Nu este o pledoarie pentru Klaus Iohannis ci o poveste despre picătura săsească. Nu am de ce să pledez, că nu sunt consilier personal. Este o coincidență că, la terminarea lecturii cărții lui Iohannis, aveam la îndemână o pungă IKEA, pe care este scris "10 ani garanție." Așa că am folosit ca ilustrarea imaginea. K.I. a afirmat public, după validarea sa ca președinte, că are de gând să dețină această poziție două mandate. Coincidență.
Cartea, de ce? Am citit cartea autobiografică "Pas cu pas" semnată a candidatului, la acea vreme, a candidatului prezidențial Klaus Iohannis. De curiozitate, ca să aflu cine este K.I. Și de ce am prezis și insistat în toate discuțiile mele pe faptul că va fi ales. Dacă cunoști efectul "band wagon", nu contează ce spune sondajele. Nu trebuie să citești presa. De ce am citit cartea?
(1) Cine este deci K.I., după alegerea sa, de ce a fost votat?
(2) Pentru că nu sunt un naiv, într-o țară normală cei care se ocupă de marketing politic, folosesc și această formă de propagandă, pentru a convinge electoratul. Nehotărât;
(3) Pe de altă parte, ea a fost lansată extrem de târziu, și a avut succes comercial după confirmarea ca președinte a lui K.I., deci ce naiba este povestit în ea?
Ce am aflat?
(1) K.I. este egal cu sine însuși sau a avut un ghostwriter foarte bun. Regăsești exprimarea sa, tonul, cadența, vocabularul. Toată cartea este exact reflecția sa, ca discurs, în spațiul public. Este molcomă, lentă, aproape îți vine să o arunci de plictiseală.
(2) Paradoxal, pare un roman de anticipație. Pur și simplu răspunde acuzațiilor chiar celor dinaintea primului tur și mai ales acuzațiilor dintre cele două tururi. Acuzații legate de stilul său de exprimare, de exemplu, care au apărut în mainstream după întâlnirea de la Realitatea TV cu Victor Ponta;
(3) "Pas cu pas" este adevărata mantra politică a lui K.I. este de fapt abordarea sa tactică pentru obiectivul "România lucrului bine făcut".
(4) Tot ceea ce a promis în campania electorală, tot ce a spus în dezbaterile televizate, ce a spus după alegerea sa, se regăsesc în carte. Omul ăsta spune mereu aceleași lucruri, este extrem de consecvent, și previzibil. Nu se dezminte.
(4) Titlul cărții este exact felul său de a lucra, a proceda, a gândi. Pe tot parcursul cărții aflăm cum anume a lucrat, în zeci de pagini, la Sibiu, în mandatele sale. Dacă picătura nu ar fi fost numită chinezească, sigur trebuia să fi fost numită "picătura săsească."
(5) Folosirea Facebook este cea mai superficială explicație a unei înfrângeri. Sensurile alegerii lui K.I. sunt mai profunde. Citiți cartea și veți afla cu câtă anduranță a modelat acest om administrația din Sibiu, și într-adevăr, râsul lui, din fotografiile electorale, pare mai mult un "Nu pagadi, zaieț!"
(6) Suprinzător, publicul larg chiar nu a știu ce a făcut K.I. la Sibiu. Unde s-a muncit extrem de mult. Sunt o grămadă de povești, una fiind despre semnarea Tratatului de Aderare a României la UE, când MAE nu l-a invitat deși LUX era partener la Capitala Culturală Europeană, în tandem cu Sibiul și Iohannis și administrația sa erau parteneri zilnici de discuție. Sau cum a uitat Ministerul Culturii condus de Mona Muscă, să transmită la Sibiu invitația CE de depunere a dosarului de candidatură a Sibiului. Povești despre modul metodic, temeinic și sacadat, exasperant, în care și-a urmărit obiectivele Klau Iohannis.
Așa că. Ascultând la RFI cum se plânge presa ba de una, ba de alta din acțiunile lui K.I. din ultimele zile ale anului 2014, de faptul că el nu "iese" să explice, te poți amuza.
K.I. lucrează "Pas cu pas" pentru "România lucrului bine făcut". Nu cred că va ieși prea des la televizor să dea explicații. El lucrează pe termen lung, nu pe termen scurt. Not on a daily basis.
