Critica iaurtului de oaie, NATURAL

DANONE vinde iaurt artificial? Aţi mâncat vreodată iaurt artificial, puteţi numi o marcă de iaurt artificial? Întreb asta pentru că am descoperit un produs. Un produs alimentar, fie el industrial sau artizanal, care lipsea din piaţa noastră: iaurtul de oaie. El ne parvine, istoric, din bucătăria musulmanilor de aiurea dar şi a mocanilor, a oierilor de pe la noi. Însă în panoplia culinară românească, nu a rezistat de-a lungul istoriei. La Constanţa, în piaţa Ovidiu, exista o plăcintărie înainte de 1990, care vindea, alături de celebrul standard, merdenelele, iaurt de oaie vărsat, la pahar. Iar istorica Lăptărie a lui Enache, interbelică, chiar aduna boema la lactate, nu în jurul unui bar. Un producător recent lansat pe piaţă (ARTESANA) ne propune iaurtul de oaie. Bine, bine, şi foarte interesant. Însă nu înţeleg de ce ei îşi diferenţiază iaurtul de altele, probabil tot de oaie, spunând că este iaurt natural. În primul rând, în acest moment nu există o altă marcă de iaurt de oaie, să zicem artificial, faţă de care să te diferenţiezi. În al doilea rând pentru ARTESANA se pare că această categorie este împărţită curajos în produsele lor şi produsele celorlalţi. Adică? 

Bere artizanala este?

Consiliul Concurenţei a publicat, spre consultare publică, analiza sa privind industria berii, o anchetă sectorială asupra industriei. Ce constată, că multinaţionalele domină piaţa. Că au mai rămas doar câteva fabrici locale. Un articol de analiză publicat de ZF, scoate în evidenţă sub semnătura Ioanei David, situaţia din piaţă. Citiţi aici: LINK. Ce i-am scris Ioanei David, este în partea a doua.

Un punct de vedere Slow Food? Ar trebui să visăm la renaşterea sau naşterea berăriei artizanale, craft beer. În România, cu sute de berării artizanale. Lupta în industria berii are miza ei. Ce facem cu lipsa diversităţii în bere, la nişte pub-uri, pe la colţ de stradă?

"Am citit prezentarea de catre dvs. a raportului CC despre industria berii. Si vreau sa va transmit un vis. Public gandurile astea si in blog.

Cu 3 ani in urma am vizitat cateva ore Praga. Intr-o librarie am gasit un stand cu harti. Una din ele era harta Cehiei cu toate berariile din tara. Imaginati-va asta: harta Romaniei cu berarii.

Organizatia noastra, Grupul de lnitiativa Radu Anton Roman, militeaza pentru renasterea gastronomiei romanesti, pentru ca ea este chintesenta existentei agriculturii, nu hrana procesata.

Paradigma pe care o propune si miscarea Slow Food in Romania, nu este a micilor berari autohtoni industriali versus mari berari industriali.

Ci a berarilor artizani, cum sunt in tarile dezvoltate.

Cautati "craft beer" in Google.

Poate veti avea ocazia sa scrieti vreodata despre sutele de mici pub-uri berarii artizanale din Romania. Renasterea diversitatii este miza, harta Romaniei cu sute de craft breweries. Beraria industriala si-a atins limitele."

Landgrabbing? Spearhead cumpără pământ

Cine este Spearhead? Habar nu avem, dar ştirea asta ne spune ceva. Că nu contează felul, forma, pământul se cumpără în România de către companii străine cu sediul în România. De către fonduri de investiţii, etc. Cumpăratul pe persoană fizică, atât de blamat de o parte a opiniei publice, ca fiind un pericol pentru ţară, este fals, în sensul că cumpărările se fac pe persoane juridice. Bazele unei afaceri comerciale, ale land-grabbing-ului, situaţiile când trebuie să poţi încheia contracte, gaja, lua împrumuri de la bancă, se fac pe persoane juridice. Dar ce ne arată reacţia publicului? Că foarte multă lume, pentru optimizare fiscală, a făcut afaceri la greu pe persoană fizică, cu case, pământuri, bunuri. Şi românii cred că şi alţi sunt la fel de ingenioşi şi fac afaceri pe cont propriu. Aşa că au bănuit unii că se va întâmpla la fel. Oricum va fi greu să ai o situaţie în 5 ani câte persoane fizice străine cu cumpărat sau nu, afacerea asta are o dinamică a sa. Se vinde, se cumpără. Apoi în spatele unor români pot fi uneori şi străini, etc. Problema este ce se face cu pământul şi cum susţinem fermierii români să producă. 

Delta Dunarii, mai aproape de centrul Europei

Imagini de la dezbaterea de miercuri 9 aprilie 2014, de la Bruxelles, cu Ivan Patzaichin, Edward Bratfanof, Dacian Cioloş....moderator, Dorian Filote. Un eveniment Asociatia "Ivan Patzaichin-Mila 23", ARBDD, Comisia Europeana. 

Exotisme din ridichi negre

 Uite aşa, cum umblu în stânga şi în dreapta, dau peste tot felul de chestii interesante. Produsele astea mi s-au părut interesante, sirop de ridichi negre şi dulceaţă de hrean. O fi scârbos sau gustos?

Despre Delta si viziune, la Bruxelles

Slow Food, Tataran şi porcul de Mangaliţa

Sunt multe de spus despre porcul de Mangaliţa. LINK. Nu, nu are legătură cu Mangalia. În România un producător se luptă să ţină producţia de cărnuri preparate, pe această sursă. Reclama este haioasă, chipurile, mai gras înseamnă mai sănătos? Dar de ce este important porcul de Mangaliţa?

• Este pe cale de dispariţie, înlocuit de "porcul comun". Astfel avem o dovadă că biodiversitatea este ameninţată
• Carnea sa este foarte împănată cu grăsime şi este foarte gustoasă. Multă grăsime şi mai puţină carne
• Este o rasă de porc specifică Balcanilor, fără de care nu poate fi conceput salamul de Sibiu. Dacă salamul de Sibiu nu este făcut din porcul sus-numit, nu este salam de Sibiu
• Wooly pig? Am descoperit că în America, Slow Food este înnebunit după porcul ăsta. Fetiş, fetiş, fetiş.....LINK
• Este pe lista stabilită de Ark of Taste din România, aici LINK

Dezbatere live la Bruxelles: Delta Dunarii, Ciolos, Patzaichin, Bratfanof

Debate on Danube Delta with Dacian CIOLOŞ, Member of the EC in charge of Agriculture and Rural Development, Ivan PATZAICHIN, Romanian Multiple Olympic and World Champion in canoe sprint and Edward BRATFANOF, Governor of the Danube Delta Biosphere Reserve Authority   LINK: http://europa.eu/!kd84bp

Între Iisus renăscut şi iepuraş....

Iisus se apropie de osânda sa, comercianţii şi supermarketurile, de punga cumpărătorului. Ce v-aţi dori de Paşte, nişte ouă de caşcaval, nişte iepuri de caşcaval, nişte cruci din zahăr, nişte ouă din cartofi? 

Dacă este miercuri, este Delta Dunării

Sunteţi în Belgia? La Bruxelles, joi 9 aprilie 2014, conferinţă despre Delta Dunării. Go Ivan! LINK

Tweet from Violeta Dinca (@violetasvk)

	Violeta Dinca (@violetasvk)
09.04.2014, 07:31 • Saramură de pui de ţară cu mămăligă

Necredincioşilor, le-am pus azi în vitrină

Ce oameni, ce lipsă de încredere în supermarket.....De aceea vă spunem: măslinele sunt proaspete, sunt de azi, cumpăraţi-le....PS. Oare de asta nu se vând, pentru că lumea nu crede în prospeţimea lor? Sau pentru că îi crede şmecheri pe cei de la magazin? Sau pentru că au mai cumpărat şi chiar au o problemă?

Peşte, nici o masă fără peşte

Cum sunt cheltuiţi banii europeni fără rost?  Se finanţează, cu bani de la UE, campanii de promovare a creşterii consumului de peşte. Unde? În supermarket. GREŞIT!!! De ce?

• O astfel de campanie, susţine, ce bucurie!, vânzările supermarketului (dacă ar avea efect, dar este puţin probabil);
• Campania finanţată din POP ar trebui să susţină industria de pescuit şi acvacultura locală, nu importul de cod şi de hering, ce domină frigoriferele din supermarket;
• Este greşit realizată, cu o tânără care se comportă ca un merchandiser, ce pune pliante în mâna consumatorilor grăbiţi....

Carrefour este de vanzare...very cheap

Cine dă mai mult de doi bani pe Carrefour? Orice supermarket care se respectă, se respectă. Unii vând produse şi oferă servicii, alţii vând preţuri. Carrefour este genul de lanţ internaţional care în România vinde preţuri. De curând, am aflat: Carrefour este cel mai ieftin. "Cei mai ieftini din cartier!" este poziţionarea Carrefour. Ieftin nu înseamnă bun, ieftini înseamnă ca nu dai doi bani pe ce oferă Carrefour. Cum vă place?

Scuze dacă rănesc sentimentele cuiva, dar cred că nu este cea mai fericită poziţionare. Poate doar pentru ţări mult rămase în urmă economic. Ceea ce România nu este, totuşi!

Jurilovca este destinaţie EDEN....dar acum am primit revista

Felicitări Paul Condrat! Nu este o poveste recentă, ci o reuşită a comunităţii din Jurilovca (generalizăm un pic), a ANT care a propus la Bruxelles ca destinaţie accesibilă localitatea Jurilovca. Şi au luat PREMIU. Ce îmi place este că amicul nostru Paul Condrat a reuşit să fie, pe merit, imaginea în această destinaţie. Sper că nu s-a supărat multă lume pe el, dar Paul pe care îl ştiu eu, este cel ce se agită cu forţele sale zmeieşti să urnească localitatea. De mulţi ani. EDEN aici.

Micii şi şunca de Parma

Mi se pare penibil, susţin mereu asta, să ne mândrim cu micii.  Eu zic să ne propunem să căutăm să creştem alte produse de calitate. Încercaţi să înlocuiţi în reclama din imagine şunca de Parma cu micii şi lăsaţi textul. Adaptat. "Cei mai cunoscuţi mici româneşti, micii de Bragadiru, sunt o specialitate care provine din zona oraşului Bragadiru. Sunt rezultatul unui proces de pregătire foarte amplu şi detaliat, prin care carnea tocată de la diverse rase de animale, este amestecată, presărată cu bicarbonat de amoniu, condimente şi lăsată într-o vitrină, sub lumină controlată, albă, pentru că scoate în evidenţă roşul. Micii se pot consuma doar fripţi la grătar, cu orice fel de bere, no name sau cu orice fel de cola, no name, sau cu orice fel de vin, no name. Sunt consideraţi mândria naţională a românilor şi aceştia fac urât dacă le critici micii."

Slow Food Istanbul, brânza şi vinul

Combinaţia clasică de educaţie a gustului, este cea de vin cu brânză. Vinul din Turcia (vedeţi ce soiuri locale de struguri au) precum şi brânza din Turcia (vedeţi ce soiuri locale de struguri au), depăşesc la diversitate, oferta României. Da, nu mă pricep, însă când văd că 80% din oferta românească de vin este pe soiuri străine de struguri (o problemă istorică, recunosc), mă întreb de ce soiurile autohtone de struguri nu sunt mai puternice pe piaţa noastră? NOTA: Este un meniu cu brânzeturi şi vin de la evenimentul Slow Fish Istanbul din octombrie 2013. 

Nu, nu este vorba de buricul pământului

In articolul anterior v-am pus la dispoziţie prezentarea pe care am susţinut-o cu privire la proiectul "La masă cu oamenii Deltei", la Congresul Internaţional al Tradiţiilor Culinare, organizat de Autoritatea Naţională pentru Turism. Ca să vă fac dovada că am fost acolo, am primit şi o diplomă. Poftim...Ştiţi cum e, de participare...

O legendă dispare

Artera Buzeşti-Uranus loveşte şi la Piaţa de Flori. Din 1 aprilie 2014 a început demontarea. Este şi sfârşitul unei vechi pieţe bucureştene. Piaţa George Coşbuc. Cu bune şi cu rele, ca de exemplu lipsa de fiscalizare, comerţul en-gros cu flori fără forme legale. Şi sfârşitul toleranţei maxime a sectorului 5 faţă de ceea ce se întâmpla acolo. O evaziune fiscală la greu, păzită de poliţie (am imagini, dar în alt folder)....

Competitivitatea României se măsoară în carcase?

Suntem penibili că ne lăudăm (mă refer la vizita cu tam-tam a chinezilor) cu exportul de carne de porc, de carcase, către China. Iată care este realitatea. Asta este competitivitatea României? De ce nu îşi fixează atât autorităţile cât şi industria alimentară, mică sau mare, un obiectiv adevărat: produse alimentare DOP, IPG, STG, cât mai multe pentru piaţa internaţională? Adică export de valoare adăugată? Dar mă întreb dacă ţara asta are ce să arate în materie culinară altceva decât mici şi sarmale?

Ziarul Financiar