Nu-i așa că, atunci când redescoperim diversitatea, este o dovadă de incultură să indici tomatele galbene din imagine drept "roșii galbene"? Doar în momentul când ne întâlnim cu toate de alte culori, realizăm că de fapt avem o viziune eugenică asupra hranei.
De ce diversitatea dispare din România dar se întoarce apoi dinspre vest la noi? Un nou prilej de reflecție, determinat de o simplă tomată, vânătă.
Timid dar se încearcă diversitatea cu tomata. Paradoxul este același ca
la producția ecologică. În timp ce românii renunță sau au renunțat la
diversitatea vegetală, mergând pe soiuri de tomate industriale, de
afară, ne vin tomate vinete, cherry galbene, verzi, cu prețuri de 3 ori
mai mari decât soiurile timpurii. Deci, de ce nu cultivăm noi diversitatea vegetală?
