Am fost recent in Dobrogea. In nordul Dobrogei.Conduita mea de sofer este prudenta. 120 km la ora pe autostrada, 100 pe drum national, 50 km la ora in localitate. Vi se pare ciudat ? Nu daca te gandesti ca inseamna sa respecti regulamentul circulatiei pe drumurile publice. Pentru mine are un sens mai larg respectarea acestor limite: este ca atunci cand respecti legea - sa nu furi, sa nu distrugi ce nu este al tau, sa nu ii faci altuia ce nu iti place tie. Sa traiesti intr-o lume a previzibilului: sunt respectate niste reguli si ne respectam unii pe altii. Daca eu respect regulile, intotdeauna exista posibilitatea sa alegi depasirea, sa folosesti banda II, ca treci mai departe, in goana pe lang mine, soferul care conduce cu viteza legala. Este drept ca mi se pare sa sunt mai aparte, in situatia in care, uneori, soferii trec disperati in cea mai mare viteza pe langa mine, pentru a ajunge cat mai repede, unde ? Iar atunci cand ma deplasez prin localitate, consider a manifestare de respect fata de locuitori, sa nu trec vajjjj!!! prin satucul lor. Daca imi iese un copil de taran neatent in fata ? Si mai este si aspectul economic si punitiv: de ce sa iau puncte si sa platesc amenda ? Imi permit asta. Acestea sunt motive suficiente sa nu inteleg de ce sunt destui soferi care nu respecta niciodata regulamentul si cred ca adesea isi zic ca sunt un prost ca le respect. Dar ce-o fi in capul lor, atunci cand stau in urma mea, in localitate si ne deplasam in sir indian sau ma depasesc tot in localitate, probabil cu 70-80 km la ora, nu ma doare. M-a suparat, cand, lunea trecuta, niste persoane, cu 4x4, au stat ce-au stat dupa mine, intr-o localitate, si la un moment si-au facut vant, au luat viteza si in timp ce se deplasau in paralel, m-au claxonat si au gesticulat spre mine, din masina. De ce ? Nu era dreptul si obligatia mea sa merg cu viteza legala ? De ce este Romania tara in care daca respecti cat de cat niste reguli, este ostracizat si izolat ? De ce ?
luni, 2 mai 2011
De ce vedem filme ? Et in Arcadia Cinema
Nu ma leaga mai nimic de Alex. Leo Serban, decat anul nasterii: 1959. Faptul ca absolut intamplator am dat de contul lui de Twitter, anul trecut, in aplicatie, si primeam remarcile lui scurte si ironic-sarcastice, despre faptele din viata noastra. Ca si multi altii, care ii erau followeri. Dintr-o data, am citit in sirul meu de posturi din Facebook, la userul Festivalul Filmului European: Alex. Leo Serban a murit. Doar cu cateva zile in urma, cam 10, primisem un tweet din cele adresate "ascultatorilor". Fusese ultimul si niciodata nu stii dinainte ca ar fi fost ultimul. Decat dupa. Din anii '70 sunt un moderat cinefil. Cand locuiam cu familia in Calea Grivitei, tin minte ca aveam un televizor model sovietic, care s-a stricat tocmai cand vizionam, la acea varsta, pina in anul 1971, cand ne-am mutat din cartieri, filmul "Hotii de biciclete". Apoi, in anul 1983, in timpul facultatii, studiam la seral la Planificarea si Cibernetica Economica, la ASE, am prins o hepatita A, din aceea virala. Am avut o internare in spital, obisnuita, convalescenta si un pic de timp liber, vreo 2 luni de concediu medical. Am profitat si am facut de cateva ori coada la cinema Eforie, la o serie de proiectii Fellini. Apoi cand lucram la CJI, la ATF, m-am cunoscut cu profesorii de acolo, regizori, sunetisti, scenaristi, oameni de film. Nu am legat cine stie ce stranse legaturi, doar protocolare: Stere Gulea, Cristina Nichitus, Victor Rebengiuc, Florin Mihailescu, Sorin Botoseneanu, si altii. Si nici asta nu a fost intamplator, pentru ca verisoara primara a tatalui meu, acum decedata, fusese regizoare de lung metraj artistic in anii '90: Maria Callas Dinescu. Datorita ei au debutat in film Magda Catone, Dan Puric si alti tineri actori. Si eram invitati la premierele ei, la "Prea cald pentru luna mai", "De bunavoie si nesilit de nimeni". Ii dadea tatalui meu sa citeasca scenariile, uneori, decupajele. Iar atunci cand am lucrat la CJI, am predat un curs de calculatoare tinerilor de la Facultatea de Teatru, sectia Teatrologie, celor de la Facultatea de Film, sectia Multimedia. La cursuri au fost Anca Gradinaru, Horia Brenciu, si altii. Dar sa revin un pic in anii '80, cand eram fan Pita, fan Danieliuc, cand am vazut "Faleze de nisip" la ultima proiectie de duminica seara. Mai incoace, in proiectele in care am lucrat la companie, am colaborat in cateva proiecte cu tinerii regizori ai anilor 2000. In 2007, in 2010, in cursul proiectului nostru cu Festivalul Filmului European, m-am cunoscut cu Cristi Puiu, evident nu sunt singurul. Daca trasez o linie de-a lungul a cateva decenii, m-am simtit aproape de film, de cultura cinematografica. Dar nu am profesat in aceasta industrie. Si sunt deci un cinefil. Este doar o coincidenta ca Alex.Leo Serban este nascut in 1959, dar o exceptie ca a lasat o urma culturala in prezent, viitor si trecut. Sambata, in 30 aprilie 2011, eram in vizita la mama mea, si am iesit sa ii cumpar niste medicamente. Am intrat cu placere in Libraria 42, sa miros niste carti. Mi-a venit sa caut o recenta carte semnat de Bogdan Murgescu. Nu o aveau. Si am zarit intr-un colt cosul cu reduceri. Emotia m-a cuprins la gandul ca voi gasi o surpriza de carte la pret redus. Si am inceput sa scotocesc prin ele. Una era o carte despre tinerii regizori ai noului val. Parea o aparitie de acum cativa ani. Printre capetele pe 2 randuri era si al lui Cristi Puiu, asa cum nu-l vazusem niciodata; tuns zero, era probabil in perioada lui "Marfa si banii" ? Cartea costa 5 RON. Sa mai caut ? Am ravasit din nou maldarul de carti, pentru un second choice. Credeti ca viata nu are un sens, ca nimic se intampla gratuit ? Am dat peste "De ce vedem filme. Et in Arcadia Cinema". Bun gasit, Alex. Leo Serban! Welcome back! Am cumparat-o.
Yahoo! 14
Oldies but goldies....Am primi zilele trecute un mesaj de la Yahoo!. Compania declanseaza in curand tranzitia de la vechea aplicatie de posta electronica cu de toate la una noua. Si - aici este ideea - pentru ca eu folosesc de 14 ani Yahoo ! mail, mi se ofera privilegiul de a testa, incerca in avans cum funtioneaza noula sistem. Am butonat un pic, trebuia sa descarc o actualizare de browser, deocamdata am renunta. Folosesc Yahoo! mail, dar nu atat de mult. Insa dragul de Yahoo! mi-a reamintit cat de vechi sunt in utilizarea aplicatiei. 14 ani ? Au trecut 14 ani de cand mi-am manifestat increderea in serviciul gratuit de mail de la Yahoo! si mi-am creat o adresa @yahoo.com. Cand era asta ? In 1997, cand mi-am infiintat firma, Mediaspin srl. Lucram la Centrul pentru Jurnalism Independent, eram gazduiti la Academia de Teatru si Film, la etajul 2. Si aveam o frumoasa sala de calculatoare, legate in retea si legate la ROEDUNET, cu acces la Internet. Adica, la acea vreme, foloseam Netscape Navigator 2.0, aveam o biblioteca de jurnalism in grija si 2 calculatoare cu acces gratuit la Internet. Suntem la 14 ani distanta si nu regret ca am avut incredere in Yahoo!
duminică, 10 aprilie 2011
Apel catre Biserica Ortodoxa Romana sa se implice in conducerea tarii ?!
Senatorul liberal, Minerva Boitan, a facut vineri, 8 aprilie, un apel catre Biserica Ortodoxa Romana sa se implice in conducerea tarii. Biserica inseamna clerul si enoriasii. Ce inseamna ca biserica sa se implice in activitatea guvernului ? Enoriasii se implica in activitatea guvernului, mai bine sau mai prost, dar asa cum o facem fiecare dintre noi: la vot, prin mecanismul de reprezentare. Si mai sunt si alte mecanisme de activism civic, mai mult sau mai putin folosite. Daca unele partide nu mai vad solutii politice si considera ca biserica este marea descoperire de manual a bunei guvernari, as propune sa cerem o inovatie noi romanii: sa se implice biserica in conducerea Comisiei Europene, sau la ONU, sau de ce nu, sa preia sefia CNA, a TVR. Sau la mine in cartier, sa patruleze pe strazi...Horror political fiction....fratilor si surorilor, care ati votat-o pe doamna asta ?
miercuri, 6 aprilie 2011
Un grup care militeaza pentru o regandire a sistemului de impozite si taxe
Recent, a aparut pe scena publica, ARSIT, Asociaţia pentru Reformarea Sistemului de Impozite şi Taxe. Este normal, cu sau fara culoare politica, sa existe o miscare 'sociala' de sustinere a diverse subiecte, pentru plasarea lor pe agenda publica. Este o practica ce tine de adevaratul lobby, la vedere. Doar sa spui ca Guvernul face ceva prost, fara ca societatea sa coaguleze un grup de interese, bine articulat, care, in mod civilizat, argumenteaza, demonstreaza, nu tipa si nu urla in microfoane, nu este in regula. O parte a publicului este interesat de aceste platforme civice, care preiau subiecte si le pun pe agenda sociala in mod curat. Sa iti placa sa ii asculti pe oamenii care le sustin. Asta lipseste Romaniei si de asta se plange societatea, nu de partide politice, ci de grassroots initiatives. Nu avem nevoie sa vina statul sa ne dea, ci sa ne niscam sa cerem. Pana la a se naste un nou partid, de dorit ar fi ca, foarte puternic, grupuri de cetateni sa isi ia soarta in maini, pentru diverse lucruri, in limitele legii. Dupa ce aceste nuclee civice iau forma, ulterior, in cativa ani 2-3, ele pot da aduna unui partid. Grassroots este cuvantul.
duminică, 20 martie 2011
Aurora, din nou
Am fost parte a evenimentului de lansare a filmului "Aurora" de Cristi Puiu, intamplare ce a avut loc Cinema PRO. Un eveniment in cadrul caruia ambasadorul Frantei la Bucuresti i-a acordat regizorului roman distinctia Republicii Franceze, Ordinul Literelor si Artelor, in grad de cavaler. Cristi Puiu a fost destul de emotionat atat la inceputul evenimentului, cat mai ales la sfarsitul proiectiei. In pre-avanpremiera am vazut filmul la sala Elvire Popesco, a Institututului Francez, in toamna anului trecut. Filmul are o lungime considerabila si confortul este foarte important pentru a reusi sa astepti finalul povestii, mai bine de 3 ore. A doua vizionarem in sala despre care v-am spus, a fost mai relaxanta datorita mobilierului.Ca atare am fost un pic mai atent la poveste, la modul de filmare, la conexiuni logice si la personaj. Am trait aceeasi tristete cand personajul principal i-a omorat rand pe rand, pe cei 4, notarul si partenera lui si pe socri. Sau altfel spus, am trait aceeasi insatisfactie si revolta fata de actiunea fara sens a personajului, de curmare a unor vieti. Am asteptat, ca si la vizionarea trecuta, ca personajul lui Cristi Puiu sa le omoare, la fel de absurd, pe fetele vanzatoare din magazinul de imbracaminte, am asteptat sa isi omoare fetita si am asteptat din nou sa o vad pe cealalta copila a sa. Nici de data asta nu am vazut-o pe sotia sa, decat de la departare. Cristi Puiu a jucat extrem de credibil personajul principal in film. Iulian Balan semneaza in cronica sa din Hotnews.ro, un punct de vedere potrivita caruia Cristi Puiu s-a jucat pe el, si nu un personaj. Pot spune, din perspectiva experientei de cinefil, ca este pentru prima oara cand vad decupajul ecranului, ca o fereastra de delimitare a realitatii, cu ajutorul camerei de filmat. Niciodata nu am sesizat cu detasare, acele limite pe care ni le ofera operatorul, adica dreptunghiul obiectivului camerei de filmat, ca o ferestra. Cu alte cuvinte, am constientizat ca ni se da cu lingurita un anumit cadru din realitate. Adaug si ceea ce am gasit in Internet, spusele unui critic de film, publicate in twitter: "in interviuri cristi puiu a spus k 'aurora' e dspr cum e sa traiesti intr-un cap. capu lui puiu i guess. sincer, nu mi se pare f vesel.....mai bine in capul lui john malkovich :) mi se pare mai interesant. puiu e un fel de daneliuc mai tinar si mai cultivat..." Cred ca personajul interpretat de Cristi Puiu arata ca un psihopat. Deprimat nu prea, pentru ca nici in final nu ne este clar de ce, atunci cand aflam potentiala cauza, un divort, ar putea fi declansatorul unui demers maniac criminal serial. Fara sa fiu specialist. Prin urmare, daca intelegem cat de cat ce fel de om este personajul Victor, cine este atunci Cristi Puiu ?
marți, 1 martie 2011
Premise istorice pentru succesul PRO TV
Iulian Comanescu raspunde intr-un interviu, si explica de ce are succes PRO TV, in continuare, cu "Romanii au talent". Asta mi-a prilejuit cateva ganduri. Am lucrat pentru cateva productii la PRO TV, impreuna cu Iolanda Staniloiu si Radu Moraru (o emisiune dedicata alegerilor din 1996, una zilnica de media digest - "Prima pagina" in perioada 1997-1998, talk-show-ul "Intalnire cu presa", in 1997-1998). La 14 ani de atunci am ajuns si eu la unele concluzii ale lui Iulian Comanescu, fara sa stiu chestia cu lead-in, de exemplu. De pe atunci, din 1997, promo-urile erau arta pentru arta, niste teasere atatatoare care stimulau extrem consumatorul de media TV sa ramana fidel postului. Apoi practica cross-media atunci a inceput, pentru ca intern era impus ca vehiculele media ale trustului sa fie folosite in valorificarea secundara a editorialului din productii. De exemplu un sound-bite din "Intalnire cu presa" putea fi trimis catre agentia de presa. Aceasta practica crosssover este valabila si azi in ZF, Gandul, celelalte vehicule ale trustului. Practica a fost preluata si de celelalte trusturi de presa. Confirm si faptul, istoric ca sa zic asa, ca PRO TV a fost un sustinator subtil al coalitiei anti-PDSR in 1996, principalul varf de lance fiind jurnalele de stiri. Asta am simtit si eu urmarind la acea vreme programele. Ulterior acestei pozitionari, a fost aleasa calea neutralitatii prin divertisment, fuga de realitate. Este impresionant ca realizare de business, ca dupa atatia ani PRO TV este lider de audienta pe diverse segmente, ca inca inoveaza major, pentru un public upper middle class si midlle class, si ca peste ani sta in picioare. Nu stiu daca totul i se poate atribui lui Adrian Sarbu, dar aceasta intreprindere media (enterprise) este un deosebit studiu de caz pentru ceea ce s-a intamplat dupa 1990 in Romania. Am participat la o reuniune ad-hoc a multora dintre cei care au lucrat in PRO, raspinditi prin diverse alte locuri. Chiar daca nimeni nu a reunoscut, eu am simtit ca lipseste Adrian Sarbu. Si am fost unul dintre cei care au avut divergente, mici si putine, este drept, cu dl. Sarbu. Si acum imi aduc aminte ca am servit impreuna un ceai in 1992, cand Mediafax era la inceputuri, si era sa fiu angajat acolo. Restul este istorie media, cine o scrie Iulian ?
sâmbătă, 19 februarie 2011
Perceptie si realitate: cazul Toyota
Poate va aduceti aminte de scandalul public, sa-i zicem asa, care s-a iscat in 2009, cu reverberatii in 2010, despre problemele cu unul din modelele de autoturisme Toyota. Era o problema cu pedala de acceleratie, cu accidente, cu procese in grup contra producatorului japonez. Si rechemari in service si glume despre Toyota. Si mai ales ruinarea, cat de putin totusi, a reputatiei Toyota. Poate va aduceti aminte si de reclama cu masina Toyota Corolla, care ne lasa sa intelegem in final ca o asa masina nu se defecteaza niciodata. Ei bine, despre ce este vorba ? Preocuparea publicului american a determinat agentiile federale sa inceapa o ancheta, ale carei rezultate au fost date publicitatii recent. Departamentul de Transporturi al SUA a studiat problema si a facut public, la peste un an de la problemele inregistrare, ca nu au gasit nimic in neregula cu sistemul electronic. “There is no electronic-based cause for unintended acceleration in Toyotas." Ca atare, problema nu este cu masina ci cu covorasele de cauciuc de dedesubt, cu felul in care este apasata pedala, etc. Ramane in urma o intreaga mitologie de tipul "Carrie", Stephen King, cu Toyota Corrola care accelereaza singura, si urca la 6500 de turatii si doar oprind motorul, poti opri masina. Si o reputatie patata a celor de la Toyota, care afecteaza evident intreg capitalul de imagine al companiei. Invatatura pentru marile companii, este: chiar daca veti avea dreptate la urma, atunci cand izbucneste criza de imagine, fiti responsabile si asumati-va ceea ce este de asumat, anchetele urmand dupa aceea sa demonstreze ce este de demonstrat. Toyota a rechemat 8 milioane de masini in service dar si-a salvat oare reputatia ?
duminică, 13 februarie 2011
Cornul si laptele, la 9 ani dupa...
In 2002 guvernul condus de Adrian Nastase lansa o initiativa cu impact social, politic si de mare valoare propagandistica. Dupa cum stiti sau banuiti, este un program guvernamental, prin care sunt distribuite in scoli alimente din categoria celor "generice". Ca demers de politica publica, era de dorit sa aiba inainte de implementare, un studiu de impact, sa fie stabilite obiectivele, activitatile necesare pentru executare, costuri si mai ales daca raspunde unor nevoi reale. Este un exemplu tipic pentru hei-rupism-ul romanesc, prin care un demers politicianist, sfarseste in derizoriu. Era cazul ca bugetul public sa sustina aceasta interventie in obiceiurile alimentare ale tinerei generatii ? Un studiu comentat de Mediafax ne arata unde s-a ajuns si cum se vede risipa de bani publici, cu ochiul liber. Cativa ani mai tarziu, in timpul mandatului ministrului liberal al sanatatii, dl. Nicolaescu, o alta initiativa a tulburat opinia publica: obligarea producatorilor de produse de panificatie de a introduce anumite vitamine, minerale in paine si alte sortimente de pus pe masa romanilor. Cu alte cuvinte, in ambele situatii, vrei-nu vrei, statul iti impune ce sa mananci. Indiferent de preferintele tale alimentare. Cred ca o astfel de abordare, care pune sub semnul intrebarii capacitatea individului si dreptul sau de a decide ce anume sa manance, este gresita. Si a fost perpetuata de oricare guvern, care a pretins apartenenta la o doctrina politica sau alta. Sa iti faca statul binele cu forta, nu este in cele mai multe cazuri, decat o alta forma de totalitarism. Studiul citat de Mediafax, a fost realizat la comanda guvernului, de catre Fundatia pentru Recuperare, Integrare si Promovare Sociala, la sfarsitul anului 2009, in Bucuresti, Constanta, Bacau, Iasi si Brasov. Ce spune studiul ? "Elevii de la tara folosesc cornul si laptele oferite de Guvern, adesea de slaba calitate sau stricate, pentru a hrani animalele din gospodarie, cei de la oras se bat sau chiar joaca fotbal cu produsele, iar profesorii sunt frustrati ca, in pofida pregatirii profesionale, au ajuns sa imparta alimente". Ceea ce era de demonstrat. Mai aduc in discutie si campania de vaccinare privind cancerul cervical, tot sub mandatul dl. ministru Nicolaescu, care a generat un scandal public. Cele trei situatii sunt legate de un fir comun: nu a existat o campanie de constientizare, nu s-a derulat o campanie de educare insotitoare, iar publicul a fost ignorat si considerat un public cobai. Este semnificativ si pentru felul in care cei care guverneaza ii respecta pe guvernati sau mai corect spus cum ii desconsidera pe cei guvernati. Dincolo de retorica oficiala, despre dragostea pentru popor, este inca unul din exemplele care ne arata, la 20 de ani de la caderea regimului comunist, ca raportul corect dintre stat si individ, si anume acela ca, nu contribuabilul este supus statului, ci invers, este inca neinstaurat in practica. Toate fortele politice si majoritatea institutiilor publice, prin functionarii lor, ignora, nu ii respecta pe cei care platesc taxe si impozite. Ce-i de facut ? Si pana cand ?
vineri, 11 februarie 2011
Care 20-30 de bloggeri ati alege pentru o campanie ?
Sa alegi 20-30 de bloggeri pentru o campanie, este un alt fel de joc, de adulti, decat cel practicat in ultimul an, pe piata din Romania. Alegerea nu poate fi rezolvata cu feeling, cu subiectivism, cu topuri de influential. Ati vazut clasamentul de publicatii de la SATI si cel BRAT. Si este o clasificare acceptata. Cu alte cuvinte care sunt bloggerii generalisti, care sunt cei care scriu specializat pe nise: banking, investitii financiare, joc la bursa, culinar, etc.? Piata a inceput sa caute bloggerii nisati, care scriu 90% pe un domeniu anume, nu testari de produse, de lifestyle, si sa aiba, al doilea criteriu de selectie, notorietate. Al treilea criteriu: daca blogger-ul iese in spatiul public, aduna el oameni, asa, cam 100, sa le zica doua vorbe gen TEDx ? Deci cei 20-30 trebuie sa fie specializati, sa fie foarte buni si in online si offline, si sa aiba o masa consistenta de contributori. Cine are acest studiu, pe 10 domenii ? Inca odata, excludem pe cei care testeaza masini, televizoare, excursii, carti, gadgeturi, chestii de lifestyle. Parerea mea.
Despre magazinele online cu reduceri, Groupon, FashionDays....
Alex Negrea are un punct de vedere, care a adunat mai multe opinii, privind experienta sa cu Groupon. Altii si-au adaugat opiniile pro si contra. Tot thread-ul interesant, este aici http://bit.ly/ez6j8p. Pentru ca m-a interesat subiectul, am un comentariu.
@olimpiu Olimpiu prezinta un calcul strict pe actiune si iese pe minus. Cred ca includerea in sistemul de reduceri are ca scop sa iti aduca clientul in magazin, la centrul de servicii. Unde este de datoria comerciantului, prestatorului, sa exploateze oportunitatea. Este un alt fel de marketing direct. In magazin trebuie sa aplici, sa adaugi alte retete de marketing: oferta de alte servicii, prezentare de produse, cunoasterea locatiei, fidelizare, cunoasterea portofoliului, introducere in baza de date, chestii. Daca accesul in sistemul de cupoane online este privit strict individual, pe costuri directe, sigur ca pare o pierdere. Este corecta remarca ca rata de reintoarcere (sau conversia) este redusa daca doar il astepti pe client, ii dai produsul si efortul de vanzari s-a oprit aici. Iar daca persoana de la vanzari este si ofuscata, ne-amabila, chiar ca v-ati pierdut timpul. Trebuie luata in considerare faptul ca intrarea in sistemul Groupon sau altele de gen, sunt constructii strategice. Daca doar v-ati inteles pe telefon si ziceti hai sa incercam o campanie-doua, no committment, esecul este aproape.
@groupon De felicitat efortul de a fi prezenti intr-un thread critic, cu o abordare a problemei sincera. Deci, ca efort de prezenta in media, sa o tina tot asa, desi nu este simplu sa dai explicatii in online, peste tot.
@toti Din ce am citit multe din initiativele de acest gen exploateaza dorinta oamenilor de chilipiruri. Asa ceva nu exista. Este ca la Google. Ai folosit motorul de cautare, le-ai dat material de stors, etc. La Facebook, la fel, asadar unele sisteme de cupoane sunt facute sa exploateze credulitatea si dorinta de ieftineala. Rareori sa intampla sa fie ok, de aceea unii dau rateuri la delivery. La amageala sunt primii, dar la livrare, sunt derizorii.
joi, 10 februarie 2011
Periferiile urbane
Un punct de vedere la un articol mai vechi al lui Lucian Davidescu, de la riscograma.ro., apropo de cumpararea de vecini. Aceasta perspectiva a lui Lucian, casa fara vecini este si a fost vizibila in toate comunicarile publicitare vizuale ale vanzatorilor de case. Ati observat ca toate proiectiile din reclamele pentru cumpararea de locuinte, filmele publicitare, nu iti arata decat complexuri imobiliare, fara nimic in jur, ca si cum nu ar exista nimic altceva ? Adica vii de la lucru si te inchizi in casa ? Un mic frustrat sau o frustrata social, care isi cumpara o celula de lux, dar ii doare in freza daca au sau nu niste vecini cumsecade, doar sa aiba un gard de 2 metri de jur imprejur. Nu conta daca au gradinita in complex, servicii medicale, scoala, la ce distanta. Nimic. Doar sa fie cat mai mare si cat mai colivie de aur. Inadaptati social, imbogatiti subit, fara constiinta sociala, multi niste parveniti fara interes sa aiba legaturi cu semenii lor. Adica nu conteaza casa ci doar locul unde au mai cumparat altii cu bani. Atat.
duminică, 30 ianuarie 2011
Despre cainii comunitari si buricul pamantului, omul
Avem o falsa impresie despre pozitia noastra ca oameni in mediul inconjurator. Ne-am obisnuit cu ideea ca suntem stapanii si alte vietuitoare nu au nici un drept. Agresivitatea cainilor este data de nevoia lor de a-si apara teritoriul. Nu suntem stapanii oraselor. Suntem doar o specie predominanta, iar mediul urban este un habitat care include animale, oameni, pasari, insecte, plante, ape. Coordonatele problemei s-au schimbat si ori de cate ori treceti pe linga un caine sau vedeti la distanta o haita de caini, ganditi-va de 10 ori inainte de a-i sfida, trecand prin mijlocul lor. Si mai am o observatie: nu incercati acest exercitiu noaptea. Sunt foarte periculosi.
Convietuirea cu celelalte specii, nu ne-a fost predata la scoala si credem ca suntem master of universe. Tragic ni se aduce aminte adesea, ca nu este asa. Din pacate, doamna care a decedat, s-a aflat la locul nepotrivit, la o ora nepotrivita, intr-un habitat dominat de caini. Ce cauta acolo, de ce cainii formasera o haita acolo, la ce ora s-a intamplat ? Sub imperiul emotiilor, toate asta ne duc la concluzii rapide. Ucideti cainii de oras, fara stapan ! Mai tineti mintea melodia despre cainele comunitar a celor de la Taxi ? Anii trec si nici autoritatile, nici specialistii, nici noi, ca educatie si intelegere a complexitatii biologice, nu dau solutii. Ci doar emotii, nervi, acuzatii. Nimic constructiv. In continuare spunem povesti despre caini si oameni, la oras, si despre cum nu se suporta unii pe altii.
duminică, 23 ianuarie 2011
Saptamana 3 (17-23 ianuarie 2011). Where do we go from here ?
Ma tot gandesc de vineri la un review al saptamanii si am luat in considerare sa astept sfarsitul saptamanii, inclusiv sambata si duminica, ca am o vedere completa. Pentru Targul Taranului am gasit miercuri un "pivot", o familie din Reghin, care produce marc de macese si gem. Povestea lor este foarte interesanta. Familia Toderic a observat o anumita cerere pe piata pe care incercat sa o puna intr-o oferta. Strang macese din zona apropiata Reghin-ului, le aplica o prelucrare primara - curatare de perisori si de seminte - si produc marcul de macese. Ardelenii folosesc aceasta abordare de mai mult timp. Marcul este un semipreparat, un "precursor" al gemului de macese. Poate fi fiert si i se poate adauga indulcitor dupa dorinta, necesitate, si in masura in care sanatatea consumatorului o cere. Cum am acoperit, asta ? Ca de obicei: actualizarea sitului, comunicat de presa, newsletter de site, comunicare pe e-mail la parteneri. Grafica a fost realizata de Bogdan Catalin, am schimbat ceva, fundalul, care s-a potrivit bine contextului in care a fost plasat de revista 24 FUN. Luni si marti am lucrat la textul pentru manualul pe care il avem de livrat la IREX/Biblionet. In celelalte zile am lucrat pe proiectul Targul Taranului. Am participat si la cateva intalniri. La Fondul Norvegian, miercuri dupa-amiaza, marti discutie pe oferta cu CIIS, iar vineri, cateva ore cu potentiali parteneri pentru CIIS. Sambata am avut de lucru de la 10.30 la 14.00, la targ. Am realizat cateva fotografii care pot ilustra produsele Creatorilor de paine, intr-un mod explicativ si documentat. Am aplicat aceeasi idee si tratament, produselor familiei Istrate de la Fundata. Am remarcat ca familia Oancea si-a realizat etichete generice de produs, plastifiate. Tot sambata, in acest interval, am avut si o intalnire cu producatorii in care am discutat despre Comitetul pietei, despre calitate si diferentiere, despre advocacy.
Am regenerat comanda de instalare pentru Marin Cazacioc, am verificat in aplicatie de magazin online si am vazut ca l-au cautat in 14 si 15 ianuarie si nu l-au gasit. I-am cautat curs sau rezumat de Drept fiscal. Sambata am sunat-o pe Marieta sa ii uram la multi ani, apoi l-am mai cautat la telefon pe Marin, sambata si duminica nu mi-a raspuns. Am vorbit si cu unchiul Traian duminica seara, mi-a spus ca zapada la ei este aproape de genunchi. Au de mancare, au pasari si calul, hrana pentru ele, fructe ii aduc Maria si Vasile.
Anisoara a vorbit cu Elena, ca sa confirmam sau nu vizita la Madrid, nu am promis nimic, totul este in pending. Anisoara s-a tot uitat la variante de transport. Problema este ca resursele sunt in cauza, nu dorinta noastra de a trage o fuga pina la ei.
Bogdan Catalin a trecut si de a doua saptamana de lucru la firma, a primit si niste bani si si-a cumparat un aparat de fotografiat Canon, pentru care avea un obiective. In 15 ianuarie i-am cumparat niste filme fotosensibile, dupa aceea am realizat - nu stiu daca am scris in articolul precedent - ca am dat ceva bani, circa 70 RON. Hai sa fie acolo.
Cristiana nu prea stiu ce a facut saptamana asta, cu doua exceptii. Miercuri m-a anuntat ca ea si cu Bogdan Catalina vor merge la un concert apoi am mai discutat de asta. Pina la urma nu a mai mers la concert ci cu Ana la restaurant. Asta am aflat colateral. Vineri noaptea si sambata pina seara, a fost la o prietena, Gabi, care a fost singura pentru parintii ei au plecat la o inmormantare la tara. Acum, duminica seara, a plecat iar pe afara, pe la 21.30.
Bogdan-Catalin a avut si el o musafira, vineri noapte, de sex opus. Nu m-am vazut cu fata, doar Anisoara. Maica-sa l-a ajutat la curatenie la el in camera, si dupa ce s-a eliberat terenul, sambata dupa-amiaza. Am fost la mama in vizita duminica, am luat metroul pe drum, pentru zilele astea a nins si viscolit destul de serios. Am stat vreo ora la ea, m-am intalnit cu Andreea si Belluta. Mama a pregatit rapid niste clatite foarte bune.
Am incercat sa mai fac un pas in directia rezolvarii situatiei de asigurat la sistemul public de sanatate al lui Bogdan Catalin, am fost la policlinica, care m-a indrumat spre CASAOPSNAJ. In drum spre ea, m-a chemat Alina la birou, asa ca nu am ajuns la Casa. Probabil ca o sa mergem pe solutia sa platim consultatii, ca este o porcarie; trebuie, dupa toate socotelile, sa demonstrezi cei ai facut in ultimii 5 ani, daca le-ai platit. Daca nu, platesti din urma.
Pentru Bogdan-Catalin, care avea intalnire pentru un contract partial de munca, miercuri d.a. m-am dus, l-am luat si dus la firma respectiva. Tot felul de neintelegeri, astfel incat joi nu s-au vazut, urma vineri, cand i-au cerut o copie de buletin (o lasase joi). I-au dat in final pretul, ramane sa vada daca cad de acord. Este o negociere ce dureaza din decembrie, parca, pentru o suma infima. Totusi am vazut ca par o companie serioasa.
Pe 24 ianuarie, se apropie data socotelilor cu bugetul de stat. Am avut o discutie cu D.C., maine deci aflu cum stam si daca iesim bine cu platile. Dupa aceea mai avem inca o saptamana pina la noua plata. Rata pentru calculatorul Cristianei si rata CASCO au fost o povara. In februarie, mai vine si plata ratei a II-a, a ei, pentru anul III de facultate si sustinerea licentei.
Eu sunt asa si asa, am o problema cu o masea de cateva saptamani, imi da o nevralgie usoara, mai iau uneori niste Antinevralgic. Am pe lista problema, trebuie sa merg la consult stomatologic.
Am mai aplicat la niste joburi in ultima perioada, la Bitdefender, la Google, si inca vreo doua. Nu ma cauta nimeni, sunt bine unde sunt. Dupa inchiderea selectiei la Vodafone, Octavian nu a comentat nimic, poate s-a implicat mult in sustinerea in interior a candidaturii mele si nu s-a simtit confortabil ? Nu stiu.
Am lansat la Bogdan Catalin noua comanda de grafica pentru Targul Taranului, si am dechis discutia despre Threadless.com, unde am descoperit ca poti trimite design-uri de tricou (si sloganuri) pentru a fi votate, adoptate si recompensate. Joi seara, uitam sa scriu, am fost la aniversarea Dilema Veche, de 18 ani, la Silver Church. La Grigore Preoteasa, casa de cultura de unde, in 1986, nu am reusit sa plecam in excursie la Budapesta, la meciul Steaua-Honved. Cei de la Securitate nu mi-au dat viza, cum se spunea pe vremea aceea. Deci cercul recurent, al mersului pe urmele tale, este valid. M-am intalnit la petrecere cu Geo Scripcariu, cu Tereza Dordia, cu Catalina Miciu (fosta Re-Ply), cu prof. Vintila Mihailescu. Super petrecere, cam aglomerat, dar interesant. Speech-uri de deschidere - Andrei Plesu si Mircea Vasilescu.
vineri, 21 ianuarie 2011
Dl. Patriciu spune ca independenta presei este relativa
Din toate opiniile publicate intr-un articol publicat de Catalin Tolontan, ma regasesc in cea rationala a Cristinei Simion si o sustin. Plecand de la reactia d-lui Tolontan si afirmatiile d-lui Dinu Patriciu intr-un interviu din Romania libera, as intreba, chiar exista un model economic, de business viabil de institutie de presa bazat pe libertatea/independenta presei ? Nu ma refer la citarea de exemple, judecate subiectiv, ci la un model studiu de caz, cu inputuri, outputuri, marja de profit, etc. Adica un model replicabil, sa zicem. Libertatea/independenta presei este in continuare si aici si in lume, un deziderat, este o discutie de manual. Nu ii poti cere d-lui Voiculescu, d-lui Patriciu, altor domni si doamne sa sustina financiar ca patroni/actionari, institutii media prin care jurnalistii angajati de ei, sa critice/publice anchete - eventual - despre ei si afacerile lor, ca nu ar fi, ipotetic, curate. Pare improbabil oriunde in lume sa se aplice pina la extrem si idealist whistle-blowing-ul. Este trist pentru idealismul nostru, nu ? Si mai ales trebuie scos in evidenta ca noi am intrat in randul lumii, asa, un pic mai liberi, de vreo 20 de ani. Dar deja de cateva decenii, vreo 3, se discuta si se acuza, ca jurnalistii si-au pierdut independenta, ca au devenit actori ai sistemului, au propriile lor opinii partizane si ca de fapt nu mai sunt impartiali, vor sa fie vazuti, sa fie aplaudati, sa fie chemati sa isi spuna punctul de vedere, dar punct de vedere prin care interpreteaza realitatea, intotdeauna intr-un singur sens. Vor sa fie showmen. Libertatea presei se obtine daca ai un ziar de stanga, un ziar de dreapta, unul de centru, o gazeta pentru homosexuali, una pentru pensionari, etc. Astfel se poate asigura libertatea presei, printr-un cumul de opinii divergente, antagonice sau complementare. Daca te asiguri - si este o discutie in lumea mai dezvoltata - ca nu exista un actionat cross media ce pune semne de intrebare (online, TV, radio, print). Probabil si la noi, discutia ar trebui sa mearga in directia asta, al unor limite social si politic acceptabile de concentrare a media. Pentru ca este contract competitiei si satisfactiei consumatorului, ce ar fi privat de diversitatea de opiniei. Dau si un exemplu ipotetic, despre ce ar insemna aplicarea libertatii presei intr-o redactie. The Economist este conservator, neo-conservator, isi asuma pozitia, stii ca este libertarian, ca militeaza tot timpul impotriva interventiei si implicarii statului, etc. Si nu este posibil ca un gazetar de la The Economist sa scrie in acea gazeta despre cum ii iubeste pe socialisti, pe comunisti, in numele libertatii presei si argumentat. Cred ca ar fi o gluma. De asemenea, nimeni nu impiedica un grup de jurnalisti sa se puna la un loc sa creeze o media care sa scrie tot timpul impotriva tuturor. Pentru ca, ma scuzati, coruptia, imoralitatea, incorectitudina si alte rele sociale, sunt egal impartite. Este meritoriu ca acest steag, al independentei presei este tinut si fluturat, dar la o privire in detaliu, plecand de la manuale spre practica, vedem multe discrepante. Exista oriunde in lume aceste discrepante si in jurul libertatii presei s-a nascut o intreaga mitologie. Trebuie sa fim realisti, sa pretuim sinceritatea, este ok.
sâmbătă, 8 ianuarie 2011
Murdoch, republicanii si jurnalismul de tip Fox. Un articol de Iulian Comanescu
Iulian Comanescu scrie intr-un recent articol din blogul sau, despre taberele politice ce au separat in America media audiovizuala majora, in cei care sustine guvernul Obama si cei contra, cei care sunt de partea Fox. Media in America este considerata ca fiind liberala si sustinatoare a democratilor, curentelor politice alternative, etc. O parte a ei, mai restransa, dar viguroasa, este de cea care sustine valorile neconservatoare, de dreapta, republicane: familie, libertate, spirit antreprenorial, statul minimalist. Fox Television este un fel de Realitatea si Antene la un loc, dar de o alta factura, in context american. Asta ne propune spre analiza, Iulian Comanescu. Articolul sau aici: http://bit.ly/hUFbpx
Parerea mea.
Reteaua FOX este de factura republicana, conservatoare de dreapta. Pentru acest conglomerat, guvernul Obama este unul socialist. Asa ca orice mijloace sunt permise pentru a-l destabiliza, decredibiliza. Se ajunge la excese. In aceasta situatie media nu mai este ceea ce am invatat din carti, ci este un business, este o arma politica. Se recunoaste in Outfoxed, ca trustul FOX este partinitor, ca nu mai este media, ca nu isi indeplineste misiunea de mediu obiectiv si impartial, distorsioneaza si influenteaza gresit audientele, care trebuie sa voteze in cunostinta de cauza. De partea cealalta ar fi media (americana) care vrea isi faca onest treaba si sa contrabalanseze impactul FOX. In acest punct al discutiei, ma opresc si intreb ? Bine, bine, manipulare FOX, manipulare, dar au audienta ? Da.
Cu alte cuvinte, exista public care doreste stilul FOX, vrea programe FOX si urmareste programe FOX ? Da. Asa se petrece si in Romania. Unii dintre noi putem afirma ca Realitatea TV si Antena 3 (sau grupul INTACT) au o anumita orientare si nu vad intotdeauna decat negrul si nu albul, si deformeaza.
Problema este ca, si este cazul sa spunem: 1. Cele doua exemple sunt exemple de business-uri, ca atare cauta profitul si profitul este nu numai strict economic pe business, ci pe derivate colaterale; 2. Sunt media de divertisment, sunt concepute, create ca sa distreze lumea, sa ofere satisfactii celor cu frustrari, celor loviti de anumite evolutii sociale si politice; 3. Nu sunt institutii publice media, de la care sa astepti obiectivitate, mijlocire, echidistanta, etc. Acestea au murit de mult si evoluam de cateva decenii spre un model de media integrat peisajului social si politic. Media nu mai sunt arbitru, sunt un jucator, creeaza din fictiuni asa-zise realitati. S-au scris zeci de carti despre asta, despre cum au devenit ziaristii, personaje. Media face parte din mecanismul de guvernare, alaturi de cei de la putere, cei din opozitie, sindicate. Media face parte din elita, din establishment si este complice la tot ceea ce ni se intampla, bine sau rau. Doar gandindu-ne la functia de gatekeeper, la selectia de subiecte, la ce vorbitori sunt invitati sau nu.
Ca sa inchei, ce este deranjanta, este minciuna si ipocrizia. Sa nu pretinda nimeni ceea ce nu este. Nici o institutie media, care legitim serveste interesele unui grup, sa nu pretinda ca serveste interesele generale, ca este obiectiva. De aceea, schimb canalul.
PS: Sper ca am inteles mesajul din “Outfoxed” si l-am discutat in context, Filmul are peste o ora.
Romania asistentiala trebuie sa dispara repede. Spune Vlad Petreanu.
Vlad Petreanu descopera intr-un articol al sau ca sunt lucruri putrede in ce priveste numarul prestatiilor sociale si al beneficialor acestora. In prezent se platesc 2 miliarde euro anual pentru persoane printre care unii ridic ajutoare sociale si pina la 5000 RON. Detalii si suparare aici: http://bit.ly/ep3mqc.
Parerea mea.
Nu este vorba despre o Romanie asistentiala ci despre o tara de hoti ? Care se fura unii pe altii, cat pot de mult. Cati dintre oamenii cu care ne intalnim, pe care ii vedem, pe strada, la tv, despre care citim in ziare, nu implinesc probabilitatea de a fi unii dintre cei care au dat spaga sa suga din sistemul de beneficii sociale ? Cifrele infricoseaza pentru ca iti dai seama ca sunt printre noi. Si ca au un comportament imoral si duplicitar. Apoi, ceea ce dl. Petreanu descrie, se stie de mult. Dar de-abia in ultimii ani si mai ales in 2010 au inceput a se vedea lucrurile cu ochiul liber. De ce, raspundeti-va si dvs. Mai inteleg din acest comportament al concetatenilor nostri ca li se rupe de ceilalti, de binele comun, ca discutiile noastre despre competente, cinste, sunt niste aberatii. Pe majoritatea romanilor ii intereseaza cum sa ii fure pe ceilalti, indirect, poate, prin sistemul de stat. O licitatie acolo, o manareala, o spaguiala....astea sunt sanatate pentru romanashi..Este sportul national, furatul caciulii...Si in fine, inseamna ca nu trebuie sa ne respecte birocratia publica si altii, ci ma intai noi pe noi si apoi noi intre noi...la bloc, pe strada, la coada la un magazin, la usa cabinetului medical, la urcarea in lift....Media are rolul de nu mai scoate in fata non-valorile si oamenii gaunosi...
miercuri, 1 decembrie 2010
duminică, 14 noiembrie 2010
Sincronicitati: Quai au bois à Brûler, Bruxelles
Am constatat - poate si voi - pentru mine in ultimii 20 de ani, o ciclicitate ciudata. Revenirea in aceleasi locuri, reintalnirea cu aceiasi oameni dupa foarte multi ani, uneori in situatii si imprejurari diferite. Nu stiu care este regula, dar acest deja-vu sau merry go round pe care il traiesc adesea este uimitor. Probabil ca sunt elemente existentiale care sunt constante precum mediul de rezidenta, conexiunile umane, locurile prin care umbli, anturajul. Probabil ca este suficient sa traiesti in cateva coordonate constante (cate or fi acestea, 4-5-6-7) pentru ca sa te reintorci pe urmele tale. Ceea spun este o generalizare a mai multor experiente pe care le-am trait, insa ultima este si mai ciudata, desi explicabila.
Recent am calatorit in Belgia, la Bruxelles, am plecat joi si ne-am intors duminica. In fiecare seara, fiind cazati in zona centrala, linga gara, chiar linga Botanique 2 nopti, la hotel apoi o noapte tot in apropiere de cateva strazi, la hotel du Congres, am bantuit prin oras pentru un loc placut de luat masa. Am ajuns la un restaurant cu kebab joi seara. Apoi vineri seara, la un restaurant vietnamez, linga Grote Markt (Piata Mare), iar sambata am luat cina in mijlocul unui grup vesel de expati romani (mai corect expate). In primele doua seri am luat drumul la pas, si am juns repede in centru. Grupul pleca dintr-un loc, mai aduna pe cate cineva din oras pe traseu (1-2 persoane) si apoi ne indreptam spre locul de luat masa. Dupa cum se vede, in bataia vantului rece de seara, bantuiam pe stradute, cind pe o parte, cind pe alta a strazii. Asa am nimerit si in prima seara si in a doua, pe bulevardul care duce spre UGC, Place De Brouckère. Tipicul deplasarii pietonale il stiti, si mai ales in grup: sir indian, oprire la fiecare trecere, semafor sau nu, apoi traversare. Grupul se rupe usor in cate doua-trei gasti, distantate intre ele, mergand la pas spre destinatie. La o trecere de strada putin inainte de Place De Brouckère, doi tineri, opriti la traversare, o fata si un baiat, cu rucsacuri in spate, harti si ghid in mana ma intreaba ceva din care am inteles doar "....au au bois à Brûler ?". Le-am raspuns grabit, in franceza, ca nu stiu unde este, si am traversat sa prind in urma grupul. La cateva secunde dupa aceea, am inteles ca ma intrebau. Cautau Quai au bois à Brûler, un cartier din apropierea Grote Markt. Chiar habar nu aveam pe unde putea ajunge acolo, noaptea.
Dar ce m-a uimit a fost coincidenta. Cum v-o explicati ?
Eram la a patra calatorie a mea la Bruxelles: 1994, 2004, 2007, 2010. Prima mea calatorie a fost participarea la un program destinat functionarilor parlamentari din Europa rasariteana, care a durat o saptamana. Cu 2 zile de cazare in Bruxelles (la dus si la intors) si intre, patru nopti la Londra. Cazarea noastra la Bruxelles, in 1994, unde credeti ca fost ? In cartierul Quai au bois à Brûler, la hotel Orion. Un cartier linistit, parca parasit. Chiar strabatut de un fost canal fluvial, marginit de foarte multe restaurante, doua piete de peste. Si, in apropiere, o impresionanta biserica Saint-Jean-Baptiste le Beguinage. Prima mea vizita in Bruxelles m-a impresionat, dar negativ: un oras fara oameni, pustiu, in afara zonelor centrale, cu putin lume forfotind pe strada, nu ca la Bucuresti. Experienta in Londra, spre comparatie, a aratat ce inseamna o capitala vie, cunoscuta la fata locului, care demonteaza cliseele. Astazi Quai au bois à Brûler este diferit, dupa cum arata fotografiile. Cautati pe Google si il veti afla.
Asadar, la 16 ani distanta si la a patra deplasare la Bruxelles, doi tineri ma intreaba daca stiu cum se ajunge la Quai au bois à Brûler, noaptea pe strada. Ce sa le fi spus ? Ca eu am locuit cateva nopti acolo in 1994, la hotel Orion, ca este straniu ca ma intreaba cineva de loc, pur si simplu intamplator, ca puteam sa nu fi ajuns in aceasta calatorie la Bruxelles si sa ma intalnesc cu ei ? Mi-am adus aminte de Quai au bois à Brûler si nu am fost lasat sa uit Quai au bois à Brûler. Ce fel de coincidenta este asta ?
sâmbătă, 6 noiembrie 2010
Nu este nevoie de doliu national, sunt suficiente bibliotecile
Am 2 volume de poezii de Adrian Paunescu in biblioteca, dintre care unele imi plac. Am o parte din viata legata - desi putin - de Cenaclul Flacara (eram la liceu, am luat bilete gratuite la cenaclu la Polivalenta, de la redactie, le-am distribuit; cenaclu Flacara cu concert Phoenix la ASE Aula Mare prin 1974/1975?; niste colegi de liceu care au si avut o mica trupa de 3 care au cantat la Cenaclul Flacara, pe nume ABC Folk. Dar am constatat in ultimele zile in Twitter, Facebook ca lumea este destul de contrariata de omagiile aduse poetului in spatiul public offline. Observ aceasta ruptura intre netizenii romani si publicul audio-vizual. Ba chiar la RRA am ascultat azi un necrolog pe bani publici, un pic cam desantat. Ok, Paunescu a versificat, ne-a incantat, a gresit, a sustinut regimul comunist. Dar de aici pina la punerea in Panteonul national mai este drum lung. Si asa cum s-a vazut, si-a regizat iesirea din scena mai ceva decat Ronald Reagan. Nu este nevoie de doliu national, sunt suficiente bibliotecile.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)