Şampania Rhein. O oglindă.

Este despre o oglindă reclamă, de vânzare, de colecţie sau de privit în trecut. Puţine cercetări sunt publicate despre istoria publicităţii din România. Un muzeu al publicităţii, astăzi, ar fi doar un pretext pentru reuniuni, întâlniri, discuţii. Totul ar putea fi pus la un loc, virtual. Imagini, publicaţii scanate, etc. De câţiva ani, stă în preajma noastră, o oglindă de bar, de publicitate pentru şampania Rhein. O marcă legendară, ce aparţine perioadei interbelice. Scăpată din demolări, de pe undeva din România, oglinda este martorul unei perioade istorice, de glorie, probabil, ne provoacă amintiri despre frumuseţea şi puterea mărcilor locale. Oglinda originală, în mărime naturală, ne lasă să gândim ce meştesug dispărut au folosit creatorii ei, ce proces de selecţie s-a petrecut astfel ca cei ce au comandat, să accepte grafica propusă. Şi, mai presus de toate, era un concept unitar, across the media? Priviţi imaginile. 

TURKFEST: Ce mănâncă turcii şi nu cunosc turiştii?

Dacă vreţi să descoperiţi bucătăria populară turcească, nu rataţi. La Istanbul nu găsiţi aşa ceva. Vă spune o persoană care a vizitat la pas ani la rând Turcia şi de 3 ori Istanbul. De câţiva ani, în Bucureşti, în "buricul" României, este organizată o întâlnire "subversivă" cu bucătăria turcească. Festivalul, aici. Parte a culturii lor. Cu elemente de promovare, de propagandă un pic, dar foarte sincere şi neagresive. Cu un pic de clişee, cu fesuri şi imitaţii de personaje, cu destul de multă "mucava", festivalul are o anumită valoare adăugată. Cea mai mare parte a preparatelor culinare ce sunt aduse le Festival, nu pot fi găsite pe străzile Istanbulului. Este cea mai bună ocazie de a gusta, a cumpăra preparate culinare ca la turci, din casă. Nu rataţi, în fiecare an aveţi ocazia. Nu veţi găsi la Festivalul organizat de Fundaţia Tuna clişeele culinare comune, înnecate în foclorul local românesc. Imagini în articol, mai jos.

Marci locale, piete locale

Calatoriile in interes de serviciu, cum se spune, la Tulcea, imi dau prilejul sa arunc o privire pe rafturile magazinelor locale. Interesul meu este sa identific marci locale specifice locului sau marci ce nu au locul pe rafturile magazinelor din Bucuresti. Acolo unde domina supermarketurile. Apoi este interesanta inmugurirea micilor marci, daca le pot spune asa, care arata inventivitate, indrazneala de a iesi din mainstream si de a inova. Intr-o tara in care inovatia in industria alimentara sufera grav. Stomacul si sacosele romanilor fiind doar terenul cucerit de marcile insusite de multinationale, cu creatii originale, mici exceptii. Iata ce am gasit, mai jos. Seria "Camara cu bucate" si seria "Capricii si delicii".

Boza sau bragă?

Nu cumpăraţi braga din România, dacă nu aveţi certitudinea, stând de vorbă cu vânzătorii, că ştiu despre ce este vorba. Dacă nu ştiu, este vorba de falsificare. Braga este o băutură legendară. Depinde de generaţie. Unii dintre voi o cunoaşteţi, alţii nu. Este o băutură din tărâţe fermentate, este atribuită otomanilor şi culturii culinare turceşti, răspândită fiind în părţi ale României, târziu, până în anii '90. Există în variante precum crema de bragă, la Istanbul. Sau sub denumirea de boza, în Bulgaria, unde este cotată drept băutură naţională, după cum scrie pe etichetă. Ultimele urme ale bragăi erau prin piaţa Ovidiu în Constanţa, cu 25 de ani în urmă. Sau lângă piaţa Griviţa din Constanţa, la cuptorul cu covrigi, "Meduza".

Angst iese din Carrefour Express

La timp. Deci: Angst oferă mezeluri de calitate, chiar dacă baza de producţie este de tip industrial. Au crezut că asocierea cu Carrefour Express le aduce câştiguri. Nu, au pierdut în timp. Am intrat într-un magazin Carrefour Express şi nu înţelegeam ce caută produse alimentare ce sunt de regulă vândute de magazinele de proximitate, la ei. Magazine triste, în care produsele calitate erau relativ rătăcite. 

(c) Ziarul financiar

Aflaţi de aici cât cheltuie românii pe mâncare

Conform analizei sectorului de retail realizată de Consiliul Concurenţei pentru 2012, coşul de consum al românilor înghite de 42% bani, mâncare. De ce? Ce părere aveţi?

Păstoritul în festival, internaţional, la Tulcea

Ideea nu este rea, doar că execuţia este destul de deficitară. La prima citire a titlului, am zis uau! Ce chestie. Deci un festival de celebrare a ritualilor pastorale, cu brânzeturi, ciobani, oi, evenimente. Doar ştim că Dobrogea a fost colonizată de mocanii transilvăneni....când colo...festivalul este cu ansambluri de cântece şi dansuri...despre care bine spune doamna Speranţa Rădulescu (interviu AICI), că inventate fiind în comunism, acestea au distrus folclorul adevărat.

(c) Tiberiu Cazacioc - Tulcea 2014

Conferinta ONG dedicata agriculturii familiale...

Probabil mii de speranţe. Militanţii pentru agricultura familială, la Bucureşti. O imagine cu lupta de grup.

Tupeu chinezesc: glucoza pe post de miere

Am găsit şi fotografiat, în condiţii de risc, cum anume este distrus un produs. O miere de calitate, produsă de dl. Dobre, prin firma TREMOT Dobre şi Fii, se luptă din acest an, la raft, cu un produs chinezesc. Ce este el? Sirop de glucoză şi se numeşte PandBee Energizant. Ursuleţul era mai într-o parte a etichetei. Dubios produs.

ANSVSA te invata social media?

[Notă, motivul este jos]....Să ne înţelegem, ANSVSA este agenţia românească care se ocupă cu sănătatea noastră, adică controlează industria alimentară şi comerţul cu produse alimentare. Din diverse motive. Echivalentul în America este US Food Safety. Una dintre diferenţele dintre cele două? ANSVSA are o reputaţie de instituţie rigidă. USFS îşi învaţă grupul ţintă să comunice prin social media. Whaaaat!?

	US Food Safety (@foodsafeguru)
06.05.2014, 22:59 Are you a food company that needs help with social media? US Food Safety can assist. E-mail us your contact info. editor@usfoodsafety.com.

Stăpînii seminţelor vs. apărătorii biodiversităţii

Vă sperie diversitatea, vă place standardizarea, vă place să fiţi controlaţi? Sau vă place libertatea, diversitatea, posibilitatea de a alege? O analiză Wall Street Journal ne spune în cât de puţine mâini sunt seminţele plantelor noastre. Seminţele industriale. Doar câteva companii globale stăpânesc seminţele. De partea cealaltă, sunt cei care cultivă seminţe heirloom, seminţe tradiţionale, care cred în biodiversitate. Credeţi într-un singur fel de roşie?

Să gătiţi bine, nu să grătăriţi...Ciofliceni şi de mâncare

Ori de câte ori aveţi ocazia să ieşiţi din oraş, încercaţi să gătiţi, nu să grătăriţi, la foc de lemne. Mai jos două preparate de bun gust: Fasole cu ciolan la cazan. Salată turcească de orez cu legume. Poftă bună! Despre salată, discutaţi cu soţia mea....

Trebuie să recunosc

Deci şi comunismul, recunoaştem asta, a creat memorie culturală, legată de bunurile de consum, alimentare şi nealimentare...Am fost prins în schema Carrefour cu anii '80....Se putea şi mai bine...sunt fotografiat pe un fundal tăiat, de nu se vede roll-up-ul cu comunicarea....cu obiectele, aşa şi aşa, puteau aduna bunuri alimentare de azi, revizuirea celor de ieri....PS: Sigur, am zâmbit pentru că amintirea acelor ani este uneori destindere....PS1: Acelaşi racord al comerţului modern, inclusiv al producătorilor din industria alimentară, la valorile familiare. 

Cu apa minerală pe masa românilor

Este interesant cât de multă atracţie generează masa românilor. Aceasta atrage din ce în ce mai mult industria alimentară. Acum 2 ani, Coca-Cola trăgea aberant şi incredibil la sarmale, de Crăciunul 2012, dacă nu mă înşeală memoria.Varză şi băutură carbogazoasă, astea două merg la fix. Apoi au apărut micii de McDonald's, culmea inspiraţiei. Nu or fi micii nişte primadone ale artei culinare româneşti, s-or fi vânzând bine, dar parcă de la chiftea la mici, parcă saltul este prea agresiv. Un fel de hai să ne însuşim şi preparatul ăsta al vostru. Eei şi uite o apă minerală, Poiana Negri. Care vine şi ea spre mesele noastre. Este o apă bună, după gustul meu. Dar este în acelaşi trend: atacul industriei alimentare la masa tradiţională.

Un nou "atac" la valorile locale, azi PECO

Ce poate fi mai tentant, de câţiva ani încoace decât recursul la valorile locale: român, românesc. Se întâmplă în food, dar şi în alte industrii. Este deja o frecventă tuşă de marketing care urmăreşte să determine mai mult ataşament din partea clienţilor. Ironia sorţii este că acest recurs al unei companii care nu mai este demult românească, dar austriacă. Ce putea fi mai românesc decât să fi rămas românească. Nu?

Ca la turci, la nimenea...

Nişte amici pe care i-am atras la o vizită în Turcia, au refuzat să mănânce de la astfel de localuri, vedeţi mai jos. Pe motiv că nu ştiu cum se găteşte, că nu au încredere. Au comandat pizza. Tot timpul sejurului au suferit că au avut la dispoziţie astfel de mâncare. Eu cred că este cea mai reprezentativă ofertă, deşi este un meniu comun. Ridic multe degete în favoarea acestui tip de gastronomie., sunt preparate gustoase, uşoare, pentru stomac. Aici, imagini din Istanbul. Căutaţi aşa ceva când ajungeţi în Turcia.

Storceac de peste ca la Sfantu Gheorghe

Din cercetarea de teren din 2012, Asociatia "Ivan Patzaichin-Mila 23" şi SNSPA. O frumuseţe.

Storceac, AIPM23-SNSPA

La masa cu oamenii Deltei

Plachie de peşte. Asociaţia "Ivan Patzaichin-Mila 23" şi SNSPA.

Cercetare de teren AIPM23-SNSPA

Cu magiunul, prinzi curaj...

Magiunul de Topoloveni, un deja celebru produs IGP, face un pas înainte. Doamna Stanciulov deschide magazin. De la testarea în târg, în cazul nostru la Târgul Ţăranului (un proiect la care am participat câţiva ani), apoi la târguri la MŢR, apoi organizarea chiar de către SONIMPEX de târguri şi urmată apoi de intrarea în Carrefour şi Mega Image, magiunul sare la etapa de magazin propriu. Vedeţi şi vizitaţi. Conceptul de magazin de prezentare este un pas logic, să vedem dacă va reuşi. Orice reţea de producători români, din mica industrie alimentară, trebuie să ajungă aici. Nu chiar să vândă ei, dar să fie stăpânii marketingului.

Cf. Agrointel, cum a ajuns telemeaua de Ibănești prima brânză românească recunoscută în UE?

AGROINTEL

Răspunsul corect este: nu, nu este recunoscută în UE. Nu credeţi ce se scrie în articolul din Agrointel.ro, pentru simplu motiv că este o hiperbolizare ieftină în scopuri de marketing. Baza de date a DG AGRI, DOOR arată că încă este în stadiul de analiză, vedeţi în imaginea de mai jos. Încă nu este înregistrată deci NICI RECUNOSCUTĂ. Şi nici nu este în procedura pentru PGI ca la magiun, ci în procedură de PDO. Nu înteleg de ce autorul articolului semnează informaţii despre schema de calitate a UE, la care nu se pricepe. 

Am scris de atâtea ori în favoarea produselor alimentare locale, a micilor branduri. Efortul de a duce produse în schema de calitate a UE, sunt lăudabile şi merită felicitate. Antreprenorii români au însă un talent de a coafa realitatea, dacă nu de a minţi, pe care nu îl înţeleg. Articolul din Agrointel.ro este încă un exemplu prost de cum funcţionează veşnica umflare în pene atât a politicienilor cât şi a antreprenorilor locali. Este lauda de sine, care nu miroase a bine.