Slow food de la Brusturoasa Palanca, adică păstrăv

Smoked trout, slow food style....Unicate în România, de la familia Paliştan din Brusturoasa Palanca, județul Bacău. O linie de produse din păstrăv: cârnați de păstrăv, zacuscă de păstrăv, păstrăv afumat. Membri ai Convivium Slow Food Brusturoasa Palanca. NOTA - Îi găsiți la piața de la ASAS. Pentru contacte, îmi scrieți?

O aniversare transilvana

Miercuri 25 noiembrie 2014 Fundaţia ADEPT aniversează 10 ani de activitate. O fundaţie care a avut şi norocul şi succes în a realiza proiecte în sprijinul fermelor de familie din Târnava Mare. Să fiţi sănătoşi....şi la multe proiecte de succes.....

Zăganu în sus, Zăganu în jos! Berea

Zaganu site

Toata piața este dominată de bere industrială, lăudată de unii și alții în campanii. Eu ridic paharul pentru pionieri și eroi, pentru diversitate și diferență, pentru berea artizanală. Când un brand nimerește bine piața, segmentul de consumatori, nu are nevoie de expunere media, ci de expunere și viralizare socială. Uneori este vorba de inspirație, intuiție.  Am auzit de Zăganu, berea Zăganu, la Rural Fest 2014, dar stând la cortul Slow Food, nu am putut marca și eu coada de care vorbea totată lumea. Zăganu la draft. Poate și pentru că erau singurii acolo. Dar pe merit, pentru că Zăganu este o bere artizanală. >>>>>

Espresso Otopeni versus espresso Fiumicino #Lavazza

How lucky would you be to own a coffee vending machine which is a golden egg hen? Yeap, the mistery of automatic vending machines. The mistery of markets. And the reality of greedy Romanians. An espresso in Romania, Aurel Vlaicu International Airport, is worth of 1.66 EURO. Same espresso, same brand, Lavazza, in Rome, Fiumicino, is worth 1 EURO. 

Aurel Vlaicu, Otopeni airport

Fiumicino airport, Rome

Master Chef, evil or good? #masterchef PRO TV

Google Search

Deviza unui program de televiziune culinar ar trebui să fie "Toată familia în bucătărie!"...De ce ar trebui mai degrabă să ne încântăm la "Sănătatea în bucate" sau la Paprika? Master Chef este un program de televiziune de tip reality show. Cel puţin aşa se poziţionează. A fost inventat acum 24 de ani, în 1990. Şi a ajuns să fie produs în România, în 2013, parcă. Critici contra programului ???  >>>>

De-andoaselea, cu cine votati?

Poftiti de mancati flori de dovlecel, la Roma

DHL suporter Terra Madre si Salone del Gusto 2014 @DHLExpressItaly

Despre schimbare prin hrană la Salone del Gusto @SlowFoodHQ @jamieoliver @AliceWaters

Ascultând pe Carlo Petrini, Alice Waters si Jamie Oliver........

Slow Food Istanbul - Fikir Sahibi Damaklar @SlowFood_FSD

Cea mai frumoasă echipă Slow Food este cea din Istanbul, pusă în mișcare de Defne Koryurek, o femeie remarcabilă, energică și motivantă.

Ceapa, o provocare la Salone del Gusto

Ceapa nu pare a fi o provocare. Dar eu cred că este o provcare prin diversitate ei. În imagine aveți sortimente de ceapă din Italia, de la Salone del Gusto. O întrebare retorică sau filosofică? Găsiţi la piaţa de duminică această diversitate? Câte soiuri de ceapă puteți număra în imagine? Și nu ne sperie lipsa de diversitate din bucătărie? 

Decorațiuni de toamnă la Venasca

La Venasca, în Italia, cu ocazia prezenței la Salone del Gusto și Terra Madre a fost găzduită o parte din echipa Slow Food în România. Micul restaurant al familiei Gianaria a fost o oază enciclopedică despre gastronomia italiană.  Decorațiunile de pe mesele din local prezentau vegetația locală, cât și cel mai important pivot al ei, castanul. La Torino am gustat pâine cu făină de castane, miere de flori de tei și de castan. 

Gutui japoneze

Gutuiul japonez? Fructele despre care vă scriu, au apărut în cunoașterea mea, brusc și întâmplător. Aveam o ipoteză în minte, care se numea lămâiță. De demult, din copilărie știam despre un fruct numit lămâiță. Doar noțiunea, însă doar vag o imagine. Pe cine am întrebat, nu avea habar de așa ceva. Și nici nu am avut timp să răscolesc internetul să aflu mai multe. Până într-o zi, când, mergând la Cimitirul Cernica II am aflat pe un mormânt, un arbust cu niște fructe galbene, tari, la vreme de toamnă. Cu acelea am identificat vag ceea ce mă tot chinuia. Le-am luat și aducându-le la birou, două persoane, Cosmin și Ivan, mi-au confirmat și le-au identificat ca fiind gutui japoneze. Probabil lămâițele din mintea mea să fi fost gutuile japoneze. În fine.

Fructele sunt foarte tari, au multă vitamina C, de ți se face gura pungă, deci foarte bune. 

Soția mea a preparat o dulceață din cele câteva găsite de noi anul trecut. Le-am colectat din nou și vă invit să explorați existența acestui fruct. 

Enjoy!

Italian cigars roll, Salone del Gusto, Torino

Vera Pizza Napoletana

MADR: Retete consacrate românești sau ce?

Când a pornit acțiunea MADR privind produsele consacrate românești, cu un proiect de ordin, am transmis un punct de vedere ministerului din partea mișcării Slow Food în România și a Asociației Grupul de Inițiativă Radu Anton Roman. Nu, nu au răspuns și nici nu au dat semn că au recepționat scrisoarea, de altfel elaborată și nu polemică.

Ce le spuneam domniilor lor? Că industria alimentară singură nu are singură cunoștințele necesare să aprecieze dacă un produs este sau nu realizat pe baza unei rețete consacrate românești. Că trebuie să asocieze demersului lor Ministerul Culturii, fiind o problemă de patrimoniu imaterial, plus organizații non-guvernamentale din domeniu. Ce ieșit? O crasă dovadă de incultură. 

Crenvurștii, corect ar fi cremvurști. Și faptul că sunt cu carne vită îi face rețetă consacrată românească, de când? De 10 ani încoace? Ce se înțelege prin consacrat, dincolo de terminologia propusă de ordin?

Este parizerul rețetă consacrată românească? După nume nu prea pare românesc, neam.

Pâinea secară este rețetă consacrată românească? Pe bune, numai noi în România facem așa ceva? 

Ar fi trebuit ca aceste produse să fie originale, o contribuție românească la patrimoniul culinar contemporan. Dar nu sunt rețete originale, cred că se vede de la distanță. 

Iar pe de altă parte această acțiune susținută cu bani publici, substituie acțiunea concertată a unor operatori economici din industrie. Cu alte cuvinte, în loc să își facă agentii economici asociații pe produs, cu marcă colectivă, pe baza legii mărcilor, statul o face pe banii noștri, ai contribuabililor, și crează reglementări artificiale, stupide.

Slow Foundation for Biodiversity: noua etichetă de produs

Slow Food propune prin noua etichetă, o formulare mai precisă a atributelor de produs local, produs tradițional. Informații despre localizare, despre originea materiilor prime, despre metoda de producție, despre familia care produce. Totul spre a arăta valoarea mult mai ridicată a produselor tradiționale. O conferință în cadrul Salone del Gusto-Terra Madre, la Torino.

Sa nu ratez la Salon del Gusto: Enoteca

La Salone del Gusto, Enoteca aduce un omagiu Anului Internaţional al Agriculturii de Familie, oferind un tur al Italiei viti-vinicole. Cursuri de degustare, Wine Bank, etc. Nu despre vinuri produse de industrie ci despre vinuri produse de micii producători.

Torino, sfarsit de octombrie

Terra Madre: Micii producători și reglementările europene

O temă despre care se vorbește în România, dar se face prea puțin. Oficialii ne inundă cu declarații despre importanța produselor locale, dar fac puțin și nepriceput. Singura lor viziune este industrializarea. La Torino, se discută despre asta. La Salone del Gusto. Despre conferinţă AICI.