Slow Food - Painea, o dilema?

Pâinea artizanală şi brutarii artizani. Pâinea industrială şi durata ei de viaţă de 24 de ore. O dezbatere RFI Romania, la care am participat, alături de Iaromira. Am avut privilegiul de a adăuga un punct de vedere la unul din recentele dosare dilematice ale Dilemei Vechi. Iaromira Popovici şi echipa redacţională au reunit idei, concepte şi mituri despre pâine. Ce este ea ca obiect, funcţiile pâinii, simbolistica legată de ea, locul ei în contextul modernităţii, pâinea ca "fetiş". Imagini şi înregistrare, în articol. Click şi play....

Grasimile sunt o tinta falsa?

Click pe link. Cica povestea cu grasimile este o teapa. O jurnalista a scris o carte foarte ampla. Si demonstreaza ca mitul anti-grasime persista, trebuie sa ne luptam cu el.

	The Economist (@EconBizFin)
30.05.2014, 06:33 Why everything you heard about fat is wrong econ.st/1jxWtPE pic.twitter.com/o9t3WRvhIX

Slow Food - La "vânătoare" de palincă, azi Trămuţa

Cele mai bune băuturi alcoolice, distilate, artizanale, sunt ilegale. Sunt aclamate, lăudate şi gustate. Dar ilegale. Nu se vând la PET, se vând doar la târguri. Rise and shine, palinka! În această semnalare a mea, din căutarea în piaţa produselor alimentare artizanale, AZI, palinca Trămuţa. Imagini şi detalii în articol. Despre Florin Chişe, aici. 

Ricky, it was a wonderful, wonderful life

A fost odată un căţel, Ricky se numea el....După 13 ani de viaţă împreună, cu bune şi cu rele, a trebuit să ne luăm la revedere, aseară, 26 mai 2014, de la Ricky. Îţi mulţumim Ricky, ca oameni nu am putut să îţi răspundem pe măsură. Dar asta este deja banal. Mulţumim!!!

It's a wonderful, wonderful life

Here I go out to sea again

The sunshine fills my hair

And dreams hang in the air

Gulls in the sky and in my blue eyes

You know it feels unfair

There's magic everywhere

Look at me standing

Here on my own again

Up straight in the sunshine

No need to run and hide

It's a wonderful, wonderful life

No need to laugh and cry

It's a wonderful, wonderful life

Sun's in your eyes the heat is in your hair

They seem to hate you

Because you're there

And I need a friend, oh, I need a friend

To make me happy

Not stand here on my own

Look at me standing

Here on my own again

Up straight in the sunshine

No need to run and hide

It's a wonderful, wonderful life

No need to laugh and cry

It's a wonderful, wonderful life

I need a friend, oh, I need friend

To make me happy

Not so alone

Look at me here

Here on my own again

Up straight in the sunshine

No need to run and hide

It's a wonderful, wonderful life

No need to hide and cry

It's a wonderful, wonderful life

No need to run and hide

It's a wonderful, wonderful life

No need to run and hide

It's a wonderful, wonderful life

Wonderful life

It's a wonderful life

Songwriters: COLIN VEARNCOMBE, Published by Lyrics © WINDSWEPT HOLDINGS LLC

Slow Food - Ce cauţi, găseşti, ţuica de la Florescu

Dl. Florescu produce ţuică artizanală. La Cuca de Argeş. Linia sa de ţuică, felul cum o face, cum o prezintă, cum o vorbeşte, este inegalabil. Cu sau fără Târgul Ţăranului, dl. Florescu este un meşteşugar modest al alcoolului din prune. Cum arată ţuica, în articol. PS: Mulţumiri REUSE, contextul artistic de la The ARK, pentru decor. Mai multe imagini, după linie...

Ciocoii noi şi prostituaţii lor, nişte "arhitecţi"

Când ai bani din kinetoterapie poţi cumpăra arhitecţi care se prostituează intelectual. Aşa arată o clădire mansardată din oraşul nostru natal, Bucureşti. O clădire dintr-un frumos complex mini-industrial, din zona Şincai, este bombat de kitsch. Priviţi imaginea. Ridicătura de beton de pe clădirea din corpul al doilea este mansardată. Şi va arăta ca un monstru. Dar dacă ai bani şi libertatea de a face şi ce te taie capul, de ce nu? Imaginea în continuare.

Salamul de Sibiu, IGP?

ZF, 2014

Să uităm de carnea tocată sub formă de mici, deşi ne reprezintă în ce priveşte lipsa de educaţia culinară. Iată că s-a produs minunea: asociere şi viziune. Ne-au trebuit 25 de ani de capitalism de cumetrie şi mai multe zeci de ani de industrie alimentară ca să înţelegem că nu concurăm cu alte industrii europene de profil decât prin produse alimentare de calitate. Şi 4 ani, din 2010 în 2014, ptr. o asociere.

ZF, 2010

UE pune la dispoziţie de mai multe cicluri economice, o subpolitică, privind alimentele procesate de calitate. Vedeţi link-urile.

AICI la DG AGRI, AICI la MADR. 

Despre soluţii simple, locurile de joacă

De ce ne gândim întotdeauna doar la soluţiile de supermarket de construcţii când avem de ridicat diverse construcţii natură? De exemplu, în situaţia locurilor de joacă, care sunt şi ele subiect de sifonat bani publici, vezi stranii aşezăminte la ţară, colorate, din plastic, din lanţuri şi alte alea, cu totul artificiale. În parcul nostru, o organizaţie nonguvernamentală a creat un setup de pretexte de joacă, din butuci de lemn. De ce nu se fac şi la ţară din astfel de materiale? Pentru un parc, par de acolo. Totuşi de ce nu putem noi ca români să ne simţim legaţi de natură, de ce suntem atât de rupţi şi alienaţi? Imagini în articol cu butucii buclucaşi. 

Despre lupta măcelăriilor

În "satul" nostru, apare o nouă măcelărie. RUSTIQ. Pare o măcelărie "manelistă". Oare va rezista? Ultimii 25 de ani şi peste au însemnat trecerea de la măcelaria unică a lui Marin Mitică, cu coada de oameni, din noapte formată. Nu mai intru în amănunte. Povestea este foarte lungă. În faţa blocului nostru o măcelărie a existat, a dispărut şi a revenit. Apoi a dispărut din nou. Cea care este pe picioare acum, mizează instinctiv şi natural, pe localism. Este de-a locului, ne spun antreprenorii, oferă carne de-a noastră, de animale crescute în România. Fără multe pretenţii spune că este dintre noi. Cealaltă, de ce şi-a spus RUSTIQ? Deja am suspiciuni. Adică este RUSTIC, dar mai de fiţe? Aşadar de ce încă o măcelărie? Care sunt motivele? Vom vedea. Documentarea despre comerţul de proximitate, local, continuă. Imagini în articol.

Magazinul de proximitate, o eroare a industriei alimentare

Magazinele AGRICOLA, un pic de eşec. Atenţie, nu vreau să aruncăm deoparte tot efortul imens al companiei de a face bine lucrurile. Dar uneori este bine să arunci o privire de la distanţă, poate superficială, dar aşa este consumatorul, pentru a vedea altfel. Industria alimentară crede că dacă îşi crează şi deschide magazine de desfacere directă, dar cu DE TOATE, ar avea o şansă în plus cu încă un canal de distribuţie. Magazinele de vânzare directă al producătorilor mari din industria alimentară, trebuie să fie:

• Numai de vânzare directă, aşadar doar cu produsele lor;
• Cu un plus de conţinut, de comunicare, despre produse, producători, calitate, origine geografică;
• Să fie un efort pe termen lung, de 3-5 ani, este o construcţie de brand, nu este despre a bea apă....

Ori, ce constatăm? 

Eco Ruralis: in afara sistemului pentru a-l schimba

Despre Eco Ruralis se pot spune puţine, dar dense: o organizaţie dedicată micilor fermieri, ţăranilor, agriculturii durabile. Militantă. Plină de energia schimbării. AICI detalii. În blog imagini.

Ramona Duminicioiu, Dan Cişmaş, ONG Eco Ruralis

"Asociaţia Eco Ruralis este organizaţie neguvernamentală, ceea ce înseamnă că prin forma sa de constituire legală, aleasă conştient şi responsabil, se află în afara sistemului. Când spunem sistem, ne referim la oameni care ocupă funcţii publice cu implicaţii decizionale (indiferent că fac parte sau nu dintr-un partid politic) din Parlamentul European, Parlamentul României, Guvernul României şi toate formele de organizare locală şi regională ale acestor structuri. Credem cu tărie că societatea civilă este cea mai puternică formă de organizare a cetăţenilor pentru a schimba lucrurile în bine, pe termen lung. De asemenea, credem cu tărie în acţiunile individuale ale ţăranilor şi ale tuturor cetăţenilor care construiesc un viitor mai bun, aratând rezistenţă faţă de deciziile proaste ale sistemului ce afectează mediul şi comunităţile, din spaţiul în care trăim. Asociaţia Eco Ruralis nu se identifică şi nu se va identifica niciodată cu persoane care încearcă sau vor încerca să pătrundă în sistem."

Pavilion #6

Şampania Rhein. O oglindă.

Este despre o oglindă reclamă, de vânzare, de colecţie sau de privit în trecut. Puţine cercetări sunt publicate despre istoria publicităţii din România. Un muzeu al publicităţii, astăzi, ar fi doar un pretext pentru reuniuni, întâlniri, discuţii. Totul ar putea fi pus la un loc, virtual. Imagini, publicaţii scanate, etc. De câţiva ani, stă în preajma noastră, o oglindă de bar, de publicitate pentru şampania Rhein. O marcă legendară, ce aparţine perioadei interbelice. Scăpată din demolări, de pe undeva din România, oglinda este martorul unei perioade istorice, de glorie, probabil, ne provoacă amintiri despre frumuseţea şi puterea mărcilor locale. Oglinda originală, în mărime naturală, ne lasă să gândim ce meştesug dispărut au folosit creatorii ei, ce proces de selecţie s-a petrecut astfel ca cei ce au comandat, să accepte grafica propusă. Şi, mai presus de toate, era un concept unitar, across the media? Priviţi imaginile. 

TURKFEST: Ce mănâncă turcii şi nu cunosc turiştii?

Dacă vreţi să descoperiţi bucătăria populară turcească, nu rataţi. La Istanbul nu găsiţi aşa ceva. Vă spune o persoană care a vizitat la pas ani la rând Turcia şi de 3 ori Istanbul. De câţiva ani, în Bucureşti, în "buricul" României, este organizată o întâlnire "subversivă" cu bucătăria turcească. Festivalul, aici. Parte a culturii lor. Cu elemente de promovare, de propagandă un pic, dar foarte sincere şi neagresive. Cu un pic de clişee, cu fesuri şi imitaţii de personaje, cu destul de multă "mucava", festivalul are o anumită valoare adăugată. Cea mai mare parte a preparatelor culinare ce sunt aduse le Festival, nu pot fi găsite pe străzile Istanbulului. Este cea mai bună ocazie de a gusta, a cumpăra preparate culinare ca la turci, din casă. Nu rataţi, în fiecare an aveţi ocazia. Nu veţi găsi la Festivalul organizat de Fundaţia Tuna clişeele culinare comune, înnecate în foclorul local românesc. Imagini în articol, mai jos.

Marci locale, piete locale

Calatoriile in interes de serviciu, cum se spune, la Tulcea, imi dau prilejul sa arunc o privire pe rafturile magazinelor locale. Interesul meu este sa identific marci locale specifice locului sau marci ce nu au locul pe rafturile magazinelor din Bucuresti. Acolo unde domina supermarketurile. Apoi este interesanta inmugurirea micilor marci, daca le pot spune asa, care arata inventivitate, indrazneala de a iesi din mainstream si de a inova. Intr-o tara in care inovatia in industria alimentara sufera grav. Stomacul si sacosele romanilor fiind doar terenul cucerit de marcile insusite de multinationale, cu creatii originale, mici exceptii. Iata ce am gasit, mai jos. Seria "Camara cu bucate" si seria "Capricii si delicii".

Boza sau bragă?

Nu cumpăraţi braga din România, dacă nu aveţi certitudinea, stând de vorbă cu vânzătorii, că ştiu despre ce este vorba. Dacă nu ştiu, este vorba de falsificare. Braga este o băutură legendară. Depinde de generaţie. Unii dintre voi o cunoaşteţi, alţii nu. Este o băutură din tărâţe fermentate, este atribuită otomanilor şi culturii culinare turceşti, răspândită fiind în părţi ale României, târziu, până în anii '90. Există în variante precum crema de bragă, la Istanbul. Sau sub denumirea de boza, în Bulgaria, unde este cotată drept băutură naţională, după cum scrie pe etichetă. Ultimele urme ale bragăi erau prin piaţa Ovidiu în Constanţa, cu 25 de ani în urmă. Sau lângă piaţa Griviţa din Constanţa, la cuptorul cu covrigi, "Meduza".

Angst iese din Carrefour Express

La timp. Deci: Angst oferă mezeluri de calitate, chiar dacă baza de producţie este de tip industrial. Au crezut că asocierea cu Carrefour Express le aduce câştiguri. Nu, au pierdut în timp. Am intrat într-un magazin Carrefour Express şi nu înţelegeam ce caută produse alimentare ce sunt de regulă vândute de magazinele de proximitate, la ei. Magazine triste, în care produsele calitate erau relativ rătăcite. 

(c) Ziarul financiar

Aflaţi de aici cât cheltuie românii pe mâncare

Conform analizei sectorului de retail realizată de Consiliul Concurenţei pentru 2012, coşul de consum al românilor înghite de 42% bani, mâncare. De ce? Ce părere aveţi?

Păstoritul în festival, internaţional, la Tulcea

Ideea nu este rea, doar că execuţia este destul de deficitară. La prima citire a titlului, am zis uau! Ce chestie. Deci un festival de celebrare a ritualilor pastorale, cu brânzeturi, ciobani, oi, evenimente. Doar ştim că Dobrogea a fost colonizată de mocanii transilvăneni....când colo...festivalul este cu ansambluri de cântece şi dansuri...despre care bine spune doamna Speranţa Rădulescu (interviu AICI), că inventate fiind în comunism, acestea au distrus folclorul adevărat.

(c) Tiberiu Cazacioc - Tulcea 2014

Conferinta ONG dedicata agriculturii familiale...

Probabil mii de speranţe. Militanţii pentru agricultura familială, la Bucureşti. O imagine cu lupta de grup.

Tupeu chinezesc: glucoza pe post de miere

Am găsit şi fotografiat, în condiţii de risc, cum anume este distrus un produs. O miere de calitate, produsă de dl. Dobre, prin firma TREMOT Dobre şi Fii, se luptă din acest an, la raft, cu un produs chinezesc. Ce este el? Sirop de glucoză şi se numeşte PandBee Energizant. Ursuleţul era mai într-o parte a etichetei. Dubios produs.

ANSVSA te invata social media?

[Notă, motivul este jos]....Să ne înţelegem, ANSVSA este agenţia românească care se ocupă cu sănătatea noastră, adică controlează industria alimentară şi comerţul cu produse alimentare. Din diverse motive. Echivalentul în America este US Food Safety. Una dintre diferenţele dintre cele două? ANSVSA are o reputaţie de instituţie rigidă. USFS îşi învaţă grupul ţintă să comunice prin social media. Whaaaat!?

	US Food Safety (@foodsafeguru)
06.05.2014, 22:59 Are you a food company that needs help with social media? US Food Safety can assist. E-mail us your contact info. editor@usfoodsafety.com.

Stăpînii seminţelor vs. apărătorii biodiversităţii

Vă sperie diversitatea, vă place standardizarea, vă place să fiţi controlaţi? Sau vă place libertatea, diversitatea, posibilitatea de a alege? O analiză Wall Street Journal ne spune în cât de puţine mâini sunt seminţele plantelor noastre. Seminţele industriale. Doar câteva companii globale stăpânesc seminţele. De partea cealaltă, sunt cei care cultivă seminţe heirloom, seminţe tradiţionale, care cred în biodiversitate. Credeţi într-un singur fel de roşie?

Să gătiţi bine, nu să grătăriţi...Ciofliceni şi de mâncare

Ori de câte ori aveţi ocazia să ieşiţi din oraş, încercaţi să gătiţi, nu să grătăriţi, la foc de lemne. Mai jos două preparate de bun gust: Fasole cu ciolan la cazan. Salată turcească de orez cu legume. Poftă bună! Despre salată, discutaţi cu soţia mea....

Trebuie să recunosc

Deci şi comunismul, recunoaştem asta, a creat memorie culturală, legată de bunurile de consum, alimentare şi nealimentare...Am fost prins în schema Carrefour cu anii '80....Se putea şi mai bine...sunt fotografiat pe un fundal tăiat, de nu se vede roll-up-ul cu comunicarea....cu obiectele, aşa şi aşa, puteau aduna bunuri alimentare de azi, revizuirea celor de ieri....PS: Sigur, am zâmbit pentru că amintirea acelor ani este uneori destindere....PS1: Acelaşi racord al comerţului modern, inclusiv al producătorilor din industria alimentară, la valorile familiare. 

Cu apa minerală pe masa românilor

Este interesant cât de multă atracţie generează masa românilor. Aceasta atrage din ce în ce mai mult industria alimentară. Acum 2 ani, Coca-Cola trăgea aberant şi incredibil la sarmale, de Crăciunul 2012, dacă nu mă înşeală memoria.Varză şi băutură carbogazoasă, astea două merg la fix. Apoi au apărut micii de McDonald's, culmea inspiraţiei. Nu or fi micii nişte primadone ale artei culinare româneşti, s-or fi vânzând bine, dar parcă de la chiftea la mici, parcă saltul este prea agresiv. Un fel de hai să ne însuşim şi preparatul ăsta al vostru. Eei şi uite o apă minerală, Poiana Negri. Care vine şi ea spre mesele noastre. Este o apă bună, după gustul meu. Dar este în acelaşi trend: atacul industriei alimentare la masa tradiţională.

Un nou "atac" la valorile locale, azi PECO

Ce poate fi mai tentant, de câţiva ani încoace decât recursul la valorile locale: român, românesc. Se întâmplă în food, dar şi în alte industrii. Este deja o frecventă tuşă de marketing care urmăreşte să determine mai mult ataşament din partea clienţilor. Ironia sorţii este că acest recurs al unei companii care nu mai este demult românească, dar austriacă. Ce putea fi mai românesc decât să fi rămas românească. Nu?

Ca la turci, la nimenea...

Nişte amici pe care i-am atras la o vizită în Turcia, au refuzat să mănânce de la astfel de localuri, vedeţi mai jos. Pe motiv că nu ştiu cum se găteşte, că nu au încredere. Au comandat pizza. Tot timpul sejurului au suferit că au avut la dispoziţie astfel de mâncare. Eu cred că este cea mai reprezentativă ofertă, deşi este un meniu comun. Ridic multe degete în favoarea acestui tip de gastronomie., sunt preparate gustoase, uşoare, pentru stomac. Aici, imagini din Istanbul. Căutaţi aşa ceva când ajungeţi în Turcia.

Storceac de peste ca la Sfantu Gheorghe

Din cercetarea de teren din 2012, Asociatia "Ivan Patzaichin-Mila 23" şi SNSPA. O frumuseţe.

Storceac, AIPM23-SNSPA

La masa cu oamenii Deltei

Plachie de peşte. Asociaţia "Ivan Patzaichin-Mila 23" şi SNSPA.

Cercetare de teren AIPM23-SNSPA

Cu magiunul, prinzi curaj...

Magiunul de Topoloveni, un deja celebru produs IGP, face un pas înainte. Doamna Stanciulov deschide magazin. De la testarea în târg, în cazul nostru la Târgul Ţăranului (un proiect la care am participat câţiva ani), apoi la târguri la MŢR, apoi organizarea chiar de către SONIMPEX de târguri şi urmată apoi de intrarea în Carrefour şi Mega Image, magiunul sare la etapa de magazin propriu. Vedeţi şi vizitaţi. Conceptul de magazin de prezentare este un pas logic, să vedem dacă va reuşi. Orice reţea de producători români, din mica industrie alimentară, trebuie să ajungă aici. Nu chiar să vândă ei, dar să fie stăpânii marketingului.

Cf. Agrointel, cum a ajuns telemeaua de Ibănești prima brânză românească recunoscută în UE?

AGROINTEL

Răspunsul corect este: nu, nu este recunoscută în UE. Nu credeţi ce se scrie în articolul din Agrointel.ro, pentru simplu motiv că este o hiperbolizare ieftină în scopuri de marketing. Baza de date a DG AGRI, DOOR arată că încă este în stadiul de analiză, vedeţi în imaginea de mai jos. Încă nu este înregistrată deci NICI RECUNOSCUTĂ. Şi nici nu este în procedura pentru PGI ca la magiun, ci în procedură de PDO. Nu înteleg de ce autorul articolului semnează informaţii despre schema de calitate a UE, la care nu se pricepe. 

Am scris de atâtea ori în favoarea produselor alimentare locale, a micilor branduri. Efortul de a duce produse în schema de calitate a UE, sunt lăudabile şi merită felicitate. Antreprenorii români au însă un talent de a coafa realitatea, dacă nu de a minţi, pe care nu îl înţeleg. Articolul din Agrointel.ro este încă un exemplu prost de cum funcţionează veşnica umflare în pene atât a politicienilor cât şi a antreprenorilor locali. Este lauda de sine, care nu miroase a bine. 

Colajul Vel Pitar, un Photoshop mai brutar

Vel Pitar, cel dintâi brutar. Ştiţi campania din ultimele luni, cu pâinile? Albă, intermediară şi neagră? Eei, am dat peste un camion. Din fugă nu se vede că sunt serioase probleme, vedeţi imaginea mai jos. De ce au ales să transpună filmul in stop cadru? Şi dacă nu le-a ieşit de ce au aprobat aşa ceva să iasă în stradă? Astfel.

• Consumatorii români în mare parte nici nu se mai gândesc la faptul că Vel Pitar este un producător industrial de pâine, nu este un brutar artizan, că se prevalează de substanţa ideatică şi prestigiul brutăriei artizanale, pentru a le alătura produselor de panificaţie industriale. Este un pic de înşelătorie să pretinzi că faci brutărie tradiţională la o fabrică industrială?
• Toată execuţia putea fi rezolvată pe bune într-un studio, cu personaje, lumini, produse. Ca să fie respectat consumatorul.
• A fost preferată execuţia din mouse, fiind vizibilă suprapunerea de layere din prelucrarea grafică, adică în circa 6-7 straturi.
• Personajele sunt în mod evident prost amplasate, combinate nenatural, contorsionate, parcă sunt aşezate pe nişte scăunele, pe nişte trepte?
• Care este subiectul spre care privesc cele 5 personaje, care sunt subiecţii cărora le aruncă priviri? Brutarul şi două din cele trei doamne se uită la stradă. Femeia din mijloc se uită undeva departe, în afara peisajului. Tânărul se uită amuzat la maestrul brutar. De ce se uită toţi aiurea? Cina cea de taină în diverse execuţii, putea fi un model bun de inspiraţie.
• Maestrul brutar pe ce îşi sprijină mâna, arată/indică ceva sau se ţine de talia şatenei? O împunge în centură?
• Pâinile din prim plan, sunt de-a dreptul lipite....
• Iar umbrele de pe obiectele/personajele din montaj, sunt rezultatul a mai multe surse de lumină aplicate pe cadru. Lumina bate sălbatic din toate direcţiile. De parcă s-a tras cu mitraliera prin geamuri.