Despre produse tradiţionale în 2008

Producţia TV "Descoperă Europa mea!". Un premiu binemeritat de Gabriel Gherghescu (TVR) şi de echipa Media Factory (dar şi pengru cei de la DC Communication şi grupul de iniţiativă care a organizat Târgul Ţăranului) a consacrat un serial de 6 episoade în două serii, din anul 2008. În care au fost vizitaţi, consultaţi, documentaţi, ţărani şi fermieri, gătind la casele lor. Am contribuit practic organizând în paralel toată comunicarea despre Târgul Ţăranului de la Piaţa Amzei, precum şi la mici probleme de producţie. Dar am simţit ca este munca noastră, a tuturor.

Schimbări la americani

Obama on the #FarmBill: "It supports local food by investing in things like farmers markets and organic agriculture."

— White House Live (@WHLive) February 7, 2014

Norvegia: Hardanger og Voss Museum

Retail-ul nu are probleme cu casele de marcat

O colonie se construieşte greu. După ce toată ţara a fost împânzită de comerţul modern, de supermaketuri multinaţionale care trag mărfurile din ţările de origine. Acum, da, sigur! să băgăm sula în coaste micului comerţ. Ca să moară bine şi definitiv. Tot ce este autothon este sortit dispariţiei. O colonie se construieşte greu. Ce mai rămâne apoi pentru producţia locală de hrană? Marca privată, nu?

(c) Evenimentul Zilei

Succes la Slana Fest

Porcul de Mangalita este pe lista Ark of Taste a miscarii Slow Food

@romanialibera: Slănina de mangaliţă, „vedeta" Slana Fest

http://t.co/JIVfBttcTy
http://t.co/4ZZtMzsnf6

Click pe link-uri sa vedeti!!!

Norvegia: De la Bergen la Norheimsund

anlegget Nils Kjetil Torvik

Ce are ecogastronomia cu Norvegia? Această ţară împreună cu Islanda şi Lichtenstein, ne dau o mână de ajutor să ne mai ridicăm un pic. Noi ne-am gândit că un muzeu nu ar strica. Dedicat bărcilor cu vâsle. Aşa că am pornit către nordul Europei. Când citiţi articolul, am ajuns deja acolo. La Norheimsund, la Hardanger og Voss Museum. 5600 Norheimsund, Norvegia.  

GPS coordinates

Latitude: 60.365845834, Longitude: 6.1482238769

Să crească consumul!!!

Da, să crească. Problema este că a crescut, conform ZF din 4 februarie, dar a crescut la importatori. Nu creşte din producţia autohtonă. Ci din producţia chinezească, europeană, eventual americană. Aşadar, de ce trebuie să crească consumul?

(c) Ziarul Fianciar

Ne-am săturat! Manifestaţia anti-agricultură industrială la Berlin

Wir Haben Satt! Mişcarea Slow Food împreună cu mişcările ţărăneşti din Germania şi Europa, împotriva agriculturii industriale. Berlin, ianuarie 2014. Resurse aici LINK

Mărcile private, speciile invazive ale comerţului "modern"

(c) Ziarul financiar, ZF Live

Ce coincidenţă: " Mărcile private sunt o constrângere pentru producătorii români" spune prof. Călin Vegheş, decanul Facultăţii de Marketing, ASE. Filmul aici. Slow Food militează pentru produse locale, o să repet asta des chiar dacă risc să vă obosesc (poate sunteţi cei 75% care citiţi prima oară blogul, nu?). Slow Food militează pentru branduri locale. Pentru diversitate. Retailul multinaţionalelor, după ce a practicat preţul la raft, a "inventat" marca privată. Revistele şi presa de specialitate ridică în slăvi expansiunea retailului. Dar uită să spună care sunt efectele asupra micului comerţ, asupra micii industrii alimentare, asupra reducerii opţiunilor consumatorului în materie de calitate şi gust. Ce efecte: înghiţirea industriei alimentarea, aneantizarea diversităţii. Şi crearea unei combinaţii ciudate, la raft, de importuri, branduri de multinaţionale, pastişe şi mărci private. Acolo unde se extind mărcile private, avem de-a face cu specii invazive.

Ca să nu vorbim singuri despre nocivitatea integrării producţiei alimentare locale în comerţul modern, un profesor de marketing ne sare în ajutor. Şi spune direct sau mai puţin direct ce spune mişcarea Slow Food. Ziarul Financiar oferă publicului său o serie de interviuri, în seria ZF Live. 

(c) ZF Live, Calin Veghes

Târgul Ţăranului în 2009 şi stakeholderii

Îi găsiţi pe banner. Toţi am făcut istorie.

Despre brânza de Sibiu care nu există

Să vă spun ce nu ne spune un articol din Ziarul Financiar din 3 februarie 2014. Recent am găsit un articol despre primii 50 de proprietari de oi, din România (Ziarul Financiar vi-l recomand pentru analize şi puncte de vedere, în fiecare zi). 

Ce am înţeles:

• Telemeaua de Sibiu nu se ştie a cui este. Din primii 50 de proprietari de ovine, doar 3 sunt din judeţul Sibiu. Sigur, oile lor pasc şi în altă parte, etc. Dar dacă luăm doar criteriul de bază, din mai multe, al proprietăţii care ne leagă de indicaţia geografică, telemeaua de Sibiu este sublimă, este peste tot, dar nu prea este originată de regiunea Sibiu. Ceea ne pune mai multe probleme legate de identitatea produsului, de marcă, de indicaţie geografică.
• 163.000 de ovine sunt deţinute de 1,8% din proprietari. Şeptelul de ovine este structurat piramidal ca şi la proprietatea de teren agricol, ca la fondul funciar. Restul de ovine până la 9.000.000, adică 98% sunt în turme mici şi foarte mici. Ceea ce ne arată că politica publică trebui să găsească soluţii pentru cei 98%, de integrare într-un lanţ de producţie, distribuţie, cu suport de marketing. Şi mai ales, să lege producătorul de consumator.
• 9 milioane de oi? Unde se găsesc produsele lactate de la atâta amar de oi, lapte de oaie, iaurt de oaie, brânzeturi, caşcavaluri. Unde se găseşte carnea, unde pastramele? 

Slow Food partener al FAO pentru 2014 Anul internaţional al agriculturii familiale

În vara anului trecut, Slow Food şi FAO au încheiat un acord de cooperare pe 3 ani, la nivel internaţional, având ca obiectiv micii fermieri, biodiversitatea. Mai multe detalii AICI.

Despre orătănii: Au început tăierile de curci şi gâşte....

Cineva care a aflat despre Târgul Ţăranului m-a căutat. Şi aşa am primit o poveste pe e-mail. Este treaba voastră dacă o credeţi sau nu, eu va scriu pentru că mi-a plăcut. Şi merită să citiţi. Nu am testat asadar, deocamdată, găinile, curcile şi alte orătănii.

"Pentru cei interesati: Am început tăierile de curci şi gâşte.

Abatorul (de fapt toată hala de procesare păsări) este funcţională din 15 ianuarie. Am gata preparate aprox. 50 de curci în carcasă (gâştele s-au vândut) care

au stat la marinat 6 zile cu mult busuioc, piper, cimbru, usturoi (puţin), dafin şi alte mirodenii. Timp de alte 4 zile le-am zvântat şi afumat la rece. După tot "tratamentul" ăsta le-am ţinut în fum cald (60 celsius) timp de câteva ore(fumul cald s-a administrat în reprize de 15- 20 minute). Acum stau în depozit la 1 grad şi se usucă uşor. Pot livra şi carcasă proaspătă pentru cei sensibil la stomac, deşi spălate de fum (fag uscat şi măr uscat) nu ar trebui să aibă nimeni probleme. Dacă aveti totuşi, cătaţi un doctor că-i bai.....continuă >>>

Despre risipa de alimente

"It's like dropping a whole bag of groceries every time you shop." @dgunders #foodworxpdx pic.twitter.com/6Pz9zoKfwU

— Slow Food Portland (@slowfoodpdx) February 4, 2014

Cum se face pâinea? Agresiunea pliantelor este ameninţată.

Da, chiar, cum se face pâinea? Răspunsul (uşor surprinzător) la această întrebare îl oferă Mircea Nicolae. Întâmplător sau nu, şi pe mine mă descurajează asaltul publicitar, asaltul pliantelor, asaltul pamfletelor de reclamă. Vrei-nu vrei, ţi se îndeasă pliante în cutia poştală. Mica mea revoltă locală, la bloc, s-a lovit de dezinteres şi de opinia preşedintelui asociaţiei de locatari. Care a spus că el vrea să primească pliante. Aşa că vedeţi viziunea lui Mircea Nicolae despre eşecul comunicării cu direct marketingului sau al valorizării lui. Cum se poate transforma agresiunea publicitară în metaforă. 

#FarmBill, ce aduce nou Obama?

The Senate just passed #FarmBill by a vote of 68-32. http://t.co/PdrMW4ulEX It's now headed to President Obama, who is expected to sign it.

— Slow Food USA (@SlowFoodUSA) February 4, 2014

Brunost, brânza maro

(c) Wikipedia Commons

Este o brânză din zer, tipic nordică. De-abia aştept să mănânc. În Norvegia.

Brunost or mysost (Norwegian), or mesost (Swedish), meesjuusto (Finnish), mysuostur (Icelandic), myseost (Danish) or Braunkäse (German) is a caramelised brown Scandinavian whey cheese. The Norwegian and German names mean brown cheese, and the others mean simply whey cheese. Another variant, made using goat milk, is referred to and sold as geitost (Norwegian for "goat cheese") or sometimes elsewhere as gjetost /ˈjeɪtoʊst/ (an older Dano-Norwegian spelling no longer used in Norway). Geitost is made from a mixture of goat's and cow's milk, and ekte geitost (real geitost) is made with goat's milk only.

Indicaţii geografice (1)

DOP, IGP, STG

Ce marcă de calitate are "Magiunul de prune de Topoloveni"? DOP înseamnă Denumire de Origine Protejată. IGP înseamnă Indicaţie Geografică Protejată. STG înseamnă Specialitate Tradiţională Garantată. Acestea sunt semne ale unor produse de calitate. Pe partea politicii publice a autorităţilor din România, s-a făcut foarte puţin pentru a promova schema de calitate. Am început cu un verdict, sunt subiectiv. Dar astăzi vă spun despre acest subiect doar câteva lucruri. Comisia Europeană, hai să spunem Uniunea Europeană, practică o măsură de discriminare pozitivă, prin care susţine atât la nivel european, cât şi la nivel global, produsele alimentare de calitate. Îmi place să cred că produsele de calitate sunt produse de serie mică, nu de producţie industrială. Semnele lor, sunt cele afişate la începutul acestui articol. >>> continuă >>>

Lapte, legume şi fructe în şcolile din Europa...Comisarul Dacian Cioloş...

Să fim cu ochii pe ei! Poate este plictisitor de urmărit un comisar şi mai ales într-o conferinţă de presă, aici dl. Dacian Cioloş în 30 ianuarie 2014. poate nu, pentru că subiectul este interesant. Din anul 2016 - sigur, este poate prea departe - schema de distribuţie de lapte şi de fructe şi legume în şcoli, va deveni mai sofisticată, mai ambiţioasă. Va fi o provocare pentru autorităţile române să aducă diversitatea pe masa copiilor, în şcoli. Credeţi că le sunt suficienţi 2 ani de pregătire? Propunere legislativă AICI 

„Să mâncăm sănătos pentru a ne simți bine”

(c) DG AGRI, CE

Iată că recent Comisia Europeană a propus corelarea celor două programe de distribuire a laptelui şi a fructelor şi legumelor în şcoli, şi punerea accentului pe educaţie. Să trecem la exerciţiul de interogare şi reflecţie. Comunicatul de presă aici LINK

Poate aveţi copii la şcoală. Programul european susţine distribuţia de legume şi fructe în şcoli. Şi pune accentul pe educaţie. Deci?

• Nu vă întrebaţi de ce în România se dau copiilor doar mere, ca şi cum cum acestea ar fi singurele fructe din producţia autohtonă?
• Mai departe, de ce dau mere şi nu sucuri de mere naturale, salate de fructe, pere, guturi, căpşuni? Este greu, nu?
• De ce nu este folosit acest mecanism pentru a cumpăra şi mai mult şi mai divers de la producătorii români locali şi conform sezonalităţii? Este greu, nu?
• Şi acum ultima întrebare, CE pune accentul pe educaţie, credeţi că aşa ceva a fost principalul obiectiv al autorităţilor române, educarea tinerilor spre a consuma mereu fructe şi legume, nu doar în timpul programului?  >>>continuă >>>