Slow Food: Să nu ne fie frică de roşiile italiene şi spaniole, ci de veşnicia lor...! Salvaţi roşia românească gustoasă!

Pentru mişcarea Slow Food, fermierul român şi roşiile lui, soiuri locale, sunt foarte importante. Dar nu vorbim de marile ferme agro-zootehnice. Dimpotrivă. Agricultura industrială şi producţia de alimente legată de ea, restrâng foarte mult posibilităţile românilor de a avea parte de o alimentaţie diversificată, naturală, hrănitoare. Printre altele, Slow Food susţine că unul din drepturile noastre este acela de a ne hrăni potrivit tradiţiilor locale. Carlo Petrini, fondatorul mişcării Slow Food a constatat la un moment dat, în drumurile sale prin Italia, că un apreciat fel de mâncare, nu mai avea acelaşi gust, în locanta unde-l comanda mereu. Curiozitatea l-a împins să afle mai multe. Şi a aflat că soiul autohton de ardei, elementul principal al preparatului culinar, fusese înlocuit cu ardeii olandezi, fără gust şi savoare. Iar cultivatorul de ardei italieni, soiul local, renunţase la cultivarea lor, pentru altceva cu randament şi mai eficient economic. Povestea italiană are şi un aspect românesc. În Târgul Ţăranului, un proiect de piaţă locală care există din 2007, tocmai pentru a susţine micii fermieri, ne-am dorit să avem diversitatea sezonieră prin legumele româneşti, nu numai prin produsele alimentare din lapte şi carne. Nu am reuşit întrutotul, pentru a susţine legumele româneşti, trebuie să o luăm de la capăt. Care sunt soiurile româneşti de roşii? Un legumicultor mi-a explicat că vrea să aducă la Târgul Ţăranului, roşii de Izbiceni. Da, sunt roşii crescute acolo, asta este bine, dar din seminţe, răsaduri de roşii olandeze. Mi-a explicat domnul respectiv că numai roşii cultivate toamna mai sunt roşii româneşti. Într-un fel vroia să îmi taie speranţele. Opinii ca ale dânsului am mai întâlnit: să uităm de roşiile cu gust, este doar aşa, o nostalgie, lupta este pierdută. O fantezie. Poate şi pe culoarele ministerului de resort, dar nu al alimentaţiei, se gândeşte aşa. Trebuie să ne ridicăm pentru a ne susţine dreptul. Dreptul la roşii cu gust. Roşiile cu gust există încă, ele depind de noi, unele fiind rodul unei activităţi serioase, de exemplu la Buzău: roşiile soiul Buzău, roşiile hibrid Siriana (soi realizat de dl. dr. Costel Vânătoru), tomatele cireaşă Carisma (soi realizat de d-na dr. Rica Burnichi). Mai avem şi altele: varza Măgura, ceapa Diamant, fasolea pitică Ioana, ţelina Dacia, mazărea Getica, castraveţi Triumf. Europa merge în direcţia agriculturii durabile, depinde de noi să susţinem asta, fiecare, în calitate de co-producător. Nu ne-am săturat de roşiile tip, pe rotunjimi, parcă scoase din calculator? Cum să ne luptăm? La piaţă, să căutăm roşii româneşti, dar să şi întrebăm ce soiuri sunt. Să aflăm cum anume sunt cultivate, astfel încât să slăbim conspiraţia intermediarilor. Să acţionăm astfel încât cererea să se impună. Este prea târziu ca legumicultorii români să îşi alăture consumatorii? Cine vrea să participe la o luptă cu roşii româneşti, în stradă, spre cinstea şi gloria lor? Hai la lupta cu roşii!

O femeia roma spune: "Asa se face si in Spania!!!"

Asa am fost felicitat de un cuplu de romi, astazi de dimineata, cand m-au vazut culegand rahatul lui Ricky, catelul familiei, intr-o punga de plastic, de la radacina unui copac din cartier. De dimineata am iesit ca de obicei, cu catelul Ricky, la plimbarea de dimineata, pentru necesitati. Fiziologice. Am construit un traseu de copaci si tufisuri, pe linga blocuri, astfel incat catelul sa fie multumit. In familie eu sunt programat pentru aceasta obsteasca sarcina, dimineata, uneori seara. In anii de cand avem catelul, am invatat sa imi respect vecinii. De doua ori au aruncat cu obiecte in mine, de la etaj, seara. Am inceput sa ocolesc acele vecinatati. Ma uit adesea cu teama la etaje, sa vad, nu este cineva care ma observa de sus, sa ma tina minte si ma pedepseasca ? Alta data respectul mi-a fost indus de faptul ca Ricky mai facea pipi pe jentile masinilor. Eu il lasam, recunosc, doar la acele jenti deja urinate. Este un modus vivendi. Si am evitat sa il las pe Ricky sa isi faca de cap acolo unde cineva, intentionat, si-a protejat jentile cu capace de carton. Sau masini proaspat spalate, ca de exempluu taxiul galben din vecini. La masini murdare il lasam sa se simta bine. Cu toate acestea, o doamna tot ne-a surprins intr-o dimineata, la o janta, urinand pe furis. Mi-a facut observatie ca urina este acida, ca maidanezii nu fac pipi pe jenti, ca ploaia nu cade piezis pe jante si deci numai urina de caine domestic este o problema. Era foarte nervoasa. Deci, pe linga evitarea proximitatilor periculoase, am decis ca ori de cate ori am ocazia, sa dau o fuga cu Ricky pina in parcul Tineretului. Acolo facem pipi si caca, fara sa ne strige cineva ceva ocari. Dar, in toata aceasta procedura de supravietuire, fata de adversitatea celor care sunt contra animalelor de casa, eu punandu-ma in pozitia lor, un lucru a fost constant: culegerea rahatului de caine, in pungulite. De fiecare data ies cu 3 pungi si culeg constiincios rezultatul si il depun in cel mai apropiat cos de gunoi. In toti acesti ani, doar vreo 4 persoane m-au felicitat deschis: "Daca ar face toata lumea ca dumneavoastra!!!" Si m-am simtit foarte bine, atunci cand exemplul meu si efortul a fost recunoscut. De cate ori ati calcat intr-un rahat de caine si nu v-ati simtit prost ? Deci am facut de fiecare data o fapta buna si am aratat responsabilitate si respect. Ma rog, mi-au zgariat aripa masinii si au scris pe ea...".ula belita". Inca nu am rezolvat asta, asa ca port peste tot acest mesaj. Ce m-a surprins astazi este ca perechea de romi, care astepta sa se deschida magazinul de haine second-hand, a remarcat: "Asa se face si in Spania", explicandu-mi cum: "Acolo sunt niste cutii speciale din care iti iei pungi pentru asta..."....Iata niste oameni care au vazut o cultura avansata (???), au fost expulzati, si au regasit in tara o practica ce in sfarsit a ajuns si in Romania. Arata asta, pentru ei, ca Romania se schimba ? Poate da, poate nu. Poate ca a fost uimitor sa vada ca totusi si aici se poate sa fii civilizat. Si mi-a adus aminte atitudinea lor, de un proiect Phare, dinainte de aderare, care sprijinea integrarea romilor. Prin proiect, intr-o localitate, romii erau inclusi intr-o echipa de salubritate a localitatii lor. Remarca lor era, la un moment dat in filmul despre proiect, ca ei, tiganii fac curat dupa romani, ei fiind cei care arunca gunoiul la intamplare. Si gandul de final: ii putem educa pe romi, daca noi majoritarii nu suntem si nu aratam educatie, si de ce ar fi ei mai buni decat noi ?

Slow Food: Porcul de Mangalita traieste si mai bine, in America, la Seattle

Pentru cei care ştiu ce este Slow Food, puteţi sări peste primul paragraf, direct la cel despre porc. Slow Food este un concept modern despre gastronomie, mai precis despre eco-gastronomie, dar şi o organizaţie neguvernamentală cu sediul în Italia, cu o vechime de peste 20 de ani, având ramificaţii prin mai multe organizaţii naţionale, cu peste 100.000 de membri în toată lumea. Şi în România există mai multe grupuri Slow Food, care se numesc Convivium. Există o piaţă de tip Slow Food, care se numeşte Earth Market (sau Târgul Ţăranului). Precum şi multe evenimente Slow Food, în ţară, mai ales din categoria pieţelor locale, dar şi în proiecte în domeniul educaţiei culinare. Slow Food înseamnă un mod personal de a înţelege hrana, de a o înţelege şi consuma în relaţie cu cei care o produc şi cu locul unde este produsă hrana. De exemplu, dacă mergeţi la piaţă, staţi de vorbă cu fermierul care vinde legume şi aflaţi de unde este, cum a muncit la cultivarea legumelor. Ce înseamnă o atitudine Slow Food? Când doriţi să cumpăraţi legume, căutaţi legume româneşti, pentru că militaţi pentru specii vegetale locale. Şi atunci când cumpăraţi legume, tot de exemplu, încurajaţi cumpărarea de la legumicultor, nu de la intermediari. Deviza Slow Food despre hrana: “Bun, curat şi corect preţuit!". Mai ales corect preţuită pentru că este mai scumpă decât cea din agricultura industrială. Slow Food militează pentru păstrarea moştenirii genetice autohtone, adică soiuri şi specii locale, dar şi pentru păstrarea moştenirii culturale, a felurilor locale de hrană. Slow Food critică agricultura industrială. Pentru cei care cred în Slow Food, micul fermier şi modul său de viaţă sunt elemente ale unui model ce trebuie susţinut şi păstrat, pentru că nu toţi ţăranii vor deveni muncitori cu sapa la fermă şi nu toţi cei ce trăiesc la oraş vor şi chiar cumpără numai de la supermarket. Care este treaba cu porcul? Recent, un post de televiziune a povestit despre aproape-dispariţia porcului autohton din specia Mangaliţa. Puţini mai ştiu cum arată, este un porc cu blană. Ciudat, nu? Dar renumit pentru anumite caracteristici ale cărnii sale. Porcul acesta face parte din moştenirea culturală şi gastronomică a României, nu este de capul său. Urmărind ştirea, la prima judecată, am pus-o imediat în contextul cunoscut de mine, o specie pe cale de dispariţie şi clasa “ce ne pasă nouă românilor?". Ei bine, întamplător, în Facebook sunt conectat la o pagină a Slow Food Seattle. Nu le ştiu pe toate, dar pe fluxul lor de ştiri am recepţionat una privind o reuniune de-a lor în jurul subiectului porcul de Mangaliţa. Şi dau nişte click-uri şi aflu că un fost manager american ce a lucrat în Europa de Est, s-a reîntors în America, a importat specimene de Mangaliţa din Austria şi a creat un întreg cult în jurul porcului cu blană, wooly pig. Ca de obicei, ceea ce românii aruncă la gunoi, "omoară" şi "calcă în picioare", lumea dezvoltată consideră că este o recuperare şi salvare genetică, pentru care merită să lupţi. Trăiască, deci, porcul de Mangaliţa, o specie autohtonă şi felicitări celor de la Heath Putnam Farms. Citiţi şi vă cruciţi, despre http://woolypigs.com/

Dl. Roznoveanu din Falticeni intreaba: "De ce nu sunt mai multi batrani la plaja ?"

In 5 iunie am avut ocazia sa dau o fuga pina la Constanta, dupa ce cu o zi inainte, o recuperasem pe mama si pe sora ei, Elena, de la Topolog. Dupa o saptamana de sedere acolo. La Constanta ma gandisem ca dau o fuga pina la plaja, dar nici la plaja Modern, nici la Mamaia, ci la 2 Papuci, daca s-o fi numind asa. Este situata la baza Falezei Nord, cum este cunoscut zona, mai ales datorita dezvoltarilor imobiliare din anii recenti ai mandatului Mazare la Primaria Constantei. Cum se ajunge acolo ? Daca esti chiar in fata marelui templu al comertului nasit de administratia constanteana, in marginea Parcului Tabacariei, te orientezi cu fata spre mare, si o iei la pas spre faleza, mai bine spus, pe latura parcului. Si mergi, si mergi, cam jumatate de ora ? pina ajungi la intersectia cu bulevardul Mamaia, la McDonalds si Delfinariu. Traversezi, ajungi la fostul capat al tramvaiului (o alta idee geniala a administratiei locale, intr-o vreme a cautarii unei impacari cu mediul si a trecerii spre modele de dezvoltare urbana durabila, la Constanta s-a desfiintat transportul cu tramvaiul, fiind facut cat mai mult loc automobilului), faci la stanga. Si apoi mai mergi 2-300 de metri, dai de niste interesante cazemate, ramase de pe vremea razboiului, pe faleza, printre blocuri, faci la dreapta, vezi marea, si cobori spre ea, pe o poteca usor-abrupta. La malul marii, in conditii de relativa salbaticie, pe un kilometru de golf, cateva zeci de persoane, mai ales localnici, fac plaja si se bucura de apa. Nu este nici Copacabana dar nici raiul algelor, fara chioscuri, fara oferte exceptionale de piatra de baie.

Asa am ajuns acolo cu sotia mea, Anisoara, ne-am asezat turisticeste la plaja, fara cearceaf, doar pentru o sedere de o ora si ceva. Eu m-am dezbracat la costumul esential de plaja, la slip, am intrat la apa, si m-am balacit cat am putut. Apa era calda. Cand am iesit, indreptandu-ma spre mal, apropiindu-ma de locul ales pentru a profita de soare si uscare, si apoi oprindu-ma in picioare, cu fata la soare, sunt abordat de un domn in varsta, in mod direct.

"De ce oare nu sunt mai multi batrani la plaja?", m-a intrebat cel care mai tarziu s-a recomandat a fi Roznoveanu din Falticeni. Rareori primesti intrebari care sa mearga la esenta. V-ati inrebat vreodata, chiar, de ce in Romania batranii nu sunt la plaja ? Nu ma refer la explicatii legate de clima, ultraviolete si daunatoarele raze solare. Ci la faptul ca este o parte a culturii romanesti, ca batranii, in Romania, sa fie marginalizati social, lasati ca niste resturi, la margine societatii. Pensionare timpurie, masa de manevra pentru politicieni, oameni care stau la cozi si se bat pe pomeni, o parte de viata nedemna, acceptata tacit de societate azi. Batrani izolati in casa, fara prieteni, fara rude, vazand cum se sting in jur toti cei dragi. O trecere treptata spre viitor, dar nebucurata corespunzator in viata. De ce batranii nu sunt mai frecvent pe plajele romanesti ? Pentru ca este scump ? Unii au copii care le pot plati sejurul ? Pentru ca sunt urati cu pieile lor cazute si patate ? Pentru ca nu credem ca o sa fim la fel ? Si de ce batranii din Europa occidentala isi bucura ultimii ani de viata calatorind si nu acelasi lucru se poate intampla cu seniorii din Romania, ma gandesc la atitudinea sociala si culturala, nu la restrictii economice. O intrebare care a revelat un intreg complex de ganduri, care mi-a atrast atentia pentru a continua discutia cu dl. Roznoveanu.

Dl. Roznoveanu arata ca un batran zvelt, in jur de 80 de ani, cu o figura asezata, ferma, pur si simplu un personaj ca un actor, care nu si-a tras spre batranete corpul afectat de obezitate, ci silueta oasoasa si dreapta. Ulterior mi-a spus ca a lucrat in armata si asta mi-a justificat postura dansului. Multi dintre batranii care au fost militari de cariera, poate dintre cei care chiar au lucrat in activitati ce au cerut angajament fizic, sunt asa, mai atosi si atleti. El mi-a adus aminte de unchiul meu, Radu Ion, neam de taran, care a intrat ucenic la Arsenalul Armatei, in 1942, fiind adus de mana de bunicul meu. Si unchiul Ionel, cum ii spuneam noi, avea o mana ferma, de ti-o strange cand ne luam la revedere, ca intr-o menghina. Asa si dl. Roznoveanu, cand ne-am luat la revedere, la sfarsitul intalnirii, mi-a confirmat asteptarile, mi-a strans mana ferm si osos. Ca si unchiul meu, fratele mamei, dl. Roznoveanu a fost veteran, dar fiind incorporat in armata in al II-lea Razboi Mondial. Scurta lui farama de viata a readus in amintirea mea, prin el ca personaj, o bucata de istorie a Romaniei, tragica. Era de cateva luni inrolat, cand a avut loc trecerea Romaniei de partea aliatilor, ceea ce a facut ca rusii, acolo unde erau in apropierea frontului romanesc, sa ia prizonieri romani. Dl. Roznoveanu mi-a povestit cum superiorii lor, stiind ce se intampla, le-au spus sa isi ia de mancare, si sa plece ca altfel ii vor lua rusii prizonieri. Iar m-a aruncat dl. Roznoveanu in lumea gandurilor, aducandu-mi aminte de acea tragedie a lui 23 august 1944, cand mult militari romani au cazut, din pacate, in mainile rusilor, desi ne alaturasem aliatilor. Iata deci un om, care, intamplator, ma arunca in cateva secunde inapoi in istorie. De ce au luat rusii prizonieri pe romani si cum te poti bucura de faptul ca printr-o intamplare, te poti intalni, la malul marii, cu un om care a fost in acea situatie, a si scapat cu viata din acea nenorocire. Si a reusit prin timp sa apara undeva la malul marii, in 2011, la plaja. Este o intamplare minunata care te pune pe ganduri.

Dupa aceea dl. Roznoveanu mi-a spus o multime de bancuri, fiind de neoprit, bancuri bune, de bun simt, nevulgare, spuse la rand cu o bucurie marturisita pe figura. Dl. Roznoveanu tragea pur si simplu, cu bancuri, in mine, alaturi era si Anisoara si ascultam, fiind de la un moment dat jenati, ca izvorul de satira nu avea sfarsit. De fapt dl. Roznoveanu era o proba vie de intelect nefectat de varsta, volubil, zglobiu. La ce varsta ? La 85 de ani, o varsta la care altii nu mai exista, asta este biologia, dar datorita vietii duse, au o minte molcoma si lenesa. Dl. Roznoveanu era o explozie de veselie si auto-amuzament. Probabil, ca dansul sunt multi. Dar legatura dintre generatii este rupta. Ceea ce m-a suprins la dansul a fost indrazneala netipica nici altor varste, de a aborda niste straini si a le spune vrute si nevrute.

Am aflat unde locuieste, ce cauta in localitate (fata lui locuieste la Contstanta), este in sejur, ca sa zicem asa, cu a doua sotie, dupa a decedat prima. Un simpatic batran roll-over, cum rar ne este dat. Multi dintre batranii pe care ii intalnim sunt posaci, tristi, acri, nemultumiti. Nu dl. Roznoveanu, care mi-a si spus cum se bucura el de pensie, cum si dramuieste ca sa fie la plaja si sa isi traiasca viata. Dansul este, din acest punct de vedere, unul dintre putinii care pun in pericol sistemul public de pensii, prin faptul ca traiesc si se bucura sa traiasca, dincolo de perioada obisnuita de viata dupa viata activa. Telul nostru ar fi sa traim mai mult decat am cotizat la pensia publica, al statului este sa nu se intample asta. Altfel ar da faliment.

Povestea d-lui Roznoveanu as vrea sa o inchei aici: un batran la 85 de ani, vesel, spunand bancuri, bucurandu-se ca a tras moartea in piept, la a doua sotie, la plaja, la mare, vioi la gandire, amuzat si traitor de viata. Doamne, acesta voi fi eu si m-am intalnit cu mine din viitor ?

Despre galceava din jurul brandului Catavencu si cateva intrebari

De o saptamana, polemica iscata in jurul tranzactiei cu brandul Catavencu, continua molcom, dar iute. In jurul controversei: brandul a ajuns la baietii buni (cei care critica puterea) sau la cei rai (cei care tin cu puterea) ? Ma rog, sau invers, depinde din ce unghi privesti. In aceasta dezbatere de subsol, a articolului publicat in paginademedia.ro http://bit.ly/iMD5eJ, se cauta si vinovatii, de decaderea brandului Catavencu. In toata aceasta discutie, brandul este maciuca cu care poti lovi in unul sau altii din competitorii politici. Toata lumea pare sa fie de acord, daca detii o institutie media, este ca sa iti ataci dusmanii politici, economici, etc. Deci, vorbim pe fata si cu transparenta acceptat despre faptul ca acela sau acei care sunt actionarii, dicteaza politica editoriala. Nimeni nu mai are nici o emotie sau jena in sustine un punct de vedere ca acesta, care acum cativa anisori, sau anul trecut, nu era frumos sa spui ca te folosesti de institutia de presa ca sa iti ataci adversarii si cum altfel decat manipuland opinia publica. In acest context vina si afirmatia d-lui Vantu despre dejucarea unei tentative de preluare ostila, in favoarea lui Traian Basescu, a trustului Realitatea-Catavencu (sau a Realitatea TV). Dincolo de faptul ca "preluarea ostila" este parte din vocabularul "Wall Street", in Romania neajungandu-se la acest nobil nivel al luptei la bursa, ci la "preluari ostile" cu bodyguarzi si inregistrari, si aceasta viziune demonstreaza inca odata, daca era necesar, ca daca ai media, ai control. Eeei, si aici este de spus ceva, ca au fost realizate niste cercetarii acum cateva decenii, care au aratat, ca nu tot ce vinzi prin media, publicului, este si inghitit. Sa avem pardon, inca sa mai traieste in mitologia aceasta limitata. Ni se spune la TV sau in presa scrisa ca albul este negru, lumea chiar crede. Silver bullet este ice bullet, adica se topeste cand loveste ! De ce m-am apropiat de subiect si discutat pe margine lui ? In primul rand pentru a arata ca nimeni nu se mai sinchiseste de asa-zisa libertate a presei. In al doilea rand pentru ca daca brandul este un activ corporal neimobilizat, sa ne intrebam, cine il vinde ? Cine il cumpara ? Si de ce ?

De ce se vinde brandul Catavencu ? Pentru ca proprietarul brandului este in lichidare, in faliment, trebuie sa obtina bani, care se reintorc in companie, pentru stinge datorii, creante. Asa ca, si in acest caz, se aplica vorba, follow the money. M-am uitat in baza de date a OSIM si am vazut ca proprietar este S.C CATAVENCU S.A. Deci aceasta companie, in dificultate, vinde brandul d-lui Doru Buscu. Dar cine sunt actionarii SC CATAVENCU S.A.? De la Registrul Comertului aflam: REALITATEA MEDIA S.A. (71%, Bucuresti, piata Presei Libere), PSV COMPANY S.A. (18,99%, Bucuresti, sector 1) si BELLERIVE HOLDINGS LIMITED (Cipru, 10%). Administratorii sunt Dragos Stanca (director general), Mirela Florentina Dragnea (director adjunct) si Marcela Petrache (administrator special). Mai sunt si niste lichidatori. Si acuma ma intreb: daca dl. Buscu, devine ca persoana fizica, proprietarul brandului, ce face cu acesta ? Il transfera la S.C. CATAVENCU S.A. ? Brandul este ca o proprietate, ca un autoturism, ca o locuinta. Cum se va intoarce el la S.C. CATAVENCU S.A., astfel incat toata discutia despre mentinerea brandului in bratele societatii sa aiba sens. Oricum toata aceasta increngatura privind cedarea si preluarea brandului nu ne-a lamurit daca exista si un plan de revitalizare si in ce fel, a saptamanalului ACADEMIA CATAVENCU ? Pentru ca toate emotiile in jurul brandului, sunt legate de viitorul saptamanalului. Eu nu cred ca saptamanalul, asa cum este, in contextul in care exista el, se poate salva. Aaa, si am uitat sa va spun, o privire la bilantul SC CATAVENCU SA arata ca in ultimii doi ani a avut pierderi de circa 3 milioane euro in fiecare an. Cu vanzarea brandului, recupereaza din aceasta pierdere, in acest an, 1,5 milioane de euro. Si atat. Daca gazeta va functiona la fel precum si celelalte media din grup, lucrurile nu se vor redresa, din pacate, prea curand. Cu alte cuvinte, degeaba ai brandul daca nu ai un plan de business. Brandul nu este galetusa si lopatica din parc. ULTIMA ORA: Dl. Buscu nu a reusit sa plateasca suma angajata. Din pacate, a pierdut si 45.000 euro, garantie.

Accident rutier si social media

O intamplare recenta ne arata o fateta a importantei social media in Romania, dar ne spune si lucruri semnificative despre cum functioneaza societatea romaneasca. Relatarea povestii in blogul lui Cristian Manafu, aici: http://bit.ly/mQs8iN

1) Un om are un blog; 2) Semnaleaza in blog o fapta penala; 3) Persoana vatamata are activitate in online; 3) Prin Twitter este anuntata fapta penala; 4) O persoana cunoscuta in online preia semnalarea; 5) Prin relatii transmite informatia la un post tv; 5) Acesta preia informatia si ii asigura coverage; 6) Autorul faptei penale este identificat.

Eu cred ca la intamplare au fost de fata trecatori. Intr-o tara civilizata, era suficient, de pe margine, sa dai telefon la 112 sa comunici numarul de inmatriculare. Oricum autoritatile cam in 24 de ore identifica persoana. Am avut parte de 3 astfel de intamplari, in familie, cu accidente usoare care ne-au afectat pe mine si copii mei. Intotdeauna autoritatea astepta 24 de ore ca faptasul sa se “predea”. Nu am inteles de ce sau poate am inteles gresit.

Calculati urmatoarele probabilitati si relatia dintre ele: cati romani sunt activi in online (cati romani sunt angrenati in aceasta activitate ? cati romani au acces la Internet ?), cati au si cunostintele potrivite (cati cunosc o persoana care sa fie activata pentru a sustine cauza), cate dintre cunostintele potrivite au acces la un post TV ? si veti vedea ca dl. Craciun, in mod nefericit afectat de intamplare, a avut noroc sa se poata ajunge la identificarea suspectului/suspectei. Daca acesta a fost parcursul.

Poate ca mai potrivit are fi sa ne dorim o tara in care, cat mai multe persoane sa aiba acces la justitie si la a li se face dreptate, fara sa aiba parte de n coincidente fericite.

Este bine ca s-a intamplat si asa, dar de ce trebuie sa suplineasca aceste coincidente inclusiv activitatea in online, buna functionare a justitiei, a facerii dreptatii ? Sunt milioane de oameni in Romania ce nu pot si nu au cum sa foloseasca acest sistem alternativ. Cat va mai dura asta ?

PS: Din ce am mai citit in presa in ultimii ani, probabil ca ati ramas cu aceeasi impresie, toate intamplarile nefericite-accidente rutiere, cu fuga de la locul accidentului, ajung la condamnare cu suspendare (mortale, raniri usoare). De ce romanii fug de la locul accidentului, in majoritate ? De ce nu isi asista victima si de ce nu isi asuma fapta ? Si asta este gandul care te intristeaza. In Turcia daca esti prins cu detector de radar esti arestat, daca ai facut un accident cu victime, esti arestat, daca in SUA esti prins baut, esti arestat 24 de ore, cel putin. Romanii ? Sunt o veselie de popor…fara de lege…Sau ma insel ?

Lupta mea cu EPSO

Applicant No 2184625 - EPSO/AD/206-207/11 - AD5/AD7 Administrators  Total Nr of messages: 3

Applicant No 1423981 - EPSO/AST/101/09 Assistants in the secr. field with Romanian citizenship  You validated your application 
28/01/2010  Online Application-EN 
02/12/2009  EN - Results of admission tests + correct replies 
08/10/2009  Booking Confirmation 
22/09/2009  Information about the admission tests 

Applicant No 1084070 - EPSO/AD/147/09-RO Administrators-European public administration  22/09/2009  File not examined 
07/07/2009  Admission procedure 
28/05/2009  Corrigendum 
20/05/2009  EN - Results of admission tests + correct replies 
20/03/2009  Confirmed 
06/03/2009  Information about the admission tests 
23/02/2009  Valid

Applicant No 864280 - EPSO/CAST/RELEX/4/08 CAST RELEX 2008 - FGIV  16/07/2008  EN - Instructions to test centre 
19/06/2008  EN - Invitation to selection tests 
23/05/2008  EN - Information on the choice of test centre - EN 
12/04/2008  Valid 

Applicant No 827590 - EPSO/AD/104/07 - INF Heads of unit of Romanian citizenship (AD 12) - LATEST NEWS  24/04/2008  Results of the admission tests 
23/02/2008  Booking confirmation 
07/02/2008  Information about the admission tests 
06/01/2008  Valid

Applicant No 812560 - EPSO/AST/44/07 Assistants (AST3) of Romanian citizenship - LATEST NEWS  23/04/2008  Missing application 
17/03/2008  Results of admission tests - field 1 
21/01/2008  Booking confirmation 
20/12/2007  Information about the admission tests 
19/11/2007  Valid

Applicant No 737576 - EPSO/CAST27/4/07 CAST27 – FG IV → Access CAST27 CV  14/02/2008  EN - Results of tests 
22/11/2007  EN - Invitation to written competency test 
24/10/2007  EN - Information concerning competence test 
14/09/2007  EN - Results of CBT Tests - 1st phase 
12/06/2007  Booking confirmation 
25/05/2007  EN - Invitation to selection tests 
26/04/2007  Valid

Applicant No 698571 - EPSO/AD/94/07 Administrators (AD 5) (information/communication/media) - LATEST NEWS  10/10/2007  Results of admission tests 
13/07/2007  Update concerning the admission tests 
27/04/2007  Booking confirmation 
18/04/2007  Information about the admission tests 
27/03/2007  Valid 

Applicant No 519702 - EPSO/AD/47/06 Administrators (AD5) with Romanian citizenship - LATEST NEWS  08/09/2006  Invitation to the admission tests 
10/08/2006  Admission tests 
21/06/2006  Valid 

Applicant No 429821 - EPSO/AD/36/05 Linguistic administrators for Romanian language (AD5) - LATEST NEWS

22/06/2006  Results of the admission tests 
11/04/2006  Invitation to the admission tests 
27/02/2006  Admission tests 
16/01/2006  Compulsory confirmation of participation >> Confirmation recorded 
02/12/2005  Valid 

Cum sa reduci munca la negru ?

Intr-o economie in care se munceste mult la negru, multa lume cumpara multe lucruri cu banii jos. O economie a banilor gheata. Sau cand economia este supusa unui proces inflationist crescut, ceea ce nu este cazul acum. Folosirea de bani gheata, bani pesin, bani lichizi, la achizitiile pentru sume mari, este caracteristica unei economii a lichidatii. In 2 mai 2011 a intrat in vigoare noul Cod al Muncii. Care cica impune tot felul de restrictii muncii la negru. Si dintr-o data, ascultand stirile m-am gandit ca cei care ar sustine o campanie contra muncii la negru, cine ar putea fi ? Bancile si companiile care emit carduri bancare sunt cele care putea sustine o campanie de sustinere a trecerii banilor, platilor de castiguri salariale, pe carduri. Oare ?

50. Viteza legala.

Am fost recent in Dobrogea. In nordul Dobrogei.Conduita mea de sofer este prudenta. 120 km la ora pe autostrada, 100 pe drum national, 50 km la ora in localitate. Vi se pare ciudat ? Nu daca te gandesti ca inseamna sa respecti regulamentul circulatiei pe drumurile publice. Pentru mine are un sens mai larg respectarea acestor limite: este ca atunci cand respecti legea - sa nu furi, sa nu distrugi ce nu este al tau, sa nu ii faci altuia ce nu iti place tie. Sa traiesti intr-o lume a previzibilului: sunt respectate niste reguli si ne respectam unii pe altii. Daca eu respect regulile, intotdeauna exista posibilitatea sa alegi depasirea, sa folosesti banda II, ca treci mai departe, in goana pe lang mine, soferul care conduce cu viteza legala. Este drept ca mi se pare sa sunt mai aparte, in situatia in care, uneori, soferii trec disperati in cea mai mare viteza pe langa mine, pentru a ajunge cat mai repede, unde ? Iar atunci cand ma deplasez prin localitate, consider a manifestare de respect fata de locuitori, sa nu trec vajjjj!!! prin satucul lor. Daca imi iese un copil de taran neatent in fata ? Si mai este si aspectul economic si punitiv: de ce sa iau puncte si sa platesc amenda ? Imi permit asta. Acestea sunt motive suficiente sa nu inteleg de ce sunt destui soferi care nu respecta niciodata regulamentul si cred ca adesea isi zic ca sunt un prost ca le respect. Dar ce-o fi in capul lor, atunci cand stau in urma mea, in localitate si ne deplasam in sir indian sau ma depasesc tot in localitate, probabil cu 70-80 km la ora, nu ma doare. M-a suparat, cand, lunea trecuta, niste persoane, cu 4x4, au stat ce-au stat dupa mine, intr-o localitate, si la un moment si-au facut vant, au luat viteza si in timp ce se deplasau in paralel, m-au claxonat si au gesticulat spre mine, din masina. De ce ? Nu era dreptul si obligatia mea sa merg cu viteza legala ? De ce este Romania tara in care daca respecti cat de cat niste reguli, este ostracizat si izolat ? De ce ? 

De ce vedem filme ? Et in Arcadia Cinema

Nu ma leaga mai nimic de Alex. Leo Serban, decat anul nasterii: 1959. Faptul ca absolut intamplator am dat de contul lui de Twitter, anul trecut, in aplicatie, si primeam remarcile lui scurte si ironic-sarcastice, despre faptele din viata noastra. Ca si multi altii, care ii erau followeri. Dintr-o data, am citit in sirul meu de posturi din Facebook, la userul Festivalul Filmului European: Alex. Leo Serban a murit. Doar cu cateva zile in urma, cam 10, primisem un tweet din cele adresate "ascultatorilor". Fusese ultimul si niciodata nu stii dinainte ca ar fi fost ultimul. Decat dupa. Din anii '70 sunt un moderat cinefil. Cand locuiam cu familia in Calea Grivitei, tin minte ca aveam un televizor model sovietic, care s-a stricat tocmai cand vizionam, la acea varsta, pina in anul 1971, cand ne-am mutat din cartieri, filmul "Hotii de biciclete". Apoi, in anul 1983, in timpul facultatii, studiam la seral la Planificarea si Cibernetica Economica, la ASE, am prins o hepatita A, din aceea virala. Am avut o internare in spital, obisnuita, convalescenta si un pic de timp liber, vreo 2 luni de concediu medical. Am profitat si am facut de cateva ori coada la cinema Eforie, la o serie de proiectii Fellini. Apoi cand lucram la CJI, la ATF, m-am cunoscut cu profesorii de acolo, regizori, sunetisti, scenaristi, oameni de film. Nu am legat cine stie ce stranse legaturi, doar protocolare: Stere Gulea, Cristina Nichitus, Victor Rebengiuc, Florin Mihailescu, Sorin Botoseneanu, si altii. Si nici asta nu a fost intamplator, pentru ca verisoara primara a tatalui meu, acum decedata, fusese regizoare de lung metraj artistic in anii '90: Maria Callas Dinescu. Datorita ei au debutat in film Magda Catone, Dan Puric si alti tineri actori. Si eram invitati la premierele ei, la "Prea cald pentru luna mai", "De bunavoie si nesilit de nimeni". Ii dadea tatalui meu sa citeasca scenariile, uneori, decupajele. Iar atunci cand am lucrat la CJI, am predat un curs de calculatoare tinerilor de la Facultatea de Teatru, sectia Teatrologie, celor de la Facultatea de Film, sectia Multimedia. La cursuri au fost Anca Gradinaru, Horia Brenciu, si altii. Dar sa revin un pic in anii '80, cand eram fan Pita, fan Danieliuc, cand am vazut "Faleze de nisip" la ultima proiectie de duminica seara. Mai incoace, in proiectele in care am lucrat la companie, am colaborat in cateva proiecte cu tinerii regizori ai anilor 2000. In 2007, in 2010, in cursul proiectului nostru cu Festivalul Filmului European, m-am cunoscut cu Cristi Puiu, evident nu sunt singurul. Daca trasez o linie de-a lungul a cateva decenii, m-am simtit aproape de film, de cultura cinematografica. Dar nu am profesat in aceasta industrie. Si sunt deci un cinefil. Este doar o coincidenta ca Alex.Leo Serban este nascut in 1959, dar o exceptie ca a lasat o urma culturala in prezent, viitor si trecut. Sambata, in 30 aprilie 2011, eram in vizita la mama mea, si am iesit sa ii cumpar niste medicamente. Am intrat cu placere in Libraria 42, sa miros niste carti. Mi-a venit sa caut o recenta carte semnat de Bogdan Murgescu. Nu o aveau. Si am zarit intr-un colt cosul cu reduceri. Emotia m-a cuprins la gandul ca voi gasi o surpriza de carte la pret redus. Si am inceput sa scotocesc prin ele. Una era o carte despre tinerii regizori ai noului val. Parea o aparitie de acum cativa ani. Printre capetele pe 2 randuri era si al lui Cristi Puiu, asa cum nu-l vazusem niciodata; tuns zero, era probabil in perioada lui "Marfa si banii" ? Cartea costa 5 RON. Sa mai caut ? Am ravasit din nou maldarul de carti, pentru un second choice. Credeti ca viata nu are un sens, ca nimic se intampla gratuit ? Am dat peste "De ce vedem filme. Et in Arcadia Cinema". Bun gasit, Alex. Leo Serban! Welcome back! Am cumparat-o. 

Yahoo! 14

Oldies but goldies....Am primi zilele trecute un mesaj de la Yahoo!. Compania declanseaza in curand tranzitia de la vechea aplicatie de posta electronica cu de toate la una noua. Si - aici este ideea - pentru ca eu folosesc de 14 ani Yahoo ! mail, mi se ofera privilegiul de a testa, incerca in avans cum funtioneaza noula sistem. Am butonat un pic, trebuia sa descarc o actualizare de browser, deocamdata am renunta. Folosesc Yahoo! mail, dar nu atat de mult. Insa dragul de Yahoo! mi-a reamintit cat de vechi sunt in utilizarea aplicatiei. 14 ani ? Au trecut 14 ani de cand mi-am manifestat increderea in serviciul gratuit de mail de la Yahoo! si mi-am creat o adresa @yahoo.com. Cand era asta ? In 1997, cand mi-am infiintat firma, Mediaspin srl. Lucram la Centrul pentru Jurnalism Independent, eram gazduiti la Academia de Teatru si Film, la etajul 2. Si aveam o frumoasa sala de calculatoare, legate in retea si legate la ROEDUNET, cu acces la Internet. Adica, la acea vreme, foloseam Netscape Navigator 2.0, aveam o biblioteca de jurnalism in grija si 2 calculatoare cu acces gratuit la Internet. Suntem la 14 ani distanta si nu regret ca am avut incredere in Yahoo!

Apel catre Biserica Ortodoxa Romana sa se implice in conducerea tarii ?!

Senatorul liberal, Minerva Boitan, a facut vineri, 8 aprilie, un apel catre Biserica Ortodoxa Romana sa se implice in conducerea tarii. Biserica inseamna clerul si enoriasii. Ce inseamna ca biserica sa se implice in activitatea guvernului ? Enoriasii se implica in activitatea guvernului, mai bine sau mai prost, dar asa cum o facem fiecare dintre noi: la vot, prin mecanismul de reprezentare. Si mai sunt si alte mecanisme de activism civic, mai mult sau mai putin folosite. Daca unele partide nu mai vad solutii politice si considera ca biserica este marea descoperire de manual a bunei guvernari, as propune sa cerem o inovatie noi romanii: sa se implice biserica in conducerea Comisiei Europene, sau la ONU, sau de ce nu, sa preia sefia CNA, a TVR. Sau la mine in cartier, sa patruleze pe strazi...Horror political fiction....fratilor si surorilor, care ati votat-o pe doamna asta ?

Un grup care militeaza pentru o regandire a sistemului de impozite si taxe

Recent, a aparut pe scena publica, ARSIT, Asociaţia pentru Reformarea Sistemului de Impozite şi Taxe. Este normal, cu sau fara culoare politica, sa existe o miscare 'sociala' de sustinere a diverse subiecte, pentru plasarea lor pe agenda publica. Este o practica ce tine de adevaratul lobby, la vedere. Doar sa spui ca Guvernul face ceva prost, fara ca societatea sa coaguleze un grup de interese, bine articulat, care, in mod civilizat, argumenteaza, demonstreaza, nu tipa si nu urla in microfoane, nu este in regula. O parte a publicului este interesat de aceste platforme civice, care preiau subiecte si le pun pe agenda sociala in mod curat. Sa iti placa sa ii asculti pe oamenii care le sustin. Asta lipseste Romaniei si de asta se plange societatea, nu de partide politice, ci de grassroots initiatives. Nu avem nevoie sa vina statul sa ne dea, ci sa ne niscam sa cerem. Pana la a se naste un nou partid, de dorit ar fi ca, foarte puternic, grupuri de cetateni sa isi ia soarta in maini, pentru diverse lucruri, in limitele legii. Dupa ce aceste nuclee civice iau forma, ulterior, in cativa ani 2-3, ele pot da aduna unui partid. Grassroots este cuvantul.

Aurora, din nou

Am fost parte a evenimentului de lansare a filmului "Aurora" de Cristi Puiu, intamplare ce a avut loc Cinema PRO. Un eveniment in cadrul caruia ambasadorul Frantei la Bucuresti i-a acordat regizorului roman distinctia Republicii Franceze, Ordinul Literelor si Artelor, in grad de cavaler. Cristi Puiu a fost destul de emotionat atat la inceputul evenimentului, cat mai ales la sfarsitul proiectiei. In pre-avanpremiera am vazut filmul la sala Elvire Popesco, a Institututului Francez, in toamna anului trecut. Filmul are o lungime considerabila si confortul este foarte important pentru a reusi sa astepti finalul povestii, mai bine de 3 ore. A doua vizionarem in sala despre care v-am spus, a fost mai relaxanta datorita mobilierului.Ca atare am fost un pic mai atent la poveste, la modul de filmare, la conexiuni logice si la personaj. Am trait aceeasi tristete cand personajul principal i-a omorat rand pe rand, pe cei 4, notarul si partenera lui si pe socri. Sau altfel spus, am trait aceeasi insatisfactie si revolta fata de actiunea fara sens a personajului, de curmare a unor vieti. Am asteptat, ca si la vizionarea trecuta, ca personajul lui Cristi Puiu sa le omoare, la fel de absurd, pe fetele vanzatoare din magazinul de imbracaminte, am asteptat sa isi omoare fetita si am asteptat din nou sa o vad pe cealalta copila a sa. Nici de data asta nu am vazut-o pe sotia sa, decat de la departare. Cristi Puiu a jucat extrem de credibil personajul principal in film. Iulian Balan semneaza in cronica sa din Hotnews.ro, un punct de vedere potrivita caruia Cristi Puiu s-a jucat pe el, si nu un personaj. Pot spune, din perspectiva experientei de cinefil, ca este pentru prima oara cand vad decupajul ecranului, ca o fereastra de delimitare a realitatii, cu ajutorul camerei de filmat. Niciodata nu am sesizat cu detasare, acele limite pe care ni le ofera operatorul, adica dreptunghiul obiectivului camerei de filmat, ca o ferestra. Cu alte cuvinte, am constientizat ca ni se da cu lingurita un anumit cadru din realitate. Adaug si ceea ce am gasit in Internet, spusele unui critic de film, publicate in twitter: "in interviuri cristi puiu a spus k 'aurora' e dspr cum e sa traiesti intr-un cap. capu lui puiu i guess. sincer, nu mi se pare f vesel.....mai bine in capul lui john malkovich :) mi se pare mai interesant. puiu e un fel de daneliuc mai tinar si mai cultivat..." Cred ca personajul interpretat de Cristi Puiu arata ca un psihopat. Deprimat nu prea, pentru ca nici in final nu ne este clar de ce, atunci cand aflam potentiala cauza, un divort, ar putea fi declansatorul unui demers maniac criminal serial. Fara sa fiu specialist. Prin urmare, daca intelegem cat de cat ce fel de om este personajul Victor, cine este atunci Cristi Puiu ?

Premise istorice pentru succesul PRO TV

Iulian Comanescu raspunde intr-un interviu, si explica de ce are succes PRO TV, in continuare, cu "Romanii au talent". Asta mi-a prilejuit cateva ganduri. Am lucrat pentru cateva productii la PRO TV, impreuna cu Iolanda Staniloiu si Radu Moraru (o emisiune dedicata alegerilor din 1996, una zilnica de media digest - "Prima pagina" in perioada 1997-1998, talk-show-ul "Intalnire cu presa", in 1997-1998).  La 14 ani de atunci am ajuns si eu la unele concluzii ale lui Iulian Comanescu, fara sa stiu chestia cu lead-in, de exemplu. De pe atunci, din 1997, promo-urile erau arta pentru arta, niste teasere atatatoare care stimulau extrem consumatorul de media TV sa ramana fidel postului. Apoi practica cross-media atunci a inceput, pentru ca intern era impus ca vehiculele media ale trustului sa fie folosite in valorificarea secundara a editorialului din productii. De exemplu un sound-bite din "Intalnire cu presa" putea fi trimis catre agentia de presa. Aceasta practica crosssover este valabila si azi in ZF, Gandul, celelalte vehicule ale trustului. Practica a fost preluata si de celelalte trusturi de presa. Confirm si faptul, istoric ca sa zic asa, ca PRO TV a fost un sustinator subtil al coalitiei anti-PDSR in 1996, principalul varf de lance fiind jurnalele de stiri. Asta am simtit si eu urmarind la acea vreme programele. Ulterior acestei pozitionari, a fost aleasa calea neutralitatii prin divertisment, fuga de realitate. Este impresionant ca realizare de business, ca dupa atatia ani PRO TV este lider de audienta pe diverse segmente, ca inca inoveaza major, pentru un public upper middle class si midlle class, si ca peste ani sta in picioare. Nu stiu daca totul i se poate atribui lui Adrian Sarbu, dar aceasta intreprindere media (enterprise) este un deosebit studiu de caz pentru ceea ce s-a intamplat dupa 1990 in Romania. Am participat la o reuniune ad-hoc a multora dintre cei care au lucrat in PRO, raspinditi prin diverse alte locuri. Chiar daca nimeni nu a reunoscut, eu am simtit ca lipseste Adrian Sarbu. Si am fost unul dintre cei care au avut divergente, mici si putine, este drept, cu dl. Sarbu. Si acum imi aduc aminte ca am servit impreuna un ceai in 1992, cand Mediafax era la inceputuri, si era sa fiu angajat acolo. Restul este istorie media, cine o scrie Iulian ?

Perceptie si realitate: cazul Toyota

Poate va aduceti aminte de scandalul public, sa-i zicem asa, care s-a iscat in 2009, cu reverberatii in 2010, despre problemele cu unul din modelele de autoturisme Toyota. Era o problema cu pedala de acceleratie, cu accidente, cu procese in grup contra producatorului japonez. Si rechemari in service si glume despre Toyota. Si mai ales ruinarea, cat de putin totusi, a reputatiei Toyota. Poate va aduceti aminte si de reclama cu masina Toyota Corolla, care ne lasa sa intelegem in final ca o asa masina nu se defecteaza niciodata. Ei bine, despre ce este vorba ? Preocuparea publicului american a determinat agentiile federale sa inceapa o ancheta, ale carei rezultate au fost date publicitatii recent. Departamentul de Transporturi al SUA a studiat problema si a facut public, la peste un an de la problemele inregistrare, ca nu au gasit nimic in neregula cu sistemul electronic. “There is no electronic-based cause for unintended acceleration in Toyotas." Ca atare, problema nu este cu masina ci cu covorasele de cauciuc de dedesubt, cu felul in care este apasata pedala, etc. Ramane in urma o intreaga mitologie de tipul "Carrie", Stephen King, cu Toyota Corrola care accelereaza singura, si urca la 6500 de turatii si doar oprind motorul, poti opri masina. Si o reputatie patata a celor de la Toyota, care afecteaza evident intreg capitalul de imagine al companiei. Invatatura pentru marile companii, este: chiar daca veti avea dreptate la urma, atunci cand izbucneste criza de imagine, fiti responsabile si asumati-va ceea ce este de asumat, anchetele urmand dupa aceea sa demonstreze ce este de demonstrat. Toyota a rechemat 8 milioane de masini in service dar si-a salvat oare reputatia ?

Cornul si laptele, la 9 ani dupa...

In 2002 guvernul condus de Adrian Nastase lansa o initiativa cu impact social, politic si de mare valoare propagandistica. Dupa cum stiti sau banuiti, este un program guvernamental, prin care sunt distribuite in scoli alimente din categoria celor "generice". Ca demers de politica publica, era de dorit sa aiba inainte de implementare, un studiu de impact, sa fie stabilite obiectivele, activitatile necesare pentru executare, costuri si mai ales daca raspunde unor nevoi reale. Este un exemplu tipic pentru hei-rupism-ul romanesc, prin care un demers politicianist, sfarseste in derizoriu. Era cazul ca bugetul public sa sustina aceasta interventie in obiceiurile alimentare ale tinerei generatii ? Un studiu comentat de Mediafax ne arata unde s-a ajuns si cum se vede risipa de bani publici, cu ochiul liber. Cativa ani mai tarziu, in timpul mandatului ministrului liberal al sanatatii, dl. Nicolaescu, o alta initiativa a tulburat opinia publica: obligarea producatorilor de produse de panificatie de a introduce anumite vitamine, minerale in paine si alte sortimente de pus pe masa romanilor. Cu alte cuvinte, in ambele situatii, vrei-nu vrei, statul iti impune ce sa mananci. Indiferent de preferintele tale alimentare. Cred ca o astfel de abordare, care pune sub semnul intrebarii capacitatea individului si dreptul sau de a decide ce anume sa manance, este gresita. Si a fost perpetuata de oricare guvern, care a pretins apartenenta la o doctrina politica sau alta. Sa iti faca statul binele cu forta, nu este in cele mai multe cazuri, decat o alta forma de totalitarism. Studiul citat de Mediafax, a fost realizat la comanda guvernului, de catre Fundatia pentru Recuperare, Integrare si Promovare Sociala, la sfarsitul anului 2009, in Bucuresti, Constanta, Bacau, Iasi si Brasov. Ce spune studiul ? "Elevii de la tara folosesc cornul si laptele oferite de Guvern, adesea de slaba calitate sau stricate, pentru a hrani animalele din gospodarie, cei de la oras se bat sau chiar joaca fotbal cu produsele, iar profesorii sunt frustrati ca, in pofida pregatirii profesionale, au ajuns sa imparta alimente". Ceea ce era de demonstrat. Mai aduc in discutie si campania de vaccinare privind cancerul cervical, tot sub mandatul dl. ministru Nicolaescu, care a generat un scandal public. Cele trei situatii sunt legate de un fir comun: nu a existat o campanie de constientizare, nu s-a derulat o campanie de educare insotitoare,  iar publicul a fost ignorat si considerat un public cobai. Este semnificativ si pentru felul in care cei care guverneaza ii respecta pe guvernati sau mai corect spus cum ii desconsidera pe cei guvernati. Dincolo de retorica oficiala, despre dragostea pentru popor, este inca unul din exemplele care ne arata, la 20 de ani de la caderea regimului comunist, ca raportul corect dintre stat si individ, si anume acela ca, nu contribuabilul este supus statului, ci invers, este inca neinstaurat in practica. Toate fortele politice si majoritatea institutiilor publice, prin functionarii lor, ignora, nu ii respecta pe cei care platesc taxe si impozite. Ce-i de facut ? Si pana cand ?

Care 20-30 de bloggeri ati alege pentru o campanie ?

Sa alegi 20-30 de bloggeri pentru o campanie, este un alt fel de joc, de adulti, decat cel practicat in ultimul an, pe piata din Romania. Alegerea nu poate fi rezolvata cu feeling, cu subiectivism, cu topuri de influential. Ati vazut clasamentul de publicatii de la SATI si cel BRAT. Si este o clasificare acceptata. Cu alte cuvinte care sunt bloggerii generalisti, care sunt cei care scriu specializat pe nise: banking, investitii financiare, joc la bursa, culinar, etc.? Piata a inceput sa caute bloggerii nisati, care scriu 90% pe un domeniu anume, nu testari de produse, de lifestyle, si sa aiba, al doilea criteriu de selectie, notorietate. Al treilea criteriu: daca blogger-ul iese in spatiul public, aduna el oameni, asa, cam 100, sa le zica doua vorbe gen TEDx ? Deci cei 20-30 trebuie sa fie specializati, sa fie foarte buni si in online si offline, si sa aiba o masa consistenta de contributori. Cine are acest studiu, pe 10 domenii ? Inca odata, excludem pe cei care testeaza masini, televizoare, excursii, carti, gadgeturi, chestii de lifestyle. Parerea mea.

Despre magazinele online cu reduceri, Groupon, FashionDays....

Alex Negrea are un punct de vedere, care a adunat mai multe opinii, privind experienta sa cu Groupon. Altii si-au adaugat opiniile pro si contra. Tot thread-ul interesant, este aici http://bit.ly/ez6j8p. Pentru ca m-a interesat subiectul, am un comentariu.

@olimpiu Olimpiu prezinta un calcul strict pe actiune si iese pe minus. Cred ca includerea in sistemul de reduceri are ca scop sa iti aduca clientul in magazin, la centrul de servicii. Unde este de datoria comerciantului, prestatorului, sa exploateze oportunitatea. Este un alt fel de marketing direct. In magazin trebuie sa aplici, sa adaugi alte retete de marketing: oferta de alte servicii, prezentare de produse, cunoasterea locatiei, fidelizare, cunoasterea portofoliului, introducere in baza de date, chestii. Daca accesul in sistemul de cupoane online este privit strict individual, pe costuri directe, sigur ca pare o pierdere. Este corecta remarca ca rata de reintoarcere (sau conversia) este redusa daca doar il astepti pe client, ii dai produsul si efortul de vanzari s-a oprit aici. Iar daca persoana de la vanzari este si ofuscata, ne-amabila, chiar ca v-ati pierdut timpul. Trebuie luata in considerare faptul ca intrarea in sistemul Groupon sau altele de gen, sunt constructii strategice. Daca doar v-ati inteles pe telefon si ziceti hai sa incercam o campanie-doua, no committment, esecul este aproape.

@groupon De felicitat efortul de a fi prezenti intr-un thread critic, cu o abordare a problemei sincera. Deci, ca efort de prezenta in media, sa o tina tot asa, desi nu este simplu sa dai explicatii in online, peste tot.

@toti Din ce am citit multe din initiativele de acest gen exploateaza dorinta oamenilor de chilipiruri. Asa ceva nu exista. Este ca la Google. Ai folosit motorul de cautare, le-ai dat material de stors, etc. La Facebook, la fel, asadar unele sisteme de cupoane sunt facute sa exploateze credulitatea si dorinta de ieftineala. Rareori sa intampla sa fie ok, de aceea unii dau rateuri la delivery. La amageala sunt primii, dar la livrare, sunt derizorii.

Periferiile urbane

Un punct de vedere la un articol mai vechi al lui Lucian Davidescu, de la riscograma.ro., apropo de cumpararea de vecini. Aceasta perspectiva a lui Lucian, casa fara vecini este si a fost vizibila in toate comunicarile publicitare vizuale ale vanzatorilor de case. Ati observat ca toate proiectiile din reclamele pentru cumpararea de locuinte, filmele publicitare, nu iti arata decat complexuri imobiliare, fara nimic in jur, ca si cum nu ar exista nimic altceva ? Adica vii de la lucru si te inchizi in casa ? Un mic frustrat sau o frustrata social, care isi cumpara o celula de lux, dar ii doare in freza daca au sau nu niste vecini cumsecade, doar sa aiba un gard de 2 metri de jur imprejur. Nu conta daca au gradinita in complex, servicii medicale, scoala, la ce distanta. Nimic. Doar sa fie cat mai mare si cat mai colivie de aur. Inadaptati social, imbogatiti subit, fara constiinta sociala, multi niste parveniti fara interes sa aiba legaturi cu semenii lor. Adica nu conteaza casa ci doar locul unde au mai cumparat altii cu bani. Atat.