Sfatul #11: Utilizați produse casnice care nu poluează....

O dată pe sătămână, ne putem gândi la natura. Din jurul nostru. De ce nu? Astăzi este vorba de detergenți.

Ciorbă țărănească de legume. După Olexiuc și Olexiuc

Mi-am învățat o lecție. A ieșit o ciorbă țărănească bună. Cam cu multe legume, prea puțină zeamă. Am mers la piață și m-am confruntat cu provocarea de a cumpăra la suta de grame, deși ți se vinde la bucată. Care este diferența dintre pătrunjel și păstârnac, puteți spune? De ce este fasolea galbenă și nu verde cum cere rețeta? De ce nu este fasole verde la vânzare în acest sezon? Aveți mazăre? "Nu, nu avem, a trecut vremea ei!" Așa că am folosit mazăre congelată....Ceapă, cartofi, timp de fierbere, tăiate mărunt-mărunt.

Pentru acrit aveam ceva zeamă de varză în frigider. Până la urmă am adăugat și niște sare de lămâie....Să știți că până la urmă a ieșit ceva bun, comestibil....CLICK pe film!

Oancea Trei Cutite...O marcă pentru produse de calitate.....

Am făcut-o și pe asta, o marcă înregistrată pentru un mic producător. "Oancea, trei cuțite". Eu, Bogdan Călăraș, Asociația Grupul de Inițiativă Radu Anton Roman și DC Communication am dat o mână de ajutor la crearea unei mărci. Familia Oancea din Tălmaciu (formată din mama, Maria Oancea, forța conducătoare, dar și soțul, băiatul și nora) sunt niște oameni de ispravă care produc alimente de calitate pe bază de rețete tradiționale. 

NOTĂ Ați gustat vreodată produse de la familia Oancea? Îi găsiți la telefon 0745 386 978 sau la 0745 353 097

Cică 4000 DINTRE români au ales produsele anului

Am primit și un drept la replică, publicat aici LINK 

Sursa: CMG Solutions, Magazinul Progresiv

Cum a ajuns o brânză făcută în Spania, să fie premiată în România? O competiție prin care se acordă "Produsul anului" a ales printre altele produsul "Miez de lapte", un produs în Spania (normal, Delaco nefiind producător, ci creator de mărci și importator, conform presei). Eu am cumpărat, este bun (are indicații nutritive, este liber de gluten). Dar. Analiza senzorială a produselor alimentare este o știință și are standarde ISO. Iar 4000 de consumatori, de fapt respondenți, nu sunt "consumatorii români". Care sunt peste 21 de milioane.

Întrebări

1. Nu ar fi de preferat să premiem produse create în România, de specialiștii români din industria alimentară? 

2. Cum am putea face să premiem produse alimentare românești, să ne fixăm ca obiectiv strategic ca acestea să obțină STG, DOP, IGP, marca de calitate a Uniunii Europene? 

3. Premiem produsul anului din punct de vedere al politicii de marketing a distribuitorului? 

4. Sunt 4000 (4200?) de respondenți (online, offline?) consumatorii români, vedeți mai jos indecizia în definirea panelului? 

5. Sunt acești 4000 respondenți educați să aprecieze calitatea unor produse alimentare?

NOTA: Componența panelului în 3 ipostaze (reprezentativ la nivel național, 4000/4200, doar din mediul urban, din panel online, 52% femei)

SURSA Magazinul Progresiv

SURSA Magazinul Progresiv

SURSA Magazinul Progresiv

Resurse: Magazinul Progresiv

Globalizare vs. naționalizare

De la alegeri încoace, un curent de opinie străbate societatea. Nu a mai rămas nimic din industria comunistă, totul este la multinaționale. Ce le-a mai rămas românilor? Evident, niște aur, ceva gaze, ba de șist, ba în Marea Neagră. Sarea nu mai este de valoare. Aaaa, mai avem lemn de exploatat. Și dacă punem și pământul, solul, care este substrat pentru producția agricolă, suntem o țară bună de stors. De ce nu investim resurse publice în educație (reformat sistemul), în inovație (reformat sistemul), în știință și tehnologie (reformat sistemul)?

Ce oferă România azi în afară de ceea ce dă pământul acestei țări? Sau mai bine spus ce ne dorim noi să fie România? Doar un sac cu minerale?

(C) Ziarul Financiar, 18 iulie 2013

Procesatorii de lapte suspectați de înțelegeri?

(C) Ziarul Financiar, 19 iulie 2007

În aprilie 2013: "Premierul Victor Ponta este de părere că scandalurile în care a fost atrasă industria alimentară românească au fost generate de cei care vor să pătrundă pe piața noastră sau care preferă să vândă aici mărfurile străinilor." Sursa: PRO TV

1. Criză de comunicare din nou?

Cum va fi afectă încrederea dintre consumatori și producători? A doua mare criză a industriei laptelui din România. Investigație a Consililului Concurenței la procesatori și la APRIL. În criza anterioară, cu aflatoxina (o problemă minoră), presa a estimat 20 de milioane de euro pierderi. În zilele ce urmează ne vom lămuri. De remarcat că presa a semnalat acum câteva săptămâni, într-o analiză că în prezent una singură din fabricile mari din industria laptelui, dinainte de 1989, este încă în funcțiune. Celelalte sunt ale multinaționalelor.

În aprilie 2013: "Puternic afectată de scandalul aflatoxinei, industria laptelui a suferit pierderi uriașe de 2,8 milioane de lei zilnic. Oamenii s-au ferit de acest produs deși au fost depistate probleme doar în 0,19 la sută din producția zilnică de lapte." Sursa: PRO TV 

2. Cine sunt membrii APRIL?

Interesant faptul, că deși am putea crede că în APRIL sunt doar "băieții răi ai globalizării", lucrurile nu stau așa. Vedeți mai jos.

Conform sitului organizației "Înființată în 2001, APRIL este unica asociație reprezentativă la nivel național. 44 de membri dintre care 39 procesatori de lapte și 5 companii din domenii conexe. Membri APRIL procesează peste 70% din laptele materie primă din România. Aproximativ 60% din numărul salariaților din industria laptelui sunt angajați de membri APRIL. APRIL este membră a Federației Patronale din Industria Alimentară - ROMALIMENTA."

3. Legătura cu ROMALIMENTA

APRIL este membră ROMALIMENTA, care grupează partea cea mai importantă a industriei alimentare. 

4. Cum se simte COVALACT, singura companie old guard?

Aici este analiza despre COVALACT (ZF), un articol din 17 iulie 2013. Covalact este singura companiei românească, rămasă în funcțiune, din vechea industrie comunistă a laptelui. Ce părere aveți?

Neonicotinoidele, albinele europene și pericolul pentru UK

Dispar sau nu? Sunt de vină giganții industriei agricole sau nu? Să ne alarmăm? Să începem cu documentarul "Vanishing of the Bees". Aici.

El anunță una din apocalipsele din agricultură, dispariția albinelor. Se discută de ceva timp despre dispariția albinelor. O parte a opiniei publice, care este cu cei care produc tratamente chimice, neagă că aplicarea lor pe plante ar avea efecte nocive asupra albinelor. Cealaltă parte susține că populația de albine este pe cale de dispariție tocmai datorită tratamentelor. Recent Uniunea Europeană, prin Consiliul de Miniștri de resort, ai agriculturii, a decis amânarea cu 2 ani, a folosirii tratamentelor chimice cu neonicotinoide. Aici.

Dacă ar fi adevărată povestea cu dispariția albinelor agricultura ar avea o mare problemă pentru că polenizarea, un proces esențial pentru natură dar și pentru producători, ar fi afectată. Unii pretind că deja se întâmplă asta, și anume polenizarea cu pensula. În China.

Cum putem sa aflăm care este adevărul, sau măcar să dibuim o parte din el? Din alte știri, care confirmă, precum acest articol al BBC, că de câteva decenii, UK importă familii de albine. Iar la nivel mondial comerțul cu familii de albine se ridică la circa 1 milion pe an. Așadar acest flux comercial, ne confirmă indirect, că scăderea numărului de familii de albine, este o realitate.

Problema secundară dar la fel de serioasă este că fermele de albine se află în Europa răsăriteană. Și că de acolo albinele vin deja bolnave și afectează populațiile locale.

Deci, ce facem cu albinele? Dispar sau nu? Sunt de vină giganții industriei agricole sau nu? Să ne alarmăm?

Grăuntele agro-alimentar: SUA ajută, dar distruge?

Pentru concluzii, vedeți partea de jos. Întâmplător am aflat, fiind înscris la un curs online MOOC, Coursera, "Sustainability of Food Systems: A Global Life Cycle Perspective" (University of Minnesota, SUA), despre o perspectivă adesea ignorată în dezbaterea locală din România, despre agricultura globală. Și anume faptul că ajutorul american în grâne, ajunge (de exemplu) în Etiopia și ruinează piața locală de acolo. Fermierii americani uneori contează ca 40% din veniturile lor să fie asigurate prin achiziția de către guvernul american. Food Aid (denumire informală pentru Food for Peace și Food for Progress) a devenit un pretext pentru intervenția guvernamentală pe piața americană. O carte pe acest subiect este "Enough - Why the World's Poorest Starve in an Age of Plenty" de Roger Thurow and Scott Kilman.

Recent, conform The HILL, în Congresul american, o propunere de a folosi fondurile americane pentru a cumpăra cereale de pe piețele locale în suferință (gen Etiopia, pentru că este mai aproape, înseamnă ajutor pentru fermierii locali și corectarea unor vicii de piață locală, dar și viteză crescută pentru intervenție) nu a fost votată. 

CONCLUZII

Ca final, la link-ul de mai jos, vedeți câte organizații s-au implicat, câte articole s-au scris și ce mobilizare s-a petrecut pentru ca 250 de milioane de dolari anual de Food Aid, să fie mai bine cheltuiți. Deocamdată degeaba. Cu adevărat, atunci când creezi un mecanism de intervenție, o comisie, o instituție, te ia naiba, nu mai scapi de ele. Aici http://foreignaffairs.house.gov/foodaid

Resurse 

Lobby pro Food Aid aici http://foreignaffairs.house.gov/foodaid

Lobby de modificare Food Aid aici http://ajws.org/assets/uploaded_documents/royce-engel_food_aid_amendment.pdf

Sfatul #10 pentru apărarea biodiversității: Fiți atenți la „îmbălsămarea ecologică"!

Este vorba de ceea ce poate face fiecare dintre noi. Azi, în a 10-a săptămână, un nou sfat de la Comisia Europeană, DG Mediu. 

Sfatul #10 pentru apărarea biodiversității: „Anumite întreprinderi, îndeosebi producătorii de automobile, nu ezită să laude calităţile „ecologice” ale produselor, care nu sunt deloc aşa. Alţii trebuie să îşi „înverzească” imaginea, deoarece activităţile pe care le desfăşoară sunt foarte poluante sau dăunătoare biodiversităţii (producerea de gaze cu efect de seră, defrişarea unui teren pentru a construi o extensie, utilizarea apelor din râu pentru răcirea maşinăriilor…). Nu vă lăsaţi păcăliţi de campaniile lor de publicitate prea „verzi” pentru a fi adevărate. Dacă este nevoie, denunţaţi-i. Şi militaţi pe lângă aceste firme pentru a-şi reduce realmente impactul negativ asupra planetei,  îndeosebi făcând apel la eco-consilieri."

Natura 2000, unde trăiesc eu ?

De ce?

În proiectul la care am participat una din întrebări a fost: bine dar localitatea mea să găsește în sit Natura 2000? Pentru că am avut tangență cu o campanie de coștientizare privind Natura 2000, cred că pot face câteva sugestii. 

1. Localizare prin InfoNatura 2000

Prima îndreptare este o către o bază de date ce are legătura cu campani InfoNatura 2000 a CNDD, este aici http://dev.adworks.ro/natura/situri/

2. Natura 2000 Viewer (Comisia Europeană)

Asta este o aplicație care extrage date din cele puse la dispoziție de statele membre, este organizată pe straturi (layere) și permite mărirea sau micșorarea imaginii. Preia date în format GIS și le așează într-o aplicație cu o grafică accesibilă.

Se găsește aici http://natura2000.eea.europa.eu/#

3. Clearing House Mechanism Romania

Acesta un site cu informații care ne arată cum se aplică Convenția pentru Diversitate Biologică.
Se găsește aici: http://natura2000.mmediu.ro/site/154/rosci0013.html

Românii au început sa nu mai mănânce mezeluri ?

Vă înscrieți în această clasificare ? MEDAPROD a schimbat gama de produse pentru că piața cere și a introdus o gamă nouă, 1 Mai. Conform companiei MEDAPROD și a Ziarului Financiar/Business Magazin, "Mezelurile din această gamă ţintesc mai cu seamă bărbaţii cu venituri relativ reduse, care muncesc fizic şi au nevoie de un aport caloric ridicat" (link). 

Este aceasta direcția potrivită ? Să te orientezi spre mezeluri, bănuiesc că și mai ieftine, și mai slabe din punct de vedere nutritiv?  Sau piața ne spune că a scăzut cererea pentru astfel de produse? Care este de fapt dieta românilor și de ce ponderea mezelurilor este atât de mare în meniu? De ce nu se mănâncă mai mult produse preparate, gătite?

Totuși aflăm "Cu toate acestea, în primele trei luni ale anului, profitabilitatea afacerii a crescut cu 300% faţă de perioada similară a anului trecut, conform reprezentanţilor companiei."

Sfatul #9 pentru apărarea biodiversității: Despre guguștiuci...!!!

Le faceți o căsuță ?"Construiţi sau renovaţi? Luaţi în considerare includerea unui adăpost pentru fauna locală. Informaţi-vă cu privire la spaţiile din casa dvs. care ar putea fi optime pentru cuibare: pe care aţi fi gata să le acceptaţi? Apoi, faceţi amenajările necesare: găuriţi un zid gros  în câteva locuri şi lăsaţi câteva spaţii goale (pentru unele albine singure), găuriţi intrări  în cărămizi (pentru lilieci), asiguraţi căi de acces către pod din exterior (pentru păsări de pradă şi lilieci), instalaţi căsuţe pentru păsări sub acoperiş şi balcoane…Sunt multe lucruri pe care le puteţi face. Dacă aveţi o grădină cât mai diversificată posibil, musafirii dumneavoastră vor găsi cu uşurinţă ceva de mâncat acolo, şi interziceţi produsele chimice (pesticide şi îngrăşăminte, vopsele, detergenţi…)"

Grăuntele agro-alimentar: Pepenii românești, Carrefour, sezonalitatea

Mișcarea Slow Food susține produsele locale, preferința culturală pentru hrană locală, atât ca producție, prelucrare și desfacere, cât și diversitatea genetică locală în ce privește soiurile cultivate. Nu financiar, pentru că este o mișcare militantă, ci prin diverse activități legate de gastronomie.

Astăzi despre lipsa marketing-ului din activitatea pepenarilor. Despre sezonalitate și comunicarea ei.

Doi jurnaliști ai României libere au publicat o anchetă despre "Cum s-au adaptat fermierii români concurenței străine". Secretul este "plantarea de semințe plantate în sere încă din timpul iernii sau îngrășăminte chimice care grăbesc coacerea".

Când vezi pepeni în iunie, ești neîncrezător. De unde pepeni din România, la vremea asta ? Producătorii ar trebui și să comunice că s-a schimbat piața și mai ales că pot veni în piață cu produse autohtone.

Ca instrument de comunicare de marketing, indicația de origine a produsului ar trebuie să fie o soluție pentru producători. "Pepenii de Dăbuleni" sunt o indicație de origine, dar trebuie apărată. 

Din articol aflăm că cei cu rosiile au învățat deja pe propria piele. Fac deja conserve, bulion, de pe acum. În criza castraveților de acum 2 ani, alternativa la supraproducție sau scăderea cererii trebuia să fie conservarea. Planul B. Horticultura, legumicultura sunt afaceri, nu binefaceri sociale. Trebuie să aibă grijă de ele întreprinzătorii, nu statul, nu ceilalți. 

Rămân de rezolvat, pe termen mediu și scurt, alte probleme care le afectează competitivitatea. Cum am spus, aceasta este lipsa de comunicare cu consumatorii (care nu au aflat că se poate să ai pepeni românești mai devreme), lipsa deci a unor activități de marketing. 

De unde află consumatorii români că pepenii la vânzare sunt din România ? 

Activitățile de marketing pot fi puse în practică dacă producătorii se organizează în cooperative, asociații de producție, marketing, desfacere. Întâmplător, indicația de origine apare în oferta de la  Carrefour, așa am aflat că da, există deja pepeni crescuți în România. Este în exemplul scanat. Dacă ei o pot face, să o facă și producătorii independenți. Q.E.D.

(c) Carrefour Romania

OMG: In siturile NATURA 2000 ?!

"Deputații au votat, în urmă cu câteva zile, aprobarea cultivării plantelor modificate genetic în siturile Natura 2000. Acest amendament, care face parte din Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 164/2008 pentru modificarea si completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2005, privind protecția mediului (PL-x 176/2009)."

LINK: http://www.green-report.ro/liber-la-cultivarea-omg-urilor-in-ariile-protejate/

Grauntele agro-alimentar: aprozar pe roate la americani

Deșertul alimentar? Agricultură comunitară? Aprozar? Proaspăt, local și de sezon? Lanț alimentar scurt? Da, în America...De la American Institute of Architects

Se iau niște principii, se pun la lucru, și rezultă ceva simplu, cu suflet. În America cea industrializată, criza pornită de acum câțiva ani dar și libertatea, sunt contextul în care oamenii caută soluții. La ce? La alternative pentru a face mai accesibile fructele și legumele proaspete. 

Problema pe care au identificat-o niște americani a fost accesul redus al locuitorilor unor suburbii la legume și fructe proaspete. Pentru că sunt departe de supermarket-uri, de exemplu.  

Ce au gândit ? Pentru că în America se practică tot felul de forme de comerț, mai ales ambulant, au cerut de la Autoritatea locală de transport un autobuz uzat, l-au remobilat si transformat. Proiectul a fost prezentat la Veneția la o Bienala de Arhitectură, unde americanilor arhitecți li s-a rezervat un salon pentru a arăta ce și cum intervin ei în comunitate.

Auto-aprozar-ul este un vehicol folosit de legumicultorii din zona periurbană orașului pentru a-și aduce legumele și fructele proaspete în suburbii. 

Doar atât, vă place conceptul ?

(c) Architecture for Humanity

Pentru protestatari, un ghid norvegian despre masa critica

Am dat peste un final de activitate a unui grup de activism ciclist. După mai mulți ani, au tras linie și au redactat o suită de recomandări simple despre ce înseamnă să organizezi mase critice pentru protest civic. În acest caz pentru promovarea ciclismului urban. Link-ul este acesta: http://eero.no/nvh/criticalm.htm Sfaturile mai jos.

A Guide for Critical Mass Organizers.

Perhaps I can give some advise. As a political scientist and environmental activists I have been thinking about what is a good way of organizing. Use what ever of these if you find them helpful. These are some things that have been important in making the critical mass rides a success in Bergen:

PREPARING FOR CM RIDES:

* The most efficient way to recruit is to talk to friends and people we know.
* We fax a press release at least the day before.
* We leaflet parked bikes. It is very efficient: you can leaflet 400 bikes in 15 minutes!
* We use small leaflets with dates for at least four events. Small is cheap and people are more likely to hang them up on somewhere at work or home.
* If you hand a leaflet to somebody, say something like "I am going and it is great fun. Would you like to come too?". Make sure that you look like a biker (wear a helmet or something), so that people realize "who you are".
* The success behind CM is that it does NOT take much preparations. It is the same people who show up every time. But you have to work in the beginning to create a Critical Mass that works on its own.
* We have permanent posters in every bike store, at several locations at the University and at some workplaces. These posters are changed when the dates go out. It is just a enlarged copy of our leaflet.

THE CM RIDE:
* We open ut with a welcome speech, and then we wait for 10 more minutes.
* Somebody has the responsibility to chat with the new people, and make them feel home.
* Somebody has the responsibility to talk with the press. Often we have one person in a radio studio while the others are at the CM. There is always interviews on the spot, too. The person who deals with the press, should not have other tasks.
* We have one "speech" on a bike political topic given by one of us or sometimes a politician. This person often gets their picture and a short interview in the papers.
* we have a short introduction to how we are going to behave in the traffic, so that everybody understands what is going to happen. 1. We are not trying to stop the traffic, we are trying to be visible, and create a good name for biking. 2. We keep together: therefore we behave like a big truck: we keep in one lane, and if we have started to bike trough a intersection when the lights change we just continue (there are always cars who do try to come in from the side, but one biker takes "guard" and is standing in front of the cars in the intersection so that everybody can get trough. 3. We have organizers in the front who keep a slow enough pace and adjust the speed down after every turn so that we keep to together. 4. we have organizers in the back who keep the speed up in the back end. 5. The person speaking is in the middle.
* We try to give people a sense of empowerment. They can make a difference, and by participating the DO make a difference.
* We try to give the people who show up a good time. We have different people talking and chatting while we are waiting for everybody to show up and we have somebody talking and chanting while we bike.
* We are very predictable. Time, day, how long it takes etc. The "cost" of participation should be as low as possible. Do not spend any more time that you have to, the shorter the ride is, the more people will have a chance to come every time. We keep our events under 45 minutes.
* We work closely with the environmental and bike organizations in town. We are all allies, not competitors.
* We have fixed roles at the CM-ride. This way everybody knows what they are supposed to do. Everything that is not specially talked about is going to happen the same way as usually.
* We are educating activists, by letting new people try themselves as public speakers, writing leaflets, talking to the press etc. This way nobody is indispensable.

AFTER THE RIDE:
* It is important to end each ride with a small speech. It gives people a good feeling, and us a chance to tell what we need help for.
* Somebody collects names and addresses of people. One person is responsible for keeping an address list updated.
* We go for a dinner in a inexpensive restaurant after each CM ride. This is how we treat ourselves after a jobb well done and create a good social atmosphere. This where we get new activists! There are perhaps 3-4 new people at the dinner every time, and one of them will eventually become an activist.

THE ORGANIZING GROUP:
* We have a organizing group that is split in two. Some of us work with the CM ride, and try to find some new ideas, gags, T-shirts and all the fun stuff for CM to be a happening, and not just a protest. The rest of us is working more with politics: We try to plan routes for bikers, we find out problems with the present system, We take pictures and write small reports to politicians and bureaucrats.
* Our organizing group has meetings once a month between the CM rides, where we coordinate the work between these two subgroups: We try always to have a theme for each CM ride, that is used to select the speakers, the route we are biking, etc.
* Sometimes we invite people to come and tell us something. This is our opportunity to learn from others, and to tell these politicians, planners, etc. about our views. Every visiting guest we have had by, have been quite understanding of our perspectives. Hopefully, they have learned something too.
* We have a long list of people, their phone numbers, skills and what they are interested in doing for CM. So we can call the designer, when we need a design...

OUR PROBLEM:
* We do not have an income!

Good luck,

Eero Olli

Sfatul #8 pentru apărarea biodiversității: Nu arunc nimic pe jos !

Nu arunc nimic pe jos! "Aruncarea gunoaielor în natură are efecte asupra mediului înconjurător, care duc adesea la consecinţe dezastruoase. Anumite deşeuri au un efect imediat: chiştoacele şi guma de mestecat intoxică sau asfixiază animalele care le înghit, mamiferele mici şi amfibienii sunt prinşi în capcană în sticle, iar cioburile de sticlă pot răni animalele mai mari şi, printr-un efect de lupă, se poate provoca un incendiu…Altele au un impact pe termen mai lung: plasticul necesită sute de ani pentru a se degrada, emanând produse toxice, bateriile conţin metale grele care se infiltrează în sol şi contaminează pânzele freatice…Prin urmare, utilizaţi pubelele publice şi reciclaţi tot ceea ce se poate!"

Grauntele agro-alimentar: food street in Romania ?! Vrem și noi, vrem...

IPANEMA Coffee shop, Bucuresti (c) tiberiu.cazacioc

PORCHETTA&BBQ? În România, spre deosebire de alte țări ce se bucură de diversitatea gastronomică, alimentația publică este cam slăbuț reprezentantă, ca forme de manifestare care să umble după client. Puteți căuta în internet food-street și veți găsi zeci de feluri și moduri de a oferi hrană, la botul calului, gustoasă și decent preparată, oriunde în orice colț al orasului. Unități mobile motorizate pe patru roți, altele mai mici și mai vioaie pe trei roți. Ce avem noi? Hai să le enumerăm: covrigării-simigerii, patiserii, șaormerii. Și atât. Nu v-ați dorit niciodată să vă iasă în drum o mașină cu dulciuri sau cu gustări ? În București am dat peste doar peste un singur format, mai acătării, în container (ceea ce este ok), se numește Ipanema, cu cafele gata-de-luat-la-drum și niște înghețate, parcă. Dar astăzi în drum spre casă, hopa, am dat peste cineva cineva care și-a făcut curaj și a investit. Să îi urăm succes, nu ? PORCHETTA & BBQ!!! 

Resurse despre street-food aici: http://en.wikipedia.org/wiki/Street_food