Cafea Fair Trade sau nu?

Cumpărarea unui produs branduit ca etic/fair trade este într-adevăr un mijloc corect de a susţine pe din greu-muncitorii de pe plantaţiile de cafea din ţările cu economii emergente? Răspunsul îl aflaţi urmărind pentru câteva minute, filmul despre Fair Trade. Ca să vă pot propune subiectul, vă abordez pas cu pas. V-aţi băut cafeaua de dimineaţă? Pentru unii dintre noi alegerea cafelei sau mai bine zis a brandului preferat depinde. Depinde se traseul până la birou, de aparatul automat de cafea de la birou. De reclama pe care ai văzut-o de atâtea ori. De cât de importantă crezi că este alegerea ta. Aici intervine preferinţa şi cunoaşterea. Pentru voi, care vreţi să alegeţi etic, eticheta contează. Circuitul cafelei de la creştere, recoltă, la pungă, prin branding şi apoi la raft, contează. Mai ales dacă este vorba de mărci de cafea care ne induc ideea că, plătind mai mult, susţinem economii slabe. Vedeţi un scurt film al celor de la LEARN LIBERTY, ce promovează libertatea economică şi politică, care deconstruieşte mitul Fair Trade. Mai departe >>>

Voi v-aţi pus aromatice la "dospit"?

Eu am pus plante aromatice la ghiveci, de la IKEA, recunosc: Thymus, Coriandrum, Basilicum, Melissa, Origanum, Petroselinum. Voi v-aţi pus plante aromatice, la ghiveci, în casă? Fiecare an poate fi anul unor mari decizii. Depinde din ce unghi priveşti problema. Când, la Târgul Ţăranului pe care îl organizam, pentru prima dată a venit cineva în 2011 să vândă plante aromatice la ghiveci, acţiunea asta de a cultiva ierburi cu mâna şi în casa ta, mi-a atras atenţia. Mai departe >>>

Grapefruits cat poti cuprinde...de la Ruby Reds la Jaffa Sweeties...

Cate feluri de grapefruit gasiti in Romania, tara uniformitatii?! Click pe: saveur.cc/m6XfiV pic.twitter.com/BDP5TZUnlt

	SAVEUR (@SAVEURMAG)
06.03.2014, 17:00 Learn how to identify grapefruit's many varieties, from Ruby Reds from to Jaffa Sweeties: saveur.cc/m6XfiV pic.twitter.com/BDP5TZUnlt

ROPAC, Slow Food şi suveranitatea alimentară

Suveranitatea alimentară este atunci când românii îşi pot asigura hrana din producţia proprie, naţională şi internă. ROPAC este o alianţa de organizaţii grassroots, care speră să atragă atenţia că felul în care este gândit Programul Naţional de Dezvoltare Rurală, nu  este gândit cum trebuie pentru a încuraja dezvoltarea rurală şi nu agricultura industrială, nu este gândit să susţină cu mult mai mult tinerii fermieri şi nu marii fermieri şi latifundiari. Şi mai spune ROPAC că a găsit şi a şi propus soluţii ca PNDR să susţină inteligent agricultura familială. Ceea ce autorităţile nu au reuşit încă să demonstreze.

Supermarketuri, da sau ba? Ce credeţi?

Am ironizat adesea, am criticat adesea şi am pus adesea la zid lanţurile de magazine de vânzare a bunurilor de consum, în special alimente. Aici în acest blog. Pentru că un punct de vedere despre ele ne arată că sunt parte a unui sistem care are şi dezavantaje. Faptul că industrializează tot ce este în aval, că subjugă producătorii locali din industria alimentară naţională. Şi că sunt...Dar sunt şi adeptul punctelor de vedere opuse, a dezbaterii. Un set de lecţii publicate în YouTube, explică din punct de vedere libertarian, dacă sunt bune sau nu lanţurile de magazine. Aşadar judecaţi dvs.

Umanitatea şi hrana

Ziua reflecţiei despre peşte, şi pescuit? Poate, un pic superficial, dar câteva minute, vedeţi filmul, putem gândi hrana şi complexitatea relaţiei noastre cu vietăţile acvatice. Am descoperit deci un film interesant, realizat de BBC, despre momente semnificative ale goanei după hrană, a noastră, ca umanitate. În particular este vorba de un moment antropologic, dar care semnifică, ridicat la scară planetară, ce suntem noi, adesea, ca specie, în relaţie cu hrana. Urmăriţi filmul,. urmăriţi hrana......

Cum am eşuat....Delta Dunării şi lumea largă

Este nevoie de pescuit sustenabil, pescuit pe scară mică. Dacă urmăriţi filmul, veţi înţelege mai bine ce scriu mai departe. Global înseamnă şi local. Stocurile de peşte sunt aproape de epuizare. Este rezultatul şi al unui dezechilbru forţat atât de către pescarii industriali cât şi de către consumatori. Unul din echilibrele distruse este acela între cât pescuiesc comunităţile mici de pescari şi cât pescuiesc ăia marii. Există un curent de opinie în lume care încearcă, ca şi în cazul agriculturii familiale versus agricultura industrială, să favorizeze pe micii pescari. Dar mai poate şi mai înţelege cineva asta? Putem translata asta în situaţia din Delta Dunării, unde se consideră pe ici, pe colo, că statutul de rezervaţie împiedică vinovat pescuitul industrial şi business-ul, că braconajul este doar un efect, şi că de fapt nu ar dovedi o incapacitate a antreprenorilor de a înţelege că s-a terminat cu pescuitul industrial. Şi că trebuie să se ocupe cu altceva. Nu este o problemă de cote şi aprobări, ci de moartea unui model economic. Este nevoie de pescuit sustenabil, pe scară mică.

Una mică, franţuzească, de dimineaţă

Ca să promovezi o agricultură responsabilă faţă de mediu, agricultura familială, o agricultură pe scară mică, agricultura organică/ecologică, este nevoie de mai mult decât de proteste, petiţii. Ca să oferi un al model social este nevoie de exemple, de punere în valoare. Francezii o fac, prin competiţia organizată şi susţinută de ministerul francez de resort. Trofeele Agriculturii Durabile. Un model de urmat şi în România.

Agricultura franceză în centrul vieţii lor...

Vedeţi cu ce se mândresc francezii şi comparaţi cu mizele minore ale agriculturii româneşti. Nu mă refer la faptul că contribuţia fermei franceze este pusă bine într-un infografic. Ci la greutatea informaţiei transmise: mărimea medie a majorităţii fermelor este de 55 ha. În România este de ruşine aşa ceva, doar latifundiarii contează. Singura preocupare a agriculturii "oficiale" româneşti, este să absoarbă cât mai mulţi bani. Europeni. Este o miză mică şi meschină. Obiectivul ar trebui să fie absorbirea cu cap şi viziune a finanţărilor. La acest capitol agricultura românească stă prost. Însuşi şeful administraţiei este cel care la orice apariţie vorbeşte aproape exclusiv doar de bani, bani, bani. Nimic despre scopuri, scopuri, scopuri. Banii vin de la europeni, nu sunt ai noştri. Şi ministerul nu îi dă, ci, ca la TVA, îi administrează. În comun cu stakeholderii din România şi cei de la Bruxelles. Infografic AICI.

DOR "De Origine Românească" de Grindean şi Agachi

Autori: Horea Grindean, Raluca Agachi

Sper ca subiectul acesta să vă placă. Vânez noutăţi ale industriei alimentare pentru a identifica tendinţe, mai ales cele legate de localizare. Azi vă prezint o încercare de valorificare a sensibilităţii consumatorilor români pentru produs local. Ideea este minunată. DOR fiind acronimul de la sintagma De Origine Românească. Sugestiile grafice sunt atractive şi noi. Autorii sunt Horea Grindean şi Raluca Agachi LINK

Se pleacă de la premisa că suntem tentaţi ca români să ne îndreptăm şi spre produse locale în materie de hrană. Deci USP poate fi întărit prin desemnarea originii naţionale;

Ştim că în piaţă se duce o bătălie între expresiile produselor locale, cele ale produselor multinaţionalelor care sunt mărci locale, cele ale produselor multinaţionalelor care au venit cu mărcile lor, mărcile private şi mărcile care înghit produsele locale (gen "Tradiţii româneşti");

Probleme?

Michelle Obama, etichetarea alimentelor şi FDA

Dăm sau nu atenţie, noi consumatorii români, etichetelor ataşate alimentelor? Ne apără eticheta de producătorii veroşi ? Cât de importantă este eticheta pentru români, producătorii din România şi consumatori? Menţionez în treacăt că şi Slow Food are un proiect de etichetă pentru produsele locale. Iată ce înseamnă o etichetă:

• Eticheta este un câmp de bătălie pentru stat, producători şi consumatori;
• Este un format informativ care ar avea ca menire să stea la baza unor alegeri informate ale consumatorilor;
• Eticheta ar fi şi un mijloc de presiune pentru a face ca transparenţa în ce priveşte ingredientele folosite, să fie cât mai mare;
• Eticheta este şi expresia sincerităţii şi respectului producătorilor de alimente pentru consumatori;
• Poate fi şi o modalitate a creşte încrederea între cele trei părţi;
• O modalitate de a atinge un ideal de sănătate.

Food and Drug Administration modifică elementele de etichetare şi Prima Doamnă, o militantă a agriculturii sustenabile, este un suporter a mai multă transparenţă. Cum vor arăta etichetele americane pentru alimente?

Ardeiul unguresc ne arde...

Bulgarii au pierdut la asta, vedeţi după linie. Ungurii au înregistrat un ardei şi varietăţile sale, ca soi cu indicaţie geografică. Este ‘Szentesi paprika’, în n feluri şi zeci de variante. Nu mai poţi vinde acest soi de ardei drept ‘Szentesi paprika’ decât dacă este produs acolo, la ei. Pentru că se cultivă numai în Ungaria şi numai în anumite locuri. Etc. Informaţii AICI, savuroase, despre ardeiul unguresc. Pe scurt, o părere.

• Uniunea Europeană încurajează producţia de alimente de calitate. Care reprezintă diversitatea europeană, soiurile, rasele, culturile, regiunile, etc. 
• De încurajarea asta profită anumite state membre, care înţeleg valoarea de marketing a schemei de calitate DOP, IGP, STG.
• Ce face România? Nu ştim. Înscrierea produselor alimentare româneşti în schemele de calitate europene, nu este o preocupare naţională. 

Dacian Cioloş de vorbă cu europenii

Dacă vreţi să prindeţi nişte locuri la sală, la ATRIUM, la biblioteca, înscrieţi-vă aici LINK

Comisarul european pentru agricultură şi dezvoltare rurală Dacian Cioloş va avea, la Bucureşti, un dialog cu cetăţenii despre viitorul Europei, luni 17 martie 2014, între orele 11:00 – 13:00, în zona Atrium din incinta Bibliotecii Naţionale a României (b-dul Unirii, nr. 22, Bucureşti).

New from EU: Construcţie de mânăstiri cu bani de la UE....

O fi o modă de la greci? În curând, bani de la UE pentru mânăstiri NOI. "Servicii de bază şi reînnoirea satelor în zonele rurale". Pregătiţi-vă, dacă iese măsura asta, oportunitate de afaceri.

• Fişa de proiect PNDR 2014-2020 pe care o propune MADR pentru proiecte de "Servicii de bază şi reînnoirea satelor în zonele rurale", prevede finanţarea de construcţii de mânăstiri NOI. LINK aici
• Se vor da până la 500.000 euro pentru mânăstiri noi. LINK aici
• Puteţi de acum să începeţi business-ul de mânăstire nouă. LINK aici

Et in Bergen ego....

Strada din imagine a fost blocată şi transformată în zonă de jucat baschet. Bergen a fost capitală culturală europeană în anul 2000. Evident, am aflat asta după întoarcerea acasă. Vă transmit mai jos câteva imagini din oraş, capturate de mine. Minunat. Este oraş de patrimoniu UNESCO.

Berea Bragadiru, poziţionarea istorică....

Am criticat de 2 ori pe cei care au investit în berăria Bragadiru. În două articole din blog. Nu le mai reiau. Dar am dat peste o imagine, din documentările mele (de la noaptea BAR, din 2012), găsită într-o gazetă veche. Vedeţi în continuare cum era vândută berea din fabrica Bragadiru: bere neagră Munchen, bere albă tip lager. Şi atât. Cum este poziţionată, azi, vedeţi în cealaltă imagine.

(c) Tiberiu Cazacioc

(c)Tiberiu Cazacioc

Reţetele româneşti sunt peste tot?

Piept de pui cu cartofi prăjiţi. Ciorbă de perişoare. Şniţel de pui cu piure. Când putem spune că un produs culinar este românesc? Ce condiţii trebuie îndeplinite? Ce părere aveţi?

Despre Slow Food şi educaţia gustului

Educaţia gustului şi lupta contra risipei de hrană

Prin retrezirea simţurilor şi înţelegerea provenienţei hranei noastre, cum a fost produsă şi de către cine, adulţii şi copii pot învăţa să aprecieze

importanţa culturală şi socială a hranei. Proiectele educaţionale ale Slow Food diferă de cele multe alte proiecte educaţionale prin aceea că hrana este abordată în toată complexitatea ei, inclusiv latura culturală şi socializarea. Activităţile unui Convivium Slow Food constau în prezentarea hranei locale şi a producătorilor acesteia atât membrilor cât şi nemembrilor, iar Atelierele gustului Slow Food sunt activităţi de educaţie a gustului, ghidate de experţi în analiză senzorială. 
>>> continua >>>

Cum arată locul unde se fac frânghii

La Norheimsund, se fabrică manual, conform unor tehnologii vechi, frânghii. Azi cânepa este adusă din China. Însă atelierul de frânghie este singurul din Norvegia care mai produce aşa ceva. Are 80 de lungime pentru că este practic măsura capacităţii sale de producţie, de standard.

Despre Slow Food şi proiectele speciale: Africa

Rolul central al Africii şi colaborarea cu FAO

Apărarea biodiversităţii este în mod special importantă pentru ţările din sudul planetei, prin proiecte, de exemplu, precum 1000 de grădini în Africa, pentru că păstrarea tradiţiilor culinare acolo, nu înseamnă numai

îmbunătăţirea calităţii vieţii, dar chiar salvarea unor vieţi, a unor comunităţi şi a unor culturi gastronomice. Prin proiectele privind grădinile şi punerea în valoare a seminţelor locale, precum şi a reţetelor şi produselor locale, Slow Food acţionează pentru >>> continuă >>>