luni, 29 martie 2010

Istoria pe care n-o cunoaşte nimeni. Cimitir musulman misterios la Balabancea

Un articol de Patrick André de Hillerin (Obiectiv Tulcea,joi, 25 Martie 2010)

"Tiberiu Cazacioc, un dobrogean pasionat de istoria locurilor din care se trage, umblă de ani de zile prin întreaga regiune, scormonind după trecut. Are multe poveşti şi îndărătnicie de arheolog, căutând răspunsuri la întrebările care apar în număr mare în timpul peregrinărilor sale. Una dintre nedumeririle la care încă n-a găsit răspuns este un misterios cimitir musulman, aflat pe teritoriul comunei Hamcearca, în satul Balabancea.

Morţii de care nu-şi mai aminteşte nimeni

La prima vedere, nimic nu pare ieşit din comun. Lângă un ogor pregătit pentru agricultură se întinde o movilă necultivată. Dacă te apropii, însă, vei vedea că ceea ce pare doar un alt tăpşan abandonat de către un agricultor leneş este, de fapt, o zonă ocolită cu grijă de către localnici. Motivul ar fi că pe sute de metri pătraţi sunt răspândite zeci de pietre funerare, iar oamenii ştiu că acolo a fost, dintotdeauna, un cimitir turcesc. Şi asta este cam tot ceea ce ştiu, fiindcă informaţii mai amănunţite nu există nicăieri. La primăria comunei Hamcearca, din care face parte satul Balabancea, nu există niciun act din care să reiasă că pe terenul respectiv ar exista un cimitir, iar comunitatea turcă din sat este ca şi inexistentă, deşi, la 1904, în sat traiau 13 turci musulmani care construiseră o geamie ce avea în proprietate 10 hectare de pământ şi era deservită de un hoge. În lipsa actelor, doar o vagă memorie colectivă şi doar două dintre pietrele funerare certifică oarecum faptul că acolo s-ar afla un cimitir. Doar două dintre pietre, dintre zecile încă vizibile, pentru că doar două au forma cultică specifică unui mormânt musulman şi, de asemeni, sunt singurele inscripţionate.

Cimitirul rebelilor anatolieni?

Profesorul Kemal Karpat, născut în Dobrogea şi unul dintre turcologii respectaţi ai contemporaneităţii, care predă la Centrul de Studii Turce al Universităţii Madison din Wisconsin, este de părere că cimitirul ar putea aparţine comunităţii turcilor kizilbaşi, care au trăit în Balabancea până în 1937. Această comunitate s-a stabilit în zonă, cel mai probabil, în secolul XVI, fiind exilaţi din estul şi centrul Anatoliei ca urmare a unei rebeliuni de natură religioasă.Kizilbaşii sunt şiiţi şi, timp de secole, au fost prigoniţi de către majoritatea musulmană sunită ortodoxă. Diferendele doctrinare (pe care nu le vom dezvolta aici) au dus de multe ori la revolte şi la represiune. Înfrânţi şi exilaţi în Dobrogea, o parte dintre turcii kizilbaşi au găsit în Balabancea un refugiu, o zonă depărtată de braţul neiertător al cârmuirii de la Istanbul.

Profesorul Kemal Karpat avansează, pur speculativ, ipoteza că, fiind cunoscuţi ca şamanişti, turcii kizilbaşi ar fi putut să-şi perpetueze obiceiurile departe de casă, iar asta ar putea fi explicaţia pietrelor funerare neinscripţionate. Dar este doar o teorie, emisă pe baza puţinelor informaţii existente până acum.

Oficial, nu există niciun cimitir şi niciun sit arheologic

În inventarul Direcţiei Judeţene de Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional nu există niciun cimitir turcesc sau musulman pe raza comunei Hamcearca. Lucru de altfel normal, dat fiind că, aşa cum spuneam şi mai devreme, nici măcar primăria nu ştie cu exactitate care este statutul oficial al acestui teren.

Acelaşi neobosit amator de istorie care este Tiberiu Cazacioc a încercat să medieze o întâlnire între autorităţile din Hamcearca şi muftiul Murat Yusuf, anul trecut, pe 19 martie, când muftiul a vizitat Tulcea. Din nefericire, deşi confirmase întâlnirea, muftiul n-a mai reuşit să ajungă la Balabancea, speranţa celor interesaţi de descoperirea originii acestui misterios cimitir rămânând o vizită a profesorului Kemal Karpat, care vizitează România destul de des în timpul cercetărilor pe care acesta le efectuează asupra istoriei turcilor din Dobrogea.

Deocamdată nimeni n-a intrat cu plugul printre morminte

Reţinerile sau respectul i-au oprit pănă acum pe localnici să are ceea ce spun toţi că ar fi cimitirul turcesc. Primarul comunei spune că, totuşi, uneori pri măria se vede nevoită să efectueze unele lucrări de curăţenie pe terenul respectiv, pentru că dacă plugul nu intră printre pietrele de mormânt de frică să nu sufere unele stricăciuni, resturile nu au aceleaşi reţineri. Probabil că situl nu reprezintă o mare descoperire arheologică, probabil că interesul scăzut al profesioniştilor este justificat, dar tot ar fi interesant ca cineva să piardă o zi-două mergând până acolo, pentru că orice astfel de loc, aşa cum spunea acelaşi Kemal Karpat într-un interviu acordat revistei de limbă turcă “Zaman", reprezintă “amintirea bunei prietenii şi a toleranţei care a existat acolo între români şi turcii care au locuit" pe pământul lor."

luni, 22 martie 2010

Luna pădurii-pădurea lunii

Daniela a lansat o temă. Este tema din titlu. Pare o sintagmă, așa, mai paseistă, care aduce aminte de trecutul apropiat, de-acum 20 de ani. Când citesc "Luna pădurii" gândul îmi zboară la un fel de angajament fals-patriotic, la faptul că dedicăm o perioadă din an, pădurii. Chipurile, o perioadă în care să ne arătăm preocuparea pentru pădure și importanța ei. Într-adevăr ne preocupă ? Să ne întrebăm cât din ceea ce s-a întâmplat cu pădurile României în cei 20 de ani trecuți a însemnat mai multă folosire în scop economic și cât a însemnat re-împădurire ? Câte dezastre naturale, revărsări de ape și inundații au luat la vale multe case ori pentru că fuseseră coastele de munte și deal despădurite sau pentru că erau casele construite în zone inundabile ? Și câte reportaje anecdotice nu am urmărit despre furturile de brazi, potere, confiscări până când brazii de Crăciun nu au mai fost o afacere ? Câte reportaje jalnic constatatoare, fals-patetice, am citit sau văzut despre mulțumirea de sine a românilor în a lăsa tone de gunoaie în pădure când ies la iarbă verde ? Sau cum a fost afectat nordul Dobrogei de lipsa de păduri și seceta determinată de aceasta ? Puține lucruri se întâmplă și nu pun în lumină și balanță în mod just acțiunea cu reacțiunea. Este lăudabil că sunt companii private și de media care organizează campanii de împădurire. Dar ce facem cu cei vinovați care au tăiat în neștire până în prezent ? De ce nu îi arătăm cu degetul ? De ce nu sunt și ei acolo să sape și să planteze măcar ? De ce nu sunt la plantat și de ce nu îi condamnăm public pe cei care au construit case, imobile, au tăiat copaci să își facă loc, dar nu au plantat în altă parte alți copaci ? Ce facem cu acei proprietari care absolut întâmplător au rămas fără arii întregi din pădurea Băneasa, ca din întâmplare furate de persoane necunoscute, ca apoi să poată fi construite zone rezidențiale ? Și ce facem cu acea fabrică de produse din lemn, din pădure, din Transilvania, care poluează, pentru care justiția din România a eliminat interidicția impusă de autorități de a funcționa și care ar trebui demolată, dar pentru care contribuabilii români vor plăti sancțiunile, pentru ca acea fabrică să producă PAL, din lemn din pădurile noastre ? Nu facem nimic mai mult decât să organizăm festivist, luna pădurii.

vineri, 12 martie 2010

Despre Earth Market si Targul Taranului (la Radio Romania International in dialog cu Andreea Demirgian)

Sursa: Radio Romania International

Din 6 martie, Târgul Ţăranului devine prima piaţă turistică acreditată Earth Market din Europa de Est. Un Earth Market nu este doar un loc în care se cumpără şi se vinde hrană. Este un proiect construit în jurul ideii că hrana nu e doar sursă de nutriţie ci reprezintă istoria şi identitatea unui popor, cultura şi sănătatea sa, pământul şi viitorul acestuia. Să păşim împreună în fostul Târg al Ţăranului, de-acum denumit “Earth Market”.

La începutul secolului 20, Bursa de Mărfuri de lângă fabrica de bere Bragadiru era considerată un soi de World Trade Center al Bucureştiului. Aici, vizavi de Piaţa de flori, se făceau şi se defăceau marile negoţuri, în inima unui cartier important pentru mersul afacerilor: Uranus. Împreună cu o bună bucată din alt cartier de case, Rahova, Uranusul a fost ras de pe faţa pământului de buldozerele comuniste. Clădirea Bursei de Mărfuri şi piaţa de flori au rămas în picioare ca prin minune. În curtea interioară a restauratei Burse – azi ocupată de mici companii private – funcţionează Târgul Ţăranului.

El a fost “Inventat” în 2007 de Grupul de Iniţiativă Radu Anton Roman – înfiinţat în amintirea marelui gastronom român ce şi-a dorit să readucă în atenţia publicului produsele româneşti, reţetele tradiţionale, gusturile şi obiceiurile vechi. Târgul ţăranului este o piaţă de mici producători, în care aceştia aduc produse tradiţionale din carne, lapte, precum şi preparate culinare de casă. Afiliat la mişcarea Slow Food, care a pornit din Italia şi are acum centre în mai multe regiuni din România, Târgul Ţăranului se bucură deja de notorietate în Bucureşti. Tiberiu Cazacioc, reprezentantul Slow Food Bucureşti Valahia Gusturilor, mi-a povestit ce înseamnă de fapt această nouă titulatură:

“Earth Market este o acreditare pe care a obţinut-o Târgul Ţăranului din partea mişcării Slow Food Internaţional. Earth Market din Bucureşti este prima piaţă din Europa de Est care face parte din reţeaua internaţională cu acelaşi nume, sunt doar zece în lume. Un Earth Market înseamnă nu numai un loc unde găseşti produse şi producători, ci şi istoria acelui produs, identitatea producătorului, să învăţăm despre cultura care a pus bazele producerii acelor produse tradiţionale, să ne întâlnim cu ceilalţi ca să gustăm împreună aceste produse.”

Filosofia Earth Market susţine că hrana nu este pur şi simplu o sursă de nutriţie şi a te hrăni este un act special. Earth Market pune accentul pe cunoaşterea şi identificarea locului de unde provine produsul. Înainte să cumperi poţi afla detalii despre cel ce a făcut acel produs şi despre zona din care vine. În al treilea rând, un Earth Market scurtează lanţul de distribuţie, mi-a spus Tiberiu Cazacioc:

“Producătorul poate să ajungă mai repede la consumator, dar şi dai valoare acestor produse. Earth Market înseamnă şi lucrurile care se pot spune despre un produs anume. Dacă e vorba despre o brânză de burduf, de unde e, cine a făcut-o, ce conţine, în ce condiţii a fost preparată, cu ce ingrediente. Într-un Earth Market trebuie să regăseşti o hartă a locului respectiv, producătorul să-ţi spună reţeta, să-ţi pună la dispoziţie reţeta tipărită, să guşti produsul, să stai de vorbă, să vii cu prietenii şi să deguşti din aceste produse. Devenim astfel conştienţi că a te hrăni cu un anumit tip de produs care aduce ceva din trecutul istoric în prezent e o acţiune aparte. Nu doar iei coşul de la supermarket, îl umpli, îl încarci, te-ai dus acasă, ai băgat în frigider şi bagi în gură fără să ştii să mănânci.”

Produse tradiţionale înseamnă şi că hrana vândută în aceste pieţe e mai aproape de conceptul “bio”. Producătorii ce vin să-şi întâmpine clienţii la fiecare sfârşit de săptămână încearcă să le explice cumpărătorilor că mâncărurile tradiţionale trebuie consumate rapid şi nu uitate în frigier, mi-a spus Tiberiu Cazacioc:

“Noi nu concurăm cu un magazin care vrea să vândă 7 zile din 7 zeci de kilograme. Acest târg se întâmplă doar sâmbăta şi duminica pentru mici producători care au o producţie scăzută. Nu concurăm. Fiecare magazin are o altă poziţionare pe piaţă. Unul dintre producătorii cu care am lucrat noi la început în târg are un magazin deschis în Bucureşti, pe Calea Floreasca, este deschis doar sâmbăta şi duminica, vine cu produsele din Bucovina, iar acum am înţeles că vrea să-şi deschidă un magazin la Viena. Trebuie investit în a educa publicul şi în a atrage atenţia asupra sezonalităţii. Dacă vezi căpşuni în decembrie, degeaba îmi spune mie vânzătorul că sunt proaspete. În pieţele româneşti, 90% dintre vânzători doar se îmbracă în producători şi strigă “Hai la roşii româneşti”, pentru că această “legendă” încă vinde bine, dar de fapt produsele care sunt tot timpul acolo nu au legătură cu sezonalitatea şi nu sunt româneşti.”

Andreea Demirigian: Ce se schimbă acum că după doi ani Târgul Ţăranului devine Earth Market?

“Am ridicat acest tip de eveniment şi de întâlnire cu producătorii de la un eveniment naţional la unul cu caracter internaţional. Atragem astfel un nou public. În mod secundar, târgul va deveni o piaţă turistică a Bucureştiului. Spre deosebire de actualele pieţe pe care eu le-aş denumi de tip bazar, piaţa asta aduce ceva nou. Noi punem pe harta României, pe harta Europei de Est un Earth Market la Bucureşti. Hrană, producători şi evenimente organizate în jurul hranei, evenimente în cadrul cărora explicăm ce e cu aceste produse.”

Earth Market mai sunt de găsit în Israel, în Liban şi în Italia. Dar nu are sens să bateţi atâta drum, de vreme ce e unul chiar aici, în buricul Târgului lui Bucur… Andreea Demirgian

miercuri, 10 martie 2010

Playing engagement with social media and revisiting Noelle-Neumann

Dear Zuzana, dear all,

I am sceptic, critical, rationalist type. And I see relativity in a lot of things around us. What means "engaging"? If it is an action of communicating with audiences, in multiple and diverse ways, giving and receiving feedback, in this way a corporation will not keep the pace. Because addressing thousands of individuals, listening to them on a one by one basis, this is disruptive. No corporation will have, but will pretend, such a disruptive communication approach as no corporation has the ressources to do this. So if by engaging we mean "engaging", this would mean splitting the communication corporation to fit the segmentation of the real population. So if engaging is at the level of numbers, gender, race, education, residence, this would not be engaging. Example, could you engage with your neigbours ? With how many, and could you do it simultaneously ?

For the reasons explained before: yes, if the corporations are mad enough to really engage, this could pose a risk to them. What we see is that corporations pretend that they are engaged with social media, but are they really engaged ? Do we have a methodology agreed to benchmark engagement with social media ?

I also would point to the fact that real communication and real engagement is not possible. No real communication is possible because this would mean that the corporation, step by step, listening to their customers, would aim to modify the product/service to satisfy the consumer, to the very end that it would not be economic to produce it ? Because always a consumer would require, let's presume, a cheap Ferrari ! Engaging is mostly about listenning to consumers, taking feedback and adapting services and products? Could this happen? I think no. Corporations want to sell us many things we do not need. Today you buy a TV set that tomorrow is old. Although yo can keep a TV set for 4-5 years, as fast you have buyed one, the next one is on OOH.

In real terms, engaging would mean the lost of the identity of a corporation. Nowadays corporations are pretending that they are truly engaged, play small games of engagement, and yes, we all are astonished afterwards. But did they corporations changed the product? Did a tobbaco company closed its doors/capacity for its production is damaging the health? Etc....etc....There is large scale play about engagement and corporations.

My case is that the real point of social media, is that it breaks the silence spiral described by Noelle-Neumann: people which are afraid to speak in their inner circle, because they tend to conform to social norms, break-out in Facebook, Twitter, make their group of friends and speak out. Social media is not new. Yahoo! Groups are old age (discussion groups they have acquired in the 90's), discussion lists at the beginning of the Internet existed, messenger is another example (for how many years this service exists?), mobile phone is an instrument of social media (conferencing via phone is available in GSM from the beginning, or real-time chatting through GSM platform). Social media are forums, which are with us for many years around. What is new is the importance we give to them today. 

But I wouldn't make of social media the god above all. Be cautious when a corporation pretends is engaged with social media. Is it indeed ? How it did affect the product or the service it provides ? And is accountable and transparent to explain how listening to customers made the product better and in which way? Or is it a spinnning exercise whose end we cannot have the time and ressources to check and fail in the end to be convinced: "Whoa, that big corporation listened to us customers!". Today a corporation barely recognizes that it has problems, see Toyota case. The attracting power of wishful thinking is sometimes blinding us.

miercuri, 10 februarie 2010

Fapt divers: Un bolnav grav ne arata jumatatea goala a paharului

Un bolnav grav a mobilizat in ajutorul sau o impresionanta armata de forte. Are un site propriu de tip jurnal in care isi tine la curent sustinatorii cu evolutia bolii lui. Are hashtag twitter si in twittosfera este frecvent re-ciripit. O multitudine de bloguri au scris, rescris si foarte multi consumatori de bloguri au retransmis mesajul despre campania de strangere de fonduri in favoarea acelei persoane. Strangere de fonduri necesare unei operatii in strainatate. Cu multa atentie poate fi pus pe hartie un model de comunicare in media sociala, un model de campanie sociala, chiar de fundraising online, dar mai ales despre cum se manifesta publicul din zona online ca sustinator al unei cauze. Si dovada ca aceste publicuri din online sunt publicuri ALE UNEI CAUZE, in sensul dat de teoriile comunicarii. Nota generala a acestei miscari sociale de masa in online este aceea de solidaritate, de putere, de "da mesajul mai departe!". De satisfactie ca foarte multe persoane care nu se cunosc, sunt capabile sa adune banut cu banut in contul de campanie. Insa aceasta parte pozitiva a campaniei ad-hoc ascunde ceva.
In primul rand, faptul ca acest caz, al unui bolnav grav, este semn ale unei disfunctionalitati grave a sistemului medical din Romania. Premisa fundamentala este ar trebui sa ne consideram protejati de sistemul medical, care este sustinut printr-un mecanism de colectare de fonduri de tipul intr-ajutorare mutuala. In realitate, in cazul amintit, operatia nu este acoperita de calitatea de asigurat. Operatia se poate realiza numai afara si contra cost. Nimeni nu se intreaba de ce? Pentru ca asa merg lucrurile in Romania? De ce merg asa si de ce ne aplecam asupra unui caz particular si nu ne revoltam impotriva sistemului? De ce acceptam sa contribuim la astfel de fonduri de salvare, dar aceasta masa de internauti online nu se transforma intr-o masa de cetateni off-line care sa iasa in strada impotriva sistemului, printr-un protest civic?

In al doilea rand, pe de o parte ar trebui sa ne bucuram, pe de alta parte sa ne intristam. Pentru ca aceasta mobilizare de forte in internet si mai ales prin media sociala ne mai spune ceva: despre decalajul digital intre membrii unei societati. Poate in Romania sunt foarte multe cazuri grave, nu este nevoie sa le asezam pe trepte, sa le ierarhizam. Poate este un vecin de scara, de cartier, un vecin. Sau un homeless. Ei cum sa ceara bani, cum sa stranga fonduri pentru a iesi din necaz? Nu au calculator, nu au acces la internet, deci nu sunt nici dotati tehnologic si nici alfabetizati digital. Si nici-daca le-ar avea pe astea-nu ar sti sa mobilizeze lumea, nu ar sti cum sa comunice. Da, aceasta poveste ne arata cum segregarea tehnologica si accesul la media sociala, creaza falii sociale, pe unii ii ajuta, pe altii nu. Cei neajutati sunt undeva in penumbra.

In al treilea rand, pozitia sociala si conectivismul, relationarea ta, te ajuta sa te folosesti de media sociala pentru a-ti sustine plasa de siguranta a conectivismului/networking-ului. Ca atare poti fi un individ la nevoie, poti avea acess la tehnologie, dar daca nu faci din clasa sociala a celor interactivi, ai sansele si mai scazute. Esti artist, free-lancer, programator, lucrezi in consultanta, folosesti netul zilnic, lucrezi in publicitate, marketing, PR, calatoresti mult si ai legat relatii? Probabilitatea de a avea relatii, cunostinte si prieteni SI pe net este foarte mare si reteaua foarte extinsa. Esti ospatar, vanzatoare, sofer de taxi, florar, mecanic auto? Sansa de a avea un network consistent pe net la care sa ai acces cand, sa zicem, esti intr-o situatie extrema, este foarte mica. Si in acest fel media sociala si gradul de acces la ea determina o diviziune sociala serioasa.
Este o viziune cinica, este una corecta? Ne bucuram de media sociale, dar sunt acestea accesibile tuturor? Este accesul larg deschis? Inchei amintind un subiect de acum ceva timp: Finlanda vrea sa faca din accesul la Internet, un drept fundamental al omului.

Minte+corp=montaj dezasamblabil

De 50 de ani creierul meu este gazduit de corpul meu. Am gandit si exprimat corect ? Poate ca ar fi trebuit sa spun "mintea mea, care salasuieste in creierul meu, este sustinuta de corpul meu". De peste 50 de ani ? Da. De cate ori v-ati gandit la corpul vostru ca la un purtator al mintii, ca la un costum de haine, sa zicem ? Uneori, adeseori, niciodata ? De obicei mintea noastra nu face distinctie intre invelis si inteligenta care salasuieste acolo. Tot timpul par impreuna. Dar daca mintea mea, eul, intr-adevar, dupa moarte, isi gaseste alt corp, alt dulapior ? Daca intr-o buna zi alt eu se va naste in mintea noastra? Vreodata cand v-ati culcat, ati avut cumva macar o secunda gandul ca a doua zi corpul vostru s-ar putea trezi la activitate cu o alta minte in loc? Mai sclipitoare, mai inteligenta, mai creativa, mai...mai...si fara memoria neplacuta a unor momente din viata? Este oare imposibil? PS: Evident cele de mai sus sunt speculatii pentru un scenariu. Posibil de film.

luni, 1 februarie 2010

Fapt divers: Premierul Boc taie bugetele de publicitate ale ministerelor

De regula publicitatea pe care o cumpara institutiile publice atunci cand nu este vorba de campanii de sensibilizare, este marea publicitate in presa centrala si locala. De regula criteriile de selectie a pachetului de media buying sunt rapoartele de audienta ale BRAT. Iar cand este vorba de campanii de amploare, este licitata combinatia de radio cu TV, eventual cu OOH. Revin la marea publicitate si ma intreb, fata de ceea ce se intampla azi cu media, de ce sa cumperi publicitate intr-un ziar de cateva zeci de mii de exemplare ? Este acela vehiculul potrivit ? De ce nu este cumparata o campanie integrata, care sa combine vehicule online, social media, bloguri, situri private cu audienta (nu media). In prezent instrumentele de comunicare iti pot asigura audienta necesara, ar putea foarte bine sa nu fie situl unei publicatii ci chiar situl unei companii de consultanta, sau al catorva, extrem de vizitate. Si pe aceste situri ai vrea sa publici, de exemplu, anunturi privind apeluri pentru proiecte. Acestea fiind cele care mai adesea trebuie publicate (mai intra aici vanzari de active, etc.). Remarc deci ca institutiile publice au ramas incremenite in proiect, paradigma mediilor clasice si usor de administrat, print plus radio plus TV. Lumea s-a schimbat si stirea din presa de azi 1 februarie, cu subiectul din titlu, ne-a readus cu picioarele pe pamant. Pe de o parte sa remarcam cat de in urma a ramas institutia publica fata de vremurile pe care le traim, pe de alta parte sa ne reamintim cum se irosesc resurse financiare publice, fara rost, pentru atingerea unor tinte de audienta ce nu mai pot fi atinse azi de print. Printul pentru marea publicitate, de tipul lichidari de active, apeluri pentru proiecte finantate din fonduri europene, nu mai este relevant. Nu a murit, dar nici nu se simte bine. Sigur o ratiune a cumpararii de publicitate este si sifonarea de resurse catre publicatii pentru a le oxigena artificial, via diversi intermediari, mai profesioniti unii decat altii. Dar asta este o alta discutie.

joi, 28 ianuarie 2010

Sa peisajam bine!

Draga Radu,

Pe masura citirii mesajului tau despre indicatoarele in peisaje naturale, actiune ce pare a fi mai degraba manata de interese comerciale, am rememorat una din caracteristicile importante a N documentare despre natura, biodiversitate, etc. pe care le urmaresc frecvent pe canalele tematice (National Geographic, Nat WILD, Discovery, Linea Blu -RAI UNO, etc.) si anume: chiar nu prea am vazut indicatoare care sa te agreseze, am vazut doar natura (sigur, poate erau evitate la montaj). In doilea rand, pot spune ca in calatoria mea prin Turcia, am remarcat si mi s-a parut inventiv si caracteristic pentru spiritul antreprenorial al turcilor, sa vad mai peste tot, pe orice colt de stanca, pe marginea highway-ului, panouri obosite despre cazari, ulei de masline, vanzari de vile sau restaurante. Dar gandindu-ma a doua oara la chestia asta, cred ca este o interventie gresita. In alt treilea rand exista alte instrumente mai civilizate pentru a usura accesul la natura, fara a o vatama: harti tiparite, harti digitale, IPhone, telefoane cu acces Internet, GPS cu POI, puncte de informare la primarie/autoritatea locala (se finanteaza din POS Mediu), alte instrumente electronice, doar traseele sa fie marcate si sa fie panouri la intrarea pe traseele de acces in parcurile naturale, rezervatii. Este adevarat ca trebuie sa incepem a gandi calatoria in natura ca pe o experienta speciala, pentru care trebuie sa te echipezi corespunzator, deoarece te inhamezi la a explora frumuseti naturale si nu doar cu slapii si punga de plastic la tine. Ceea ce trebuie discutat si explicat opiniei publice pe termen lung si eventual reglementat este faptul ca o constructie, o interventie umana intr-un anumit tip de context local, sa nu afecteze peisajul. Exemplu, plaja de la Mamaia: de cate ori nu v-ati simtit inconfortabil, uitandu-va in zare vazand constructiile de la rafinaria Petromidia ? Ca atare sunt si eu de partea celor care vor sa vada natura salbatica, mai curand, decat indicatoare cu sigle de sponsori. Dar traim intr-o lume in care omul este specia dominanta, nu ?

duminică, 17 ianuarie 2010

To be or not to be online

Am dat peste un articol care pune in discutie reglementarea mediului online. Punctele de vedere exprimate sunt fundamentate pe doua premise: prima, ca exista CNA cu rol de reglementor al mediului audiovizual si a doua ca mediul online trebuie sau ar trebui reglementat ca si mediul audiovizual. Cele doua premise corelate induc ideea ca CNA ar fi poate, in pozitia sa mai primeasca (sau nu), atributii si pentru reglementarea continuturilor online. Eu imi bazez adesea rationamentele, pe punerea in discutie a intelepciunii conventionale sau conventional wisdom. Prima provocare ar fi: De ce ne trebuie un CNA si mai ales de ce ne trebuie acest organism in anul de gratie 2010, cu 2 ani inainte de trecerea la televiziunea digitala ? Nu accept si nu astept un raspuns de la cei care castiga de pe urma existentei acestei institutii. Oare nu ar fi mai natural ca problemele legate de libera exprimare, protejarea persoanei, sa fie puse serios in bratele justitiei ? A doua provocare este: De ce trebuie mediul audiovizual reglementat si celelalte medii nu ? Exista o cercetare relevanta care ne arata azi ca mediul audiovizual este dominant, este mediul preferat de public ? Raspunsul este mai degraba nu, si mai ales nu pare ca am avea cercetari relevante despre publicul din Romania. Vorbind de media, care este locul OOH intr-un eventual pachet media, el nu ar trebui reglementat ? Dar presa tiparita, de ce nue este reglementata, gandindu-ma la reglementarea mai ales legate de exprimarea politica ? Dar pliantele publicitare, care sunt un vehicul de comunicare comerciala, pe care le primim in cutia de scrisori ? Dar mediul online la care avem acces printr-o statie de calcul sau cu telefonul sau in viitor cu smartbook-ul ? De ce societatea si in speta societatea contemporana romaneasca a adoptat si creat organisme de tip CNA? Se mai justifica o astfel de institutie pe termen scurt ? Dar pe termen lung, cand vom avea televiziune digitala ? Si as deschide o paranteza cu privire la o situatie amuzanta. De ce trebuie realizate impartiri aritmetice pentru expunerea in audiovizual, si de ce au loc batalii de strada pentru cat de multa suprafata acoperim sau nu cu afise in campaniile electorale ? Exista o dovada sigura, inatacabila, ferma, indubitabila, ca daca vom vedea figura unui politician pe cat mai multe garduri, ecrane, online-uri, noi in proportie de masa ne vom schimba atitudinea, motivatiile, perceptiile si vom alege ceea ce doreste political advertiser-ul sau vom avea un sentiment de respingere? Ce dovezi avem, atotputernice, irefutabile si valabile universal ? Sunt sute de studii care arata ca poti fi influentat in directia dorita si sute de studii care dovedesc contrariul, ca nu poti fi influentat. De aceea cred ca problema publishing-ului online, a regulilor dupa care functioneaza, este de domeniul initiativei private si a responsabilitatii aferente. Abaterile de la prevederile privind protejarea demnitatii persoanei, etc. trebuie reglate prin instante civile. Publisherii trebuie sa adopte prin autoreglementare coduri de conduita, care ar fi SI dovada responsabilitatii lor sociale. Iar in situatia bloggerilor, ei isi asuma raspunderea civila personala pentru ceea ce scriu. A fi online nu este diferit de a te plimba prin parc sau a merge la cumparaturi ! Nu scuipa, nu arunca priviri deocheate, nu fi rasist...nu arunca cu pietre in geam. Sau cu alte cuvinte, iubeste-ti aproapele ! Oriunde te-ai afla...

duminică, 10 ianuarie 2010

Babanu si District 9

Babanu este unul dintre cei 2 cunoscuti fara-de-casa ai cartierului in care locuiesc. Ii vezi cand te intorci de la lucru, stand de vorba cu cine vrea si cine nu vrea, in fata la magazinul alimentar deschis non-stop. Asteapta sa i se dea ceva, Babanu, sa cumpere o bere, si sa te tina de vorba. Babanu vorbest incontinuu si inconfundabil il auzi ori cand iesi din bloc ori in deplasarea prin cartieri: are un debit verbal continuu si nu il poti banui de lipsa de inteligenta. Daca ai timp si daca depasesti tentatia de respingere, din teama fata de comportamentului lui si de aspectul neingrijit, Babanu iti poate expune fara punct si virgula, tot felul de rationamente ciudate despre diverse situatii. Babanu face parte din cultura locala a cartierului. Cum traiesti Babanu si din ce, nu poti decat banui. Dupa cum am spus sta in fata la magazin, te mai acosteaza pe ici si colo, intra in blocurile din vecinatate si face curat pe la ghenele din scara blocului. Unde de regula, proprietarii si locatarii lasa tot felul de produse de nearuncat pe burlan: piese de instalatii sanitare, fiare de calcat defecte, pantofi uzati, lucruri ce parca ar mai putea fi utilizate in a treia viata, de cineva. Si vine Babanu si le recupereaza. Uneori insa Babanu se si adaposteste cateva ore in ghena de pe palier. Si al auzi vorbind continuu cu prietenul lui, ore in sir. Te deranjeaza, este si sunt niste ciudati murdari care adasta acolo ? Poate da, si esti tentat sa te duci sa ii usui, sa plece de acolo ca iti aduc neliniste in traiul tau - zgomot, comportament diferit, atitudine. Dar daca l-am goni pe Babanu am rezolva problema ? Problema este ca Babanu nu isi gaseste suportul in societatea in care traim. Daca il gonim la trei blocui mai incolo, nu ar fi o rezolvare. Asa si cu extraterestrii din filmul District 9. O lume fericita si nerealista asteapta si sustine realizarea unui vis: stramutarea extraterestrilor la mai multi kilometri de Johannesburg. Cu alte cuvinte indepartarea problemei ar fi solutia ei ? Nu, in nici un caz. Babanu ar trebui sa fie ajutat de societate. Extraterestii sunt nomazii de aiurea, homelesii din Romania, napastuitii cu voie sau fara voie de pretutindeni. Babanu, fara sa fie un 'crevete', este precum un personaj din District 9: un segregat.

duminică, 27 decembrie 2009

Gaozar, este de bine sau de rau ?!

Azi dimineata ma gandeam, inca o data, la felul in care, in dezbaterea publica este ratat subiectul) La acel mod inegalabil si inimitabil al liderilor de opinie din Bucuresti de a nu se raporta la temele de pe agenda publica. Spre exemplu, presedintele Basescu, intr-un context anume, s-a referit la o persoana care lucra pentru presa, si care aparent ii statea in coaste, cu apelativul "gaozar". Era unul din putinele momente cand seful statului a parut a fi incomodat de prezenta presei, de altfel binevenita atunci cand ar fi fost necesar sa fie lansate mesaje catre natiune. Ceea ce a starnit reactia unei bune parti a presei, a fost folosirea cuvantului "gaozar", ca adjectiv cu sens peiorativ si jignitor, de catre Traian Basescu. Si acesta este un caz tipic de eludare a problemei. Intrebarea mea este, de ce caracterizarea cuiva drept "gaozar", fie chiar si de catre presedinele Romaniei, este considerata jignitoare ? Presupun ca aceasta se datoreaza semnificatiei atasate de catre public prin acest cuvant: homosexual. Ca atare, am inteles ca foarte multi considera, din interpretarea reactiei lor fata de cuvantul folosit, ca presedintele l-ar fi jignit pe gazetar cu apelativul "gaozar". Intrebarea mea este atunci catre o ipotetica lista deschisa a celor care s-au inscris in acuzatiile la adresa lui Basescu, insa si in corelare cu pretentia de toleranta, permisivitatea si modernitate, ce pluteste in spatiul public romanesc, dar si atitudinea pe care par a o afisa liderii de opinie angrenati in dezbatere: ce este rau in a fi etichetat cu apelativul "gaozar" a.k.a homosexual ?! Si daca este rau, din punctul lor de vedere, de ce au o atitudine ipocrita si duplicitara si nu se manifesta deschis in public impotriva homosexualilor ? Iar acel "missing the point" pe care l-am invocat in ce priveste dezbaterea publica, este tocmai faptul ca adevaratul subiect era nu cum a vorbit presedintele (i.e. efectul) ci cum priveste opinia publica, cu adevarat, si nu cu ipocrizie, problema homosexualitatii in Romania. De ce a fi numit "gaozar" este o rusine, "disgrace", cum ar zice anglo-saxonii ?! Iar daca este, atunci liderii de opinie sa ne spuna de ce, daca da, de ce, daca nu ? Subiectul era tema, nu cuvantul. Oglinda, oglinjoara, cine-i mai gaozar din tara ?!

sâmbătă, 26 decembrie 2009

De ce, pentru Romania ?

...sau 10 pentru Romania de ce ? Dupa 5 editii anuale si o gramada de resurse irosite dintr-o parte, dar castigate in alte parti (se umeste sifonare) s-a reusit a se dovedi ca scara valorilor are nevoie de generatii pentru a fi schimbata, ca iesirea din comunism ne-a lasat cu principiile varza...Daca interesul a fost cel de mai inainte punctat, a fost un succes...Daca insa s-a dorit un experiment empiric, pentru a fi testata o teorie, nu a avut nici un rost, il puteau intreba cei de la Realitatea TV, pe domnul acela boschetar, care foloseste colajele ca sa arate de ce au fost in stare romanii in ultimii 50+20=70 de ani....daca are sens sa cheltuie atatia bani, nu ?!

miercuri, 2 decembrie 2009

1 decembrie

Incerc sa imi amintesc ce se intampla azi ? Stai asa, trebuie sa ies cu catelul inainte de a merge la lucru. Da, dar asta fac de fiecare data, inainte de a pleca la birou. Trebuie sa verific contul, sa vad daca mai am bani, sa pun pe card si sa-i scot ?! Nu, acum sunt intre 2 plati, mai tragem o zi-doua de ei, hai sa ne abtinem. Sa ma uit pe Bookmakers.com sa vad care este cota lui Basescu si Geoana ? A, nu, m-am uitat ieri. Pare cam dezechilibrata, fata de ce simt eu. Pfui, nu-mi aduc aminte...acum ca am iesit de la dus, ma tot gandesc - sa imi iau o pereche de chiloti pe mine, oare maioul ala mai largut il nimeresc de prima oara ? Da, uite ca este in sertarul comodei. Sa vad in sifonier ce camasa imi aleg, stai asa, oare dau si peste niste sosete nici mai lungi, nici mai scurte, cu elasticul bun si de acelasi fel ? Ei uite ca daca le-am facut ghemotoc imperecheate ok, le-am nimerit. Am dat cu un pic de deo solid sub brat, un pic de colonie pe la urechi si un pic de deodorant de corp. Stai asa, deci sa ies cu cainele afara..Ricky, potoleste-te ! Unde sunt cheile de la usa, sa iau si niste pungi de plastic pentru pooh-pooh, cum zic americanii...Nu inainte de a manca ceva, nu mai fac un pas fara un pic de aliment....ia sa vad ce avem in frigider, o branzica Fagaras, niste pateu Hame, ia sa vad aici ! aaa, niste masline, hmmm ! bune frate...parca mai era si laptele....sa pun in cana....sa dau si drumul la radio la Realitatea FM...hopa, ce zice, 1 decembrie Ziua Nationala a Romaniei ? ce chestie era ca un lapsus, acum mi-am adus aminte...la multi ani Romanica, eu ma duc la lucru...servesc patria...