014, am dat o fugă la Constanța, cu o trebușoară de familie. V-a tentat vreodată să vedeți Marea Neagră, toamna? Nu mai spun de vederea Mării Negre la Mamaia. În imaginea alăturată, surprinsă pe plaja, se află un fruct Trapa Natans. 

Ce conexiuni crează acest fruct? Nu este impresionant că pleacă dus de curenţi, din Delta Dunării şi ajunge la Mamaia?

Iată: Ivan Patzaichin, gastronomia tradițională din Delta Dunării, Ark of Taste-Slow Food.

1) Ivan Patzaichin, un produs al Deltei Dunării, ca mulţi alţii, a mâncat în copilărie şi ciulinii deltei, denumiţi ştiinţific Trapa Natans. Mărturia sa este inclusă în cercetarea antropologică "La masă cu oamenii Deltei", finanţată de AFCN şi realizată de Asociaţia Ivan Patzaichin-Mila 23, în anul 2012, de către Bogdan Iancu și Monica Stroe;

2) Ark of Taste, este un proiect Slow Food care propune să salveze produse alimentare pe cale de dispariție din cauza industrializării. Pentru România, ciulinele de Deltă este şi el pe listă. 

La Torino, la Salone del Gusto voi merge cu ciulinii Deltei.

Delta Dunarii, cum sa pastrezi natura

Încercaţi şi Delta Dunării dacă vă preocupă abordarea de tip turism responsabil. Una din problemele apropierii de Delta Dunării este respectarea mediului. O alta este orientarea neintruzivă în meandrele Deltei Dunării, folosind marcaje invizibile. Cum anume să atragi turiştii care iubesc şi respectă natura? Cum anume să reduci impactul mijloacelor de transport rapide și neadecvate? O aplicație pentru dispozitive mobile poate fi răspunsul.

Nu știu dacă cei de la compania de software Read Forward au reușit asta cu aplicația lor. Merită să o descărcați și să instalați. AICI GOOGLE PLAY.

Recent Știrile PRO TV au vorbit despre aplicația informatică pe care ARBDD o pune la dispoziția turiștilor în Delta Dunării. AICI PRO TV.

Pâinea de 24 de ore

Atât durează o pâine gigant preparată la Ca......our. Mă întreb deci, ce anume se pune în acea pâine dacă după o zi nu mai este bună? Meditați și alegeți alternativa. Pâinea țărănească, pâinea artizanală, preparată de brutari, prin metode tradiționale. Este arma voastră politică. Alegerea, the choice.

Politica pâinii făcute manual

Astăzi despre brutari artizani. Revin destul de repede la proiectul The Cell, despre artizanii hranei. Este o pledoarie pentru hrană meșteșugită, de neînțeles pentru oamenii obișnuiți. It is beyond a normal life. De ce să te preocupe hrana preparată manual, cu metode vechi? De ce să îți complici viața ca să alegi ce mănânci, în sens filosofic? De ce: pentru că alegerea ingredientelor pentru prepararea hranei este un act politic. Prepararea hranei acasă este un act politic. 

"Al doilea episod e despre pâine, croissante, tarte și tot felul de alte bunătăți care se fac într-o brutărie-patiserie artizanală franceză. Mai exact, la Pain Plaisir. În egală măsură e despre cum poți renunța la o carieră în finanțe sau marketing pentru a-ți urma pasiunea."

"Brutari cu răbdare" sau pâinea de Șipote

Din Moldova ne vin veşti bune. După ce v-am semnalat proiectul The Cell, despre meșteșugarii hranei, AICI, aflați mai multe amănunte despre minunata pâine primită de la Iași de la Brutari cu răbdare. Un guest post Adelicii, Slow Food Iași. Povestea brutarilor din Moldova?

Brutari cu răbdare

Pâinea cu maia (o cultură de drojdie sălbatică) este 100% naturală (conține doar apă, făină și sare ca ingrediente de bază) și se caracterizată printr-o coajă foarte crocantă, un aluat elastic, nesfărâmicios şi un gust aparte. Procesul fabricării acestei pâini durează între 20-48 de ore și implică o fază în care se face prefermentul, una în care se pregătește aluatul final și una de coacere. Faza de coacere se realizeaza pe o piatră de copt din granit și durează aproximativ 45 minute, din care primele 15 minute cu aburi.

Țărăncuța de Șipote este o pâine lucrată cu mare grijă și cu ingrediente alese. Conține făină albă, brânză maturată de Șipote, ulei de măsline extra-virgin și niscaiva busuioc. Poate însoți cu mândrie un vinișor alb jucăuș de pe dealurile însorite ale darnicei Moldove.

Paine de Sipote cu gem de Hilita
(c) Tiberiu Cazacioc