Prosecco și midii la Terra Madre 2014

Nu mai știu detalii, erau niște scandinavi la un stand care aduseseră lăzi de-ale de piață, ei fiind pescarii. De remarcat tinerețea lor. Prin comparație cu România, vă imaginați tinerii pescari din Delta Dunării cum ar fi? Ce este aia? Păi să fii tânăr nu se face, trebuie ceva să fii bogat și repede. Ei și la oamenii ăștia, la fața locului vindeau porții de 4 stridii sălbatice sau de cultură, cu un pahar de Prosecco. La câțiva euro. Vlad de la Slow Food Baia Mare a vânat câteva zile ocazia, pentru a savura. LINK. 

INSEPARABLE O campanie a Comisiei Europene pe tema pescuitului durabil

Standul Comisiei Europene la Terra Madre 2014 a avut niște instrumente interesante. Pliante despre ce fel de pește este acceptabil a fi consumat și la ce etapă a vieții lor, exprimată prin lumgime. Postere imense cu peștii din mările la care au acces statele europene membre. Jocuri video, jocuri de cunoștințe generale. Și ceva nu ai vedea în România, doecamdată. Toată campania CE pusă sub sloganul pescuitului responsabil. Care este opusul pescuitului industrial. La modă în România. Unde, ca în orice domeniu, nu calitate prevalează, ci cantitatea, cât mai mult pește. 

Poți să dai pe vina pe participanții la lanțul trofic din industria pescuitului? În principiu nu. Doar că sunt oameni cu carte și știință despre viitor și unii din ei se încăpățânează să rămână în trecut. Păcat. 

Acrituri turcești versus simplitate românească

Dacă priviți cu atenție, veți vedea diversitatea de produse murate, saramurate, în oferta acestui turc, de la piața de lângă podul Galata din Istanbul. Trei feluri de paste de tomate. Românii nu oferă așa ceva. Câteva feluri de murături, gen usturoi, ardei umpluți. Chestii pe care de la distanță, adică în așa fotografie mică, nu le pot numi. 

Dar regret să fac comparația cu sărăcia ofertei românești. Unde găsești doar varză murată, poate niște pepeni. Subțire și jenant. Suntem foarte simpliști ca cultură culinară.

PS. Nu vorbesc de murăturile din retail, oferite de industrie sau mai recent de Auchan. Vorbesc despre ceea ce găsești în piață, la piață.

Atelierul de ciocolata al Elvetiei. Swiss chocolate workshop at Terra Madre 2014

La Terra Madre 2014, faptele gastronomice au fost cu sutele pe metrul pătrat. Aici, în această imagine, un accesibil și vizibil atelier despre ciocolată.  LINK. La Standul Elveției. Plite electrice, mojaruri, semnal video. Spațiu deschis. Context. Vă inspiră?

Un sort italian de bucatarie David în puta goala. Culinar extrem.

Din tranzitul meu de câteva ore în Roma, anul trecut.

O glumă a la romana, statuia lui David în puța goală pe un halat de bucătărie. Nu te face Master Chef. 

LINK.

Predau la Incubator 107 despre miezul hranei

Cum este la Incubator 107. Este așa. Veniți la atelierul Slow Food din 28 ianuarie 2015, ora 19:00. AICI.

Mocanii au colonizat Dobrogea

Nu este vorba de machedoni și de familia Becali, pentru că astăzi oieritul dobrogean este legat exclusiv de dânșii. Cinste lor că muncesc și țin vie o ocupație foarte veche pe teritoriul României. e Conotația critică este o altă poveste.

(1) Pomenesc de Gheorghe Becali pentru că la o discuție la Tulcea, într-un magazin, un domn s-a revoltat către mine când m-a auzit spunând despre colonizarea Dobrogei de către mocani. "Cum dom'ne, de-alde Becali au colonizat Dobrogea?" Nici prin cap nu-mi trecuse vreodată această exclusivitate economică.

(2) Străbunicii din partea mamei mele, au venit în Dobrogea de la satul Șimon, comuna Bran, județul Brașov. Știu din familia și depun mărturie că este adevărat. 

O poveste uitată dar memorată de arhive, Mocanii (sau pe stil nou ciobanii) sau oierii, ca termen generic, au colonizat Dobrogea, începând asta sub stăpânirea otomană și apoi după transmiterea Dobrogei la Principatele Române, ca urmare a Conferinței de la Berlin. Pentru detalii monografice vă stau la dispoziție. Mai jos un film despre mocanii săceleni. 

Deci, mocanii au colonizat Dobrogea, o spune Kogălniceanu, o spun cei de azi, o spunea D. Șandru acum 70 de ani.

Povestea mocanilor este un filon emoționant, o poveste extrem de ofertantă despre migrația internă între țările române, între Transilvania și regat. O poveste dramatică despre una din cele mai importante migrări interne.

Atelier despre Slow Food la Incubator 107

Salut vouă, în 28 ianuarie, eu ca meșter din breasla culinarilor, susțin un atelier despre cum este să privim în miezul hranei, la Incubator 107. Ne vedem acolo? Înscrieri aici LINK

Cazacioc si comunism pe burta goala...Cum a fost sa traiesti atunci

Acum 5 ani Media Factory (o companie independentă, curajoasă, care crează formate inovative de TV) a realizat un proiect din mai multe episoade, despre comunism. La douăzeci de ani după. Deci era în 2009. Am participat la mărturiile din 2 episoade. LINK.

O mărturie a fost despre cum făceai rost de mâncare și cum era lumea dotată cu PPC.

A doua mărturie despre conformismul social. Sistemul te condiționa pavlovian cu false recompense. Să stai în banca ta.

Carnea de miel a fost alterata sau nu? Was the lamb meat rotten or not? @DelhaizeGroupIR @mega_image_ro

A fost sau nu a fost mielul stricat? Un cetățean care scrie la gazetă, vezi ultima ediție a revistei Cațavencii, fiind și consumator, mănâncă. În cazul în speță, carne de miel. Cumpărată de la supermarket, i s-a părut că este stricată. Și după aceea să vezi discuții cu Mega Image. Concluzia? Așa miroase carnea de miel, au spus comercianții. 

Morala: O poveste despre cum eșuează marektingul și publicitatea, când corporația are ambiții prea mari și este evident că nu poate controla totul. Promiți marea cu sarea în materie de diversitate, ecologie, adecvare la client. Dar cu măslinele "proaspete", cum rămâne?

Despre agricultură și context istoric: problema agrară in SE Europei

Nu este lipsită de interes cunoașterea contextului istoric al agriculturii și dezvoltării rurale. Pentru a înțelege ce suntem, de ce, astăzi. Ștefan Dorondel, este unul din autorii studiului, l-am cunoscut la Crișan, la o reuniune de cercetători pasionați de domeniul social. 

Lansarea revistei Martor 19/ 2014, 30 ianuarie 2015, ora 18.30, librăria Bastilia din Piața Romană

„Una din caracteristicile remarcabile ale ţărănimii este rezistenţa ei la necroloage” scrie Frank Uekoetter, profesor la Universitatea din Birmingham, în postfaţa revistei Martor 19/2014 la a cărei lansare vă invităm vineri, 30 ianuarie 2015, 18h30, la librăria Bastilia din Piața Romană.

Sub titlul At the Margins of History. The Agrarian Question in Southeast Europe, numărul 19/ 2014 al revistei de antropologie MARTOR are amploarea unui volum colectiv, menit să umple golul științific în ce privește problema agrară în Europa de Sud-Est. În Romania, ţară cu o importantă populaţie rurală, nu a existat după 1989 o dezbatere pe acest subiect in mediul academic autohton, cu atat mai puţin o colecţie de lucrări care să analizeze subiectul comparativ cu ţările vecine cu care România îşi împărtăşeşte istoria.

Deposedarea țărănimii de pământurile lor prin colectivizare, în lumea socialistă, nu a dus nicicum la dispariția acestei categorii sociale. Ţărănimea nu a dispărut, ci a identificat resurse de rezistenţă care i-au permis să se conserve, şi, la limită, să se reinventeze. Mai mult, ceea ce părea un subiect de istorie socială - chestiunea agrară – a reapărut în discursul public și în cel politic după restituirea pământurilor și pădurilor după 1989. Articolele cuprinse în acest număr sunt redactate de un grup de autori și se referă comparativ la țări precum România, Grecia, Serbia, Bulgaria, Albania, Ungaria şi Republica Moldova.

Revista va fi lansată în prezența invitaților Daniel Cain (Institutul de Studii Sud-Est Europene), Călin Cotoi (Facultatea de Sociologie, Universitatea București), Victor Rizescu (Facultatea de Științe Politice, Universitatea București) și a editorilor Ștefan Dorondel și Stelu Șerban.

Mai multe detalii despre acest volum pe www.muzeultaranuluiroman.ro

Raw milk, lapte nefiert, lapte crud

Sale of Raw Milk Prohibited in Some States

Unpasteurized milk, aka raw milk, can come from cows, sheep or goats. As it has not been pasteurized to kill harmful bacteria, this product may contain Salmonella, E. coli or listeria. Its sale is fully prohibited in Alabama, Alaska, Arkansas, Delaware, Florida, Georgia, Hawaii, Indiana, Iowa, Kentucky, Louisiana, Maryland, Montana, New Jersey, North Carolina, Rhode Island, Virginia, Washington D.C., and West Virginia.

Slow Food are o campanie în favoarea laptelui nepasteurizat, pentru că sunt țări în lume, care, aplicând extrem de ferm regulile sanitar-veterinare, interzic și pedepsesc drastic consumul uman al laptelui raw.

• Campania Slow Food Slow Food Manifesto in Defense of Raw Milk Cheese

Ce înseamnă să nu mai folosești lapte nepasteurizat ? Desființarea producției de brânzeturi maturate preparate din lapte nepasteurizat. 

Ovobar, oo, oualele

Ăsta este viitorul meu proiect. Un ovobar. Se poate și este posibil. Dar numai dacă servești ouăle cu suflet. Și inimă. Fără astea, Ovobar-ul moare.

Roșia Balaban fără hormoni

.....Și fără polenizare artificială. Sau albina este cea care este singurul martor tăcut al îndeplinirii cerințelor...fără hormoni...geez

Atelier Slow Food la Incubator 107

Salut vouă, în 28 ianuarie, eu ca meșter din breasla culinarilor, susțin un atelier despre cum este să privim în miezul hranei, la Incubator 107. Ne vedem acolo? Înscrieri aici LINK

Brânză Făgărăș, prea ca la țară

Ne luați drept proști?

Agenția de marketing/publicitate sau chiar producătorul au pus acest text sub filmul din YouTube: "Produs tradițional românesc, din ingrediente 100% naturale, format din două straturi: brânză proaspătă de vaci la bază și smântână fermentată deasupra. Brânză Făgăraș de la Covalact de Țară are mai multă smântână decât alte produse similare de pe piață, fapt ce îi dă un plus de cremozitate și de gust."

Trebuie apreciată soluția creativă care a permis declinarea conceptului pentru toată linia de produse lactate. Pentru memorabilitate, pentru crearea de caractere. Dar, probabil și pentru succesul de piață corelat. 

Aș sublinia, doar pentru această execuție, dar este valabil și pentru toată seria. Scenariul filmului este acela că brânza de Făgărăș de casă se termină. Iar bunica trimite nepoata la magazin să cumpere brânză de Făgăraș industrială. Iar zilierii care primesc apoi de mâncare de la bunica, ce să vezi!, nu sesisează diferența. Q.E.D filmul demonstrează că un produs lactat făcut la fabrică este același cu un produs lactat făcut în casă.

Ne luați drept proști?

Doyouknowmore? Dieta mediteraneana este în patrimoniul UNESCO

Astazi despre dieta mediteraneană. Pentru foarte mulți dintre noi, patrimoniul este o noțiune înțeleasă și cu semnificație. Nici nu are importanță. Pentru alții, patrimoniul este Roșia Montană, Piața Matache, cetatea Histria sau un parc istoric. Dar patrimoniul, care este ceea ce ne face diferiți datorită trecutului este și istoria impalpabilă sau transmisă prin tradiții, precum mâncarea sau hrana. O reflecție pentru voi: este bucătăria românească patrimoniu imaterial și în ce fel. Până când vă răspundeți, citiți aici despre dieta mediteraneană, patrimoniu UNESCO.

Svalbard, buncărul global cu semințe tradiționale

Novergienii, în urma unor acorduri politice internaționale la care participă circa 115 țări, găzduiesc la Svalbardm the Global Seed Vault. Adică un fel de Arca lui Noe cu zeci de mii de semințe. Sunt semințe ale unor state membre ale acordului internațional. De ce au făcut asta? Ca să restaureze colecții de semințe în caz de catastrofă. Ce fel de catastrofă? Păi una ca aceea când vom ajunge la un singur fel de roșii și acel fel se va îmbolnăvi și va fi distrus genetic. Apocalipsa legumelor. Gen. LINK.

Manifestatie si cu Slow Food la Berlin

 Anke Klitzing Slow Food Deutschland e. V.

50,000 people (and Slow Food) take to the streets of #Berlin to demonstrate against industrial farming #TTIP #GMOs https://t.co/ttlKcLRluD

— Slow Food (@SlowFoodHQ) January 19, 2015

Doyouknow? Bucătăria franțuzească este în patrimoniul UNESCO

Pentru foarte mulți dintre noi, patrimoniul este o noțiune înțeleasă și cu semnificație. Nici nu are importanță. Pentru alții, patrimoniul este Roșia Montană, Piața Matache, cetatea Histria sau un parc istoric. Dar patrimoniul, care este ceea ce ne face diferiți datorită trecutului este și istoria impalpabilă sau transmisă prin tradiții, precum mâncarea sau hrana. O reflecție pentru voi: este bucătăria românească patrimoniu imaterial și în ce fel. Până când vă răspundeți, citiți aici despre bucătăria franțuzească, patrimoniu UNESCO.