marți, 10 noiembrie 2015

Un miracol, pâinea artizanală și un pretext pentru a ne re-cunoaște

Food Bloggers ConferenceNiște fanatici încearcă de mai mulți ani să re-constituie istoria facerii manuale a pâinii. Este un soi de abordare arheologică a trecutului, nu numai pentru a readuce în prezent pratici din trecut, dar și o încercare de redescoperire a sinelui. Cel care prepară pâinea de casă lucrează cu făină, apă, drojdie sau maia. Prepararea pâinii artizanale de către oameni ca @Iulian Duțu nu este o practică având pur caracter comercial, ci una modern ritualică, de redescoperire a puterii minții, mâinilor, a creativității umane. Gândiți-vă doar, uitându-vă la imaginile de mai
jos, cât timp a durat, cum s-au petrecut faptele, cu ce resurse s-a lucrat, cum au reușit oamenii de-a lungul timpului să coaguleze o practică manufacturieră care a avut ca rezultat accidental pâinea? Imaginați-vă că sunteți la momentul 0, și întrebați-vă, cum s-a născut pâinea? La acest articol, imagini cu pâinea lui Iulian Duțu, de la Râul Alb. Cu el puteți lua legătura pentru a comanda prepararea unor pâini obiect. Dar și consumabile. Sunați la @0727733828 Despre pâine, mai departe...





luni, 9 noiembrie 2015

Reprogramare scurt-metraj Transhumanta, 21 noiembrie 2015, ora 15

"Tiberiu,
 

Ca urmare a celor petrecute zilele trecute in Colectiv am hotarat sa amanam proiectiile filmului Transhumanta (scurt-metraj).
 

Noul program pentru proiectii este:
Muzeul Etnografic al Transilvaniei, Cluj - 18 noiembrie 2015, ora 18;
Muzeul Pastoral Jina - 19 noiembrie 2015, ora 11;
Muzeul Etnografic Săcele - 20 noiembrie 2015, ora 12;
Muzeul de Etnografie, Brașov - 20 noiembrie 2015, ora 17;
Muzeul Naţional al Ţăranului Român (MTR), Bucuresti - 21 noiembrie 2015, ora 15.


Partea a doua a ramas neschimbata:  Va astept cu drag!  Intrarea este gratuita.
 
In cazul care vreti sa veniti va rog frumos sa trimiteti un (nou) e-mail de inscriere pe adresa dragos@lumpan.ro cu urmatoarele date: unde vreti sa veniti si cate persoane. 



Cu drag,
Dragos
www.lumpan.com
www.UltimaTranshumanta.ro 

Slow Food, reuniune majora la The London Street Atelier

Sâmbătă 14 noiembrie a.c. vom avea loc prima întalnire majoră a grupului Slow Food București Convivium Valahia Gusturilor. Aceasta se va petrece la The London Street Atelier din str. Puțul lui Zamfir. Câteva imagini de fotoreportaj, de la întâlnirea mea cu Eugenio Berra @Viaggiare I Balcani, a lui Eugenio și a mea cu Rachel Sargent, Chef Owner la The London Street Atelier. Și apoi din nou o întrevedere, la lucru, cu Rachel. Este ceea ce se spune, work in progress.





Dupa un sfert de secol de comert modern

Food Bloggers Conference
Titlul unui articol din Ziarul Financiar, poate trece neobservat sau nu. "Retailul alimentar este în mâinile a zece giganţi străini". Retailul est veriga foarte importantă care se află în capătul lanțului alimentar. Sigur, mă gândesc acum, acest lanț alimentar continuă cu consumatorii, și apoi cu groapa de gunoi, compostul, mările și oceanele. Și algele de la Mamaia. Ce ne spune analiza celor de Ziarul Financiar? Ce interpretare dăm (dincolo de faptul că sub cei 50% se află 20 de mici competitori români)?
  • Că în 25 de ani de cuplare la piața mondială, retailul modern a trecut de la 0% la 50% din piață. 
  • Ne mai spune că dacă în Occident se vinde multă mâncare produsă local, în România, de-abia de câțiva ani încoace se depun eforturi pentru a integra producția alimentară autohtonă. 
  • Dar și această integrare/listare are prețul ei: conformarea la cerințele de standardizare face ca la raft să avem zeci de producători de sana, chefir/kefir, lapte bătut. 
  • Pentru că nu este loc de inovație și/sau pentru că produsele alimentare de calitate, vin, nu-i, așa decât din Occident. 
  • Și un alt efect al puterii retailului modern este înghițirea producției autohtone sub noile linii de mărci private. 

Este loc pentru toată lumea, desigur, și pentru retailul modern cu avantajele/dezavantajele sale, și pentru industria alimentară autohtonă. Dar ne trebuie un obiectiv al industriei alimentare mai puternic decât listarea la raft în supermarket sau decât proiectul "Rețete consacrate românești".

Lonely Planet, este chiar lonely? Episodul I @bradut @MoiseGuran

@Marco Polo, frunza carpatină, @Moise Guran, @Brăduț Florescu, Transilvania, Lonely Planet, ce le leagă? Recent, o știre a făcut înconjurul României. Și al lumii: @Transilvania, regiune destinație recomandată de Lonely Planet. În acest loc din Internet scriu și despre turism sustenabil. Nu este întâmplător, pentru că fără turism, hrana locală ar risca cu atât mai mult să se piardă. Lonely Planet este o companie media, aflu de la Google, iar compania părinte, ia uite,
este BBC. Worldwide. Lonely Planet este cel mai mare publisher de ghiduri de călătorie. Hint, acum mi-a venit în minte? De ce noi numim un anumit domeniu "turism" și nu "călătorie"? Puriștii vor replica că este o denunmire larg acceptată de WTO, statisticieni, policy makers. Dar noi, noi, suntem turiști sau călători în lumea largă? Povestea despre Transilvania, continuă, pentru că are mai multe aspecte. Reveniți și veți afla. @De ce Transilvania? Aflați aici.




 

Pâinea artizanală din ce este făcută ea ? Mesaje de departe, de la Iulian Dutu din Raul Alb


Food Bloggers ConferencePâine, natură și anduranță. Iulian Duțu aka @Turtița Fermecată locuiește cu familia în localitatea @Râul Alb din zona Hațeg. Este refugiat de la oraș, și tot ce știu este că se pricepe la pâine făcută de mână, pâine artizanală. Iulian este un orășean țăran dar și un @artizan făcător de pâine. Din ce o prepară ? Cum trebuie păstrată o pâine țărănească?  Am primit niște sfaturi de la Iulian. Aflați mai multe în imaginile despre Râul Alb și gospodăria familiei, inclusiv @moara de piatră hidraulică cu care lucrează Iulian. 

PS: La @Râul Alb au avut loc incidente în această vară a anului 2015, cauza fiind o microhidrocentrală hidraulică. Explicații despre paine si cum trebuie îngrijită, mai jos.








joi, 5 noiembrie 2015

Food Bloggers Conference, din nou la sfarsit de an

Food Bloggers Conference
Bună tuturor, voi participa la Food Bloggers Conference în 4 decembrie 2015. De aceea vă voi ține la curent cu tot ceea ce se anunță despre conferință. De asemenea voi dedica articolele din perioada următoare acestui eveniment. De ce organizează Evensys evenimentul ? "Nu mai este nicio noutate faptul ca astazi gatitul a devenit un trend, iar majoritatea isi impartasesc pasiunea pe bloguri dedicate. Bloggerii vor avea ocazia sa descopere indeaproape cele mai eficiente instrumente pentru cresterea audientei, vor afla reteta unei fotografii de succes si cele mai bune condimente pentru cresterea vizibilitatii in online."


miercuri, 4 noiembrie 2015

Avanpremieră Transhumanța, turneu în țară

Sâmbătă 7 noiembrie, short movie about transhumanța. Păstoritul sau ciobănitul este o activitate care încă mai conține transhumanța ca modalitate de a asigura hrana pentru animale. Motivată economic, social și politic, transhumanța și-a restrâns aria de folosire, odată cu industrializarea consumului. Dragoș Lumpan nu și-a propus să ne ofere o istoriografie a transhumanței, ci a colectat viziuni, împrejurări, mărturii despre un obieci care aproape dispare. Început ca un proiect singular și de mică amploare, el a adunat foarte mult material video, static și dinamic, a căuat cu stăruință să obțină co-finanțare, a organizar crowdfunding și a reușit să facă și un match funding cu AFCN. 

 

luni, 2 noiembrie 2015

Chutney de la London Street Atelier, un produs local

Gutui, pere, cepe, zahăr, oțet, usturoi, ghimbir, condimente, chilli? Am urmărit câteva programe de televiziune, poate ca și voi, și dacă ele sunt regulă extrase dintr-un background anglo-saxon, evident la un moment dat se vorbește despre chutney. Un preparat cu o menire aparte în bucătăria despre care vorbim, un fel însoțitor de mâncare, complementar, un side-dish. Într-un site sunt recomandate peste 60 de rețete validate, dar variațiile sunt probabil greu de consolidat. La London Street Atelier, Rachel Sargent prepară o serie extinsă de dulcețuri și de gemuri, printre care și un chutney marcă proprie. Mi-e greu, până voi încerca cum anume se combină acest compliment și complementa alimentar, să vă spun cum anume se combină cu felul de mâncare și ce gust se obține. Vă public mai jos propunerea de chutney de la London Street Atelier și vedeți chiar voi pe etichetă ce anume conține un astfel de preparat anglo-indian. Este un side-dish care permite o explorare aproape infinită a creativității.


 

Food Bloggers Conference, susținut de LIDL, Staropramen and stuff

Food Bloggers Conference
Este al doilea an în care Evensys, compania de evenimente care ne pune în situația să ne întâlnim, să schimbăm idei și să discutăm despre tendințe, organizează Food Bloggers Conference. Titlul conferinței este destul de descriptiv, dar în esență reuniunea din 4 decembrie 2015 va invita lideri de opinie și de experimente, care au ceva de spus și povestit despre hrană. De cealaltă parte, vor fi aspiranții sau pasionații care scriu/experimentează pe cont propriu, având ca subiect hrana. În această a doua categorie, majoritari sunt cei care și gătesc. Pentru mine, care scriu de câțiva ani pe teme ecogastronomice, hrana ar trebui să fie mai mult decât gătit, o privire mai profundă în originile ei, patrimonializare, instrumente, obiceiuri, originalitate și mai ales despre o abordare sustenabilă care pune în valoare resursele locale. 

Cea mai interesantă poveste despre relația dintre un maestru și un ucenic, 'țesută în jurul hranei, este "Julie și Julia".  Două personaje. Julia Childs o îndârjită gospodină care a aprofundat bucătăria franceză și vrea să o democratizeze, să o aducă în fiecare bucătărie americană. Cu alte cuvinte, să răspândească rafinamentul și bunul gust. După exportul de revoluție franceză, Julia Childs a stimulat expertul de gastronomie galică, să spunem așa. Și celălalt personaj, Julie, care este o tânără ce și-a propus să prepare zi de zi, timp de un an, rețete din cartea Juliei Childs, și să publice pe blog aceast experiență diurnă. Poate că este chiar modelul emblematic al acestei conferințe. Vizionați deci "Julie și Julia".

Ca să revin la ce se întâmplă la noi. Am aruncat o privire rapidă asupra unor surse de informare, ca să vedeți cam cum stăm în acest domeniu. La blogul lui Cristi Roman și la monitorizarea Ze List. În continuare.

Carrefour la INDAGRA Food: de la români pentru români :)

Știți că și în acest segment de piață a mâncării, între giganții comerțului modern se poartă o bătălie ca peste tot. Există deja o analiză a status quo-ului, cine a pierdut, cine a câștigat cote de piață. Cine, cât deține. Dar nu mai găsesc sursa, era în Ziarul Financiar? Business Magazin? Sau în Retail-FMGC.ro? Ce am observat, pe lângă ieșirea în piață a celor de la LIDL, cu seria lor de produse de tradiție? Că la INDAGRA Food, Carrefour și-a organizat prezența pentru a arăta că s-a corelat cu resursele locale, că lucrează cu furnizori români de legume și fructe dar și în zona de lactate și brânzeturi. Ce scot în evidență cu aceasta? Tendința și caracterul demonstrativ, ostentativ al Carrefour. Nu în sensul rău, ci prin faptul că au dorit să facă o demonstrație vizibilă, un statement. 

Am regăsit în selecție vinurile ecologice de la Adamclisi, lactatele de la Cluj, Colline, seria nouă Origini, precum și Rupi. Ca și fructele și legumele locale, dar deși avem o absorbție dorită, este vorba de materii prime, pentru consum imediat.

Într-un context politic în care din nou se discută despre locul la raft al producției românești. Și această preocupare este legitimă, așa cum și preocuparea noastră, de consumatori, este legitimă în a regăsi producție românească în zona de food. Imaginile vorbesc de la sine despre elementele conceptuale, slogan, poziționare geografică, iconografia specifică țesăturilor manuale, etc.






Barbekew sau Draga rotisor, de tine mi-a fost dor!

INDAGRA Food este un eveniment interesant pentru a vedea cum evoluează industria alimentară, ce pretenții are și ce anume se mai întâmplă nou. În materie de food industry. Dar o să încep seria de povești cu un hapenning care dă marca întregului eveniment, chiar de la intrarea dinspre parcare B, din b-dul Expoziției. NOTA Toate imaginile sutn cu drept de autor Tiberiu Cazacioc.


 

Trends: food vans, Burger Van, Marin Grill Seafood, Urban Burger

În acest articol de două subiecte într-unul. Și ambele vă vor da idei. Burger Van, Marin Grill Seafood, Urban Burger? Am întâlnit aceste proiecte gastronomice de food street, unități mobile, la recentul festival Creative Est 2015 despre care v-am scris un alt articol, recent. Componenta de mobile food prezentă la festival v-o prezint în imagini mai jos. Au mai fost invitate și prezente câteva direcții de exprimare, ca să spun așa, și anume manufacturi de hrană precum Brot, Pain du plaisir. Un proiect mai complex de corelare a hranei cu convivialitatea ca M60.
Iulian Dutu si la Bucuresti
Și altele. De ce vă spun despre linia de food mobile? Pentru că a revenit în discuția pe care am avut-o cu Iulian Duțu, sâmbătă seara în 31 octombrie 2015, un orășan-țăran, care trăiește la Râul Alb, în județul Hunedoara. Iulian este un brutar artizan, vă învață să faceți pâine, ține și un blog dedicat, Turtița fermecată. Și am ajuns la concluzia că o pâine deosebită, se poate oferi mai degrabă cu valoare adăugată, afumături, etc. Și că un framework accesibil și ușor de autorizat pentru cei care vor să înceapă un business cu hrană, pe scară mică, este rulota. NOTA: Toate imaginile din articol, Tiberiu Cazacioc





London Street Atelier, meeting Rachel Sargent

LONDON STREET ATELIER se recomandă ca proiect social. Creative foods, parties, events. Ce înseamnă asta? Este un loc în care hrana este pretext pentru activități sociale. George Butunoiu, un vecin de cartier, pentru că la acea vreme era prezent în strada alăturată, George Călinescu, spunea AICI în Restograf.ro"[...] nu e tocmai restaurant ci, dupa cum chiar numele zice, o casă pentru evenimente si intâlniri in grup, la care doamna englezoaică gătește si face atmosfera cool". De regulă subiectele pe care vi le propun, sunt acelea de care m-am apropiat. Am făcut o vizită neprogramată și intempestivă la LONDON STREET ATELIER în 25 octombrie 2015. O persoană era prezentă în mica curte a LSA, în timp ce atârna niște baloane, pentru ce urma să fie o
petrecere în cursul zilei. Am insistat, în engleză, să vorbim cu cineva, noi, eu și amicul Eugenio Berra, fiind de cealaltă parte a grilajului, în fața localului. Ni s-a deschis poarta și ne-am întâlnit cu o persoană deosebită, Rachel Sargent. Am discutat despre un proiect Slow Food, un dinner cu turiști italieni, pentru o confruntare a acestora cu hrana locală, nu cu bucătăria internațională. Ce am văzut repede, în cursul vizitei? London Street Atelier este o mică clădire, un habitat organizat pe diverse spații funcționale, cu o terasă, o bucătărie pentru lecții de cooking. Cam atât am văzut în sfertul de oră pe care l-am smuls pentru o discuție. Prea puțin pentru o impresie completă, însă ceea ce am văzut acolo, o casă amenajată pentru activități gastronomice și pentru a mânca ceva, prezentarea de către Rachel a filosofiei sale de a prepara mâncare - cu ingrediente locale, un amestec de bucătărie urbană, cu punerea în valoare a gastronomiei românești, mi-a plăcut de la primul contact. Vă invit să vizitați, pentru activități despre hrană dar și pentru a mânca, London Street Atelier. 

Meniu London Street Atelier AICI

Review Trip Advisor AICI

Review Restograf.ro

vineri, 30 octombrie 2015

Dear all, the following press release has been sent out today: Slow Food: Expo Ends Here, But...

Slow Food: Expo Ends Here, But We’re Just Warming Up
As Expo 2015 comes to a close, Slow Food renews its commitment around the world 

We have said it from the beginning: Expo 2015 was only ever going to be an interlude for us, six months of a different kind of activity, in a new context. The 2015 Universal Exposition in Milan aimed and succeeded in attracting millions of people and putting food at the center of the world’s attention. 

We wanted to bring all of our themes to Expo, as well as our answer to the question How to feed the planet, knowing full well that we were not going to be the only ones to do so, and that the solutions from others would be very different from ours.

We wanted to reach a wide and perhaps less-well-informed audience. We managed to do this, also thanks to the collaboration of Herzog & De Meuron, the architects who designed the Slow Food pavilion, giving a concrete form to our message and turning it an oasis of peace in the middle of the flurry.

The Save Biodiversity, Save the Planet exhibition aimed to stimulate reflection on the ills of the modern food system and possible alternatives. The public responded, hanging thousands of messages of appreciation to the Tree of Food, demonstrating the great need for genuine information.

The Slow Food Garden was our main educational tool: not only a picturesque space, but an opportunity for school groups and adults to learn about plant varieties and seasons, as well as the chance to taste authentic flavors.

We strove daily to give a voice to the many food producers, those who were the real protagonists of this Expo, organizing more than 700 events (available on our calendar) which took place in our theater. The climax was Terra Madre Giovani, the event that brought more than 2,500 young farmers, producers, students and activists from 45 countries to Milan, who "invaded" Expo with their ideas for the future. 

Nino Pascale, President of Slow Food Italy, said: "We want to conclude Expo 2015 by saying tomorrow we begin. Slow Food has dealt with the topic Feeding the Planet long before Expo began (in 2016 we will celebrate Slow Food Italy’s 30th anniversary), and we will carry on doing so long after the Rho arena closes its doors. The discussion on how to feed our planet with dignity cannot end here: the global population is growing and the impact of the food system on the environment, health and justice is increasingly unsustainable."

The Slow Food international network has never stopped working:

• We are currently involved in the organization of Indigenous Terra Madre in Shillong, India (November 3 to 8); the School Gardens Festival in 500 Italian schools (November 11); and the Slow Food Asia Pacific Festival in Kintex, South Korea (November 18 to 22).

• We will participate in the action day in view of the United Nations Climate Change Conference in Paris, with the aim of making a political contribution.

• We are continuing to work on our 10,000 Gardens in Africa project, which today counts nearly 2,000 gardens in 34 countries.

• We have established the Biodiversity Monitor and have so far cataloged 2673 Ark of Taste products at risk of extinction. 

• We are carrying forward the battles to stop soil consumption, propose a definitive ban on GMOs and to stop the TTIP (Transatlantic Trade and Investment Partnership). 

More information about Slow Food at Expo 2015 is available at:
For further information, please contact the Slow Food International Press Office:

Slow Food involves over a million of people dedicated to and passionate about good, clean and fair food. This includes chefs, youth, activists, farmers, fishers, experts and academics in over 158 countries; a network of around 100,000 Slow Food members linked to 1,500 local chapters worldwide (known as convivia), contributing through their membership fee, as well as the events and campaigns they organize; and over 2,500 Terra Madre food communities who practice small-scale and sustainable production of quality food around the world.

joi, 29 octombrie 2015

@Starbucks, Frappula sau despre cum mimează brandurile orgasmul în relația cu clienții...

Nu, încă odată spun, nu este vorba de frustrare. Ci de condamnare a imposturii. Brandurile și companiile din spatele lor, cu tot cu cei de la marketing și agențiile cu care lucrează, mimează relația orgasmică cu clienții cărora li se adresează. Deși trăim într-o lume plină de susururi drăgăstoase către clinenți, în realitate relația nu merge până la capăt. Brandurile în majoritate nu îți ascultă clienții, așa, de-a valma. Sunt selective și discriminatorii. Fac cu ochiul masselor, însă lucrează pe bază de eșantioane, focus grupuri, sondaje, testimoniale. Nu încercați prea adesea să intrați în comunicare prin canalele multiple precum Twitter. Aproape nimeni nu vă va răspunde. Iată ce răspunde Starbucks. 


miercuri, 28 octombrie 2015

Locuri de muncă în food de la ejobs.ro

Și ce, credeați că nu mai este nevoie de oameni pricepuți? Acum depinde ce talent au, în ce context vor lucra și ce li se cere. Nu? Țara are destui chefs. Iată de la ejobs.ro câtă nevoie este de oameni care amestecă ingenios ingredientele. AICI.