Se pare ca cifrele estimative pentru anul acesta, de flux în mediul rural, sunt pe creștere. De ce ? Nu este clar, dar într-un fel este vorba de o tendință. Într-un an cu scăderi, este bine.
Slow Food // e c o g a s t r o n o m i e // d e z v o l t a r e d u r a b i l ă
luni, 1 aprilie 2013
Tendinte: Zbor cu balonul cald
Iată că se poate. Nu numai să zbori cu balonul pentru publicitate. Dar gândiți-vă și la alte ocazii de a zbura. Peste Delta Dunării ?
Re-industrializare si relansarea mediului rural
Se discută despre re-industrializare. Și politicienii români redescoperă adevăruri. Și anume, că la țară, în mediul rural, există forță de muncă. Corect, se pot face multe în mediul rural, mai multe decât a făcut PNDR.
Iată ce spune dl. ministru Vosganian: "Satele trebuie reconectate la circuitul economic, dar si la cel informatic. În zona rurală se găsesc și oameni calificați, dar există și industrii în care nu este nevoie de calificari înalte. Sunt 3 milioane de persoane care stau în afara pieței muncii".
Ce este de spus, după niște căutări rapide în Internet ? Că strategia de re-industrializare este de fapt o operă de analiză și recomandare de public policy, realizată în 2010, de un grup care îl includea și pe Liviu Voinea. Pa-da-dam.....Iată dovada aici și articolul curent, dedesubt.
Iată ce spune dl. ministru Vosganian: "Satele trebuie reconectate la circuitul economic, dar si la cel informatic. În zona rurală se găsesc și oameni calificați, dar există și industrii în care nu este nevoie de calificari înalte. Sunt 3 milioane de persoane care stau în afara pieței muncii".
Ce este de spus, după niște căutări rapide în Internet ? Că strategia de re-industrializare este de fapt o operă de analiză și recomandare de public policy, realizată în 2010, de un grup care îl includea și pe Liviu Voinea. Pa-da-dam.....Iată dovada aici și articolul curent, dedesubt.
Propaganda pentru libertate, un proiect libertarian pentru educatia economica
Există în România niște grupuri de libertarieni, unul se află la Catedra de Economie Politică a ASE, altul la Universitatea Româno-Americanâ. Ei mai publică uneori articole în FORBES, alteori in Ziarul Financiar și mai apar pe la posturile de televiziune (TVR, Realitatea TV, Digi TV). Pentru că scriu rapid, nu am numele la îndemână, dar îi pot localiza. O organizație se numeste SOLIB (http://www.solib.ro/). Alta se numeste Centrul pentru Economie si Libertate-ECOL (http://www.ecol.ro/)
De mici, din școală suntem crescuți într-o anume ignoranță cu privire la modul economic de gândire. Eu l-am descoperit în 1990 într-o lucrare proaspăt tradusă, la acea vreme, la Editura Didactica și Pedagogică. Era de fapt un manual academic, scris în stil americănesc, al universității George Washington. Îl mai păstrez și acum. Principii simple despre costuri, politici publice, oportunități, marje, într-un limbaj accesibil. De atunci am mai "frecventat" cărți ale filosofilor economiei libere și a libertății, care toate pun la baza societății libertatea individului, libertatea economică și libertatea politică. Ceea ce în România încă lipsește. Este suficient să vedeți câte părți interesate cer să li se acorde privilegii, subvenții si scutiri. Ceea ce nu înseamnă decât bani luați de la unii și dați altora, de fapt un model de economie și de societate, bazat foarte mult pe transferuri sociale. Nimic nu este gratuit și nimic nu este dezinteresat.
Ce poate fi atunci mai concret, decât ca, pe lângă predarea academică a principiilor economiei libere, să organizezi niște programe care să educe, să activeze tinerii ?
"Societatea pentru Libertate Individuală (SoLib) organizează, pentru al treilea an consecutiv, concursul național Economy Works. Concursul se adresează elevilor de liceu pasionați de economie, care își pot folosi cunoștințele pentru a câștiga premii în bani, excursii la școli de vară în Germania și Statele Unite, dar și o bursă integrală de studiu în cadrul Universității Româno-Americană.
Economy Works este un concurs destinat elevilor de liceu și face parte dintr-o campanie de e-learning menită să prezintă elevilor noţiuni de bază de economie şi economie politică și să-i ajute să înţeleagă mai bine mecanismele unei pieţe şi societăţi libere. În cadrul acestui proiect a început dezvoltarea unei baze cuprinzătoare de texte, videoclipuri, benzi desenate şi materiale audio care tratează subiecte economice diverse."
sâmbătă, 30 martie 2013
Apel european de mobilizare pentru o Directivă UE privind protejarea Pluralismului Mass Mediei și a Libertății Presei
Organizatii ale societatii civile din Europa si din Romania au aderat la "Apel european de mobilizare pentru o Directivă UE privind protejarea Pluralismului Mass Mediei și a Libertății Presei". Publicul este invitat sa sustina o reglementare europeana care sa apere libertatea de informare. Problema este ca Europa este identificat drept camp de aplicare, fara referire la situatii nationale. Daca banner-ul de campanie, care spune "In Europa informatia este controlata" ar fi fost localizat, cu "In Romania informatia este controlata". despre cine ar fi putut fi vorba la noi, pentru ca Orban este la unguri, Berlusconi este la italieni, iar Murdoch in lumea anglo-saxona? Chiar si asa, daca Murdoch detine puterea economica in media, nu detine puterea absoluta. Asa cum Berlusconi, desi este acuzat in ce priveste media, a pierdut puterea, nu va participa la guvernare, si este un caz izolat la dimensiunea Italiei. Viktor Orban a fost adus la putere cu multe voturi, impreuna cu partidul sau. Iar daca campania se bazeaza pe "Europa", ar fi fost bine sa fi spus lucrurilor pe nume, si despre Romania. Informatia este controlata in orice tara, de catre establishment. Romania este un caz tragic unde nu mai exista aproape deloc presa. Deci ne uitam la Europa sau ne uitam un pic in curtea noastra ?
Da, vreau presa si va exista...
Simona Sora pune in atentia publicului o noua paradigma propusa in Occident, ca solutie pentru supravietuirea presei, printr-un articol din Dilema Veche. Se tot discuta despre modele de supravietuire. Sa intervina statul prin politicile sale ? Sa declaram decesul presei scrise ? Sa trecem cu totii pe online ? Sa taxam partial continutul online ? Cred ca una din solutii este finantarea de catre cititori, abonati. Asta inseamna ca presa, jurnalismul sa redevina relevante. Si ca isi va ingusta probabil baza de consumatori, audienta. Dar asa cum cartile exista si vor exista fara publicitate in paginile lor, dar plasate in contexte de marketing si comunicare comerciala, asa si presa viitorului, ca jurnalism de informare, interpretare, va exista pentru publicul doritor. Se va separa probabil presa de informatie, de stiri, care va fi sustinuta altfel, dar presa de calitate, "cainele de paza al democratiei" va deveni sustenabila daca isi va identifica clar sustinerea. Iulian Comanescu propune ca solutie o noua legatura intre continut si branduri ca solutie comerciala. Insa branded content nu este despre jurnalism si bere sau branza topita, ci despre o noua forma de publicitate.
Jurnalismul nu va muri, va supravietui prin branded content ?
Am citit si eu punctul de vedere al lui Iulian Comanescu. Pledoaria sa pentru branded content este minunata, doar ca entertainment-ul nu inseamna jurnalism. Cred ca premisa de la care a inceput articolul sufera un pic. Spune Iulian Comanescu: "Ce șanse de supraviețuire are jurnalismul relevant, câinele de pază al democrației, acum, când modelul său de business este de domeniul trecutului? Două întâmplări petrecute recent în online-ul românesc dau indicații bune despre direcția în care se îndreaptă lucrurile."
Ambele exemple puse in discutie de Iulian Comanescu in articolul sau sunt super ok ca actiuni, dar nu sunt jurnalism. Este bine sa nu fie amestecate lucrurile, pentru ca nu se mai intelege nimic. Jurnalism este sa faci investigatie despre traficul de influenta, despre traficul de legume si fructe, sa scrii despre cum se petrec niste lucruri in Parlament sau despre lucruri bune sau proaste intr-o societate. Sau sa scrii despre morga. Dar nu are legatura cu berea.
Am citit si eu articolul din Wikipedia recomandat de Iulian Comanescu despre conceptul de branded content, pentru ca fost sursa de referinta recomandata, si imediat accesibila. Probabil ca mai sunt si alte surse. Amestecul dintre entertainment si branduri, este branded content. Dar nu poti spune ca faci branded content in sens comercial, cand destrami panza ce planeaza asupra coruptiei politice. Nu poti face branded content din jurnalele de stiri si nici din editorialul lui Andrei Plesu sau ale Alinei Mungiu Pippidi.
Branded content este o solutie inovativa, de pionierat, care este experimentata inca in Occident. Dar nu este jurnalism.
Proiectul cu Grolsch sau cel cu Fairy, nu au nici o legatura, nici cea mai mica, cu cainele de paza al democratiei, pentru ca berea in sine sau grupul tinta al brandului, nu pot fi folosite sau activate ca instrumente politice in apararea democratiei.
Ca atare branded content nu este o solutie de supravietuire a jurnalismului, ci a entertainment-ului. Solutia de supravietuire este data chiar in editia curenta a Dilemei Vechi, intr-un articol care propune ca solutie presa fara publicitate. Platita de cititori. Pentru ca asa cum cartile exista de forte mult timp fara publicitate, asa trebuie sa ajunga jurnalismul sa existe.
Da, se va restringe aria sa economica de acoperire, dar jurnalismul se va intoarce la inceputuri, cand pamfletele lui Martin Luther nu erau tinute de publicitate. Asa cum Foreign Affairs sau alte publicatii de calitate exista fara publicitate (hai sa zicem majora), asa va ajunge jurnalismul sa existe. Ce va insemna asta ? Ca se va restringe ca sfera de distributie si isi va comprima audienta, grupul tinta. Iar publicitatea, brandurile, vor zburda in eter, in online, in OOH, pe dispozitiele mobile. Vor fi ceea ce sunt in ceea ce se numeste "commercial communication".
As mai observa ca mi-e teama ca branded content ne pune in fata unui risc potential, ca produsul rezultat (mix de media, de formate) sa devina si mai subtil in a ne manipula, pentru ca brandul va fi si mai bine ascuns in proiectul de media. Daca la product placement locul este clar, daca la pauzele de publicitate, locul lor este clar, la branded content, manipularea va fi cu mult mai mult posibila.
Sigur ca sunt subiectiv, pentru ca nu ma pot desprinde de dorinta de a fi liber si de a nu fi sclavul brandurilor. Cu alte cuvinte, in calitate de consumator, m-as teme de prea mult branded content. La pauzele de publicitate pot schimba canalul, pot folosi TiVo, la product placement, te prinzi ca vezi ce sticla de vin se afla pe masa in film (iar FCC are reguli drastice), dar la branded content, cum poti evita? Va avea produsul o sigla care va avertiza, pe tot parcursul difuzarii ca este o productie a corporatiei X ?
duminică, 24 martie 2013
Pe cand un sistem de protectie si pentru produse non-agricole
O tendință interesantă. UE a comandat un studiu care să arate care este situația protecției pe indicații geografice, în Uniune. Acum asta se face pe mai multe tratate internaționale, dar probabil UE va putea adopta un Regulament care să formalizeze la nivel de Uniune procesul, ca să stimuleze mișcarea către protecția geografică. Ca să înțelegem, protecția indicației geografice s-ar referi la "ceramica de Horezu".
Add caption |
vineri, 22 martie 2013
Mestesugarii after sales
NOTA: Acest text m-il găsiți și în Dilema Veche, tema: "Meserii și meseriași", ediția nr. 475, anul X, 21-27 martie 2013, http://www.dilemaveche.ro
Meșteșugarii after sales
S.C.M. Mobilă și
Tapițerie ?! Meșteșugarii sunt și povestea blocului meu. Peste cartierul
Tineretului din București au trecut deja 24 de ani de când bulevardul ce
desparte zona locuită de parcul cu același nume nu se mai numește bulevardul
Pionierilor, ci bulevardul Tineretului. Dar în triunghiul în jurul căruia ne
învârtim de atâția ani, copii, părinți, bunici, adolescenți, mașini care se
înghesuie pentru locurile de parcare, ceva tot a rămas dinainte de 1989:
meșteșugăreala, cum i-aș spune eu.
Blocurile au avut prevăzute la parter, așa cum au fost gândite peste tot,
spații comerciale. Dar și ateliere meșteșugărești. Deși aparent numai sunt
vizibile, pentru că au cedat parțial spațiul unor inițiative private, firmele
scorojite, căzute, stau încă deasupra unor locuri care mai oferă servicii de
reparații. Serviciile de reparații făceau parte în mod extins din oferta curentă
în mediul urban. Din trei motive. Unul este acela că cooperația meșteugărească
vine din urmă, de la sute de ani distanță. Cooperația de azi, este rămășiță a
breslelor precursoare ale industrializării și globalizării. Al doilea motiv pentru
care cooperația meșteșugărească a rezista a fost pentru că înregimentarea ei a
fost de succes. Modelul cooperatist meșteșugăresc ca model de organizare
economică și socială, a fost înglobat de regimul comunist, care a tolerat
cooperația. Dar meșteșugarii au răspuns
de-a lungul deceniilor comunși unor nevoi comerciale. Este vorba de ceea ce azi
s-ar numi after-sales. Sau mica industrie cum pe bună dreptate îi spunea
clasificarea comunistă. Pantofarul, croitorul, ceaprazarul, sifonarul, curățătoria, mobila și tapițeria,
sunt încă împreună cu noi. În vecinătatea blocului meu au rezistat și există un
atelier de croitorie, unde își poți ajusta și repara haine. Consumerismul nu
este fără cusur și publicul folosește servicile de croitorie. Serviciul nu mai
este acela de a croi haine la comandă sau pantaloni după dorință, însă într-o
lume a hainelor proaste și fără tipar antropometric corect, uneori abandonarea
lor nu este o soluție, ci repararea. Croitoria de cartier poate ajuta la
ajustarea hainelor cumpărate de la cele câteva magazine second-hand, de succes
fulminant dar de scurtă durată. Croitoria deci există. Există și un mic
atelier, tot vechi de peste 24 ani, unde găsești pe un domn cu o siluetă
impozantă ce te poate ajuta dacă ai probleme cu frigiderul, aparatele de
călcat, descuierea ușilor. Putem deci număra două meșteșuguri. Cine nu are o
problemă cu o mașină de spălat sau un frigider, în perioada de post-garanție ?
De partea cealaltă a triunghiului, există două mici prăvălii de instalatori.
Prima prăvălie, mai mică, ține de cooperativa Instalatorul și acolo te așteaptă
tânărul instalator Victor și domnul Marian. L-am ales acum mai mulți ani pe
Victor, ca instalator preferat. Cu câțiva ani în urmă, Victor m-a ajutat într-o
aventură incredibilă, când într-o aprigă zi de Crăciun, cred că era prin 2003,
am ademenit-o pe mama să stea la noi, ca să facă chipurile sarmale. Timp în
care, pe un viscol de nu vedeai de zăpadă, am fost la mama să îi instalăm un
aragaz. Am ajuns în Moșilor, ne-am împotmolit de două-trei ori și Victor m-a
împins prin nămeți, cu mașina, de mi-a fost rușine. Dar nu a zis pâs. Dl. Marian este
partenerul său mai vârstnic. Mi s-a plâns la un moment, taciturn, cu chiștocul
de țigară în colțul gurii, că nu prea mai sunt comenzi. Deci nici pentru dânșii
situația nu este prea bună. Instalatorul Marian și echipa cealaltă concurentă,
mai numeroasă, vin la lucru zi de zi, dis de dimineața, de la ora 7.00. Chiar
și sâmbăta, pentru că nu-i așa, meseriașii sunt la dispoziție oricând sau
aproape oricând, pentru a putea interveni în caz de țeavă spartă. Și ocazii
sunt destule totuși, dacă ne gândim la piesele și accesoriile de proastă
calitate folosite la instalațiile sanitare. Cealaltă echipă, mai numeroasă de
instalatori are tot felul de tabieturi. Spală cînd vremea le permite, trotuarul
cu furtunul, cât este vara de lungă. Pun într-un vas, pe trotuar, pâine-firimituri și apă într-un castronel. Vin și pleacă de la lucru, de la
intervenții, mereu cu taximetrul. În continuare acestor două ateliere, tot pe
această latură a blocului, continuând linia, se află o unitate a Societății
Cooperatiste Meșteșugărești Mobilă și Tapițerie. Noua sa deviză este "Meșteșugul care durează". Noi, locuitorii zonei, am trăit și suferit pe lângă ea. Reparații de mobilier, pus
arcuri și schimbat zegras-ul (mai ține cineva minte? de fapt este seegrass), un
pic de mobilier la comandă, din PAL. Și un serviciu încă existent și nedistrus
de industria parchetului laminat: festonarea de mochetă. Modernizarea
locuințelor românilor a fost marcată de civilizare, revoluție și
stare materială. La bloc s-a trecut de la linoleum la covor. De la covor la
mochetă. Și de aici la parchet laminat. Asta dacă ai rămas în același
apartament de bloc, confortabil, permeabil la zgomote și trepidant. Ceva s-a întâmplat într-o bună zi cu
tapițeria. Cred că doar odată sau de două ori am avut nevoie de serviciile
echipei de la Mobilă și Tapițerie. De atunci am făcut cunoștință cu un domn tapițer,
cu care m-am salutat cu insistență, de-a lungul anilor când ne întâlneam.
Întotdeauna tapițerii erau deja la lucru la ora 8.00, iar eu în jurul orei 9.00
plecam la birou. Așa că inevitabil dădeam ochi în ochi. Uneori, pentru că
foloseam și ieșirea din spate a blocului, pe acolo se vedea spatele, ieșirea
din atelier. Și aici uneori aveam ocazia să ne salutăm. M-a impresionat pentru
că la un moment dat acest domn, simplu și muncitor, mi-a spus cât de surprins
este că îl salut cu respect. Anii au trecut și într-o dimineață, l-am auzit
într-un schimb de replici cu noua conducere a atelierului, cu niște vorbe ce
m-au făcut să înțeleg că practic era dat afară sau mutat în altă parte. De
atunci nu l-am mai văzut. Era o imagine familiară, el și colegii săi, cum cărau
de la clienți canapele și recamiere, în atelier. În dreapta scării noastre a
fost și un studio al Cooperativei Fotografia. Acolo veneau localnicii (până acum 10 ani !?) pentru nunți, botezuri, cu alai. Acolo ne-am fotografiat copii, când erau mici și am
făcut și fotografii Cristianei de portofoliu, când era adolescentă. Fotograf
era domnul Nicu Profir, un fotograf încă recunoscut în București. Singurul
atelier foografic care mai folosește tehnica clasică de developare și
prelucrare a peliculei fotosensibile, este atelierul d-lui Maican, de pe lângă
magazinul Cocor, unde erau prăvăliile evreiești. Atelierul în care lucra dl.
Profir, probabil că încă este al Cooperativei Fotografia. Dar a cunoscut tot
felul de transformări comerciale, tot felul de ventures au fost încercate în 24
de ani. În perioada de cădere de după criză a fost și sex-shop, a fost și
magazin de vândut etnobotanice. Au falimentat după puțin timp. Încercări de
comerț de butic au avut loc tot timpul în împrejurimi și puține au rezistat.
S-au rotit, au revenit alți și alți întreprinzători, haine vechi, comerț de
telal, cum era cunoscut pe vremuri. Măcelăria a revenit, în spatele ei
găzduiește cizmăria. Și măcelaria este un artizanat, un meștesug, dar el a
rămas o tradiție în cultura occidentală, mai puțin în România. Sifonăria este
încă vie și funcționează la Piața Norilor într-o latură, deși cel mai vechi
sifonar al Bucureștiului se găsește pe strada Puțul lui Zamfir. Iar omul de
serviciu de la blocul de vis-à-vis mi-a spus scurte povești despre viața de sifonar
a tatălui său, ce bani făceau cu sifoanele și cât de fraier a fost el, tânăr, că nu a reușit să ducă mai departe meșteșugul. Azi scurta tradiție a sifonăritului este
treptat înlocuită de sifonul high-class, Soda Stream. Este de fapt auto-sifonul pe
stil vechi, readus în hip era de niște antreprenori. Videoclipul de publicitate
pentru Soda Stream la Superbowl a fost eliminat de NBC, din proiecție, pentru că era concurent
băuturilor carbogazoase Coca-Cola și Pepsi-Cola.
Eei, dar cizmăria încă există, se află în spatele blocului de
vis-à-vis, deși în față este acum, din nou, o măcelărie. Mai sus la piață este o unitate a S.C.M Igiena. Asta nu
a fost învinsă de nimeni, deși de-a lungul anilor au fost înființate în cartier
și saloane de înfrumusețare, și coafură, la prețuri de concurență și cu program
chiar de duminică. Toate aceste atelier, spații de lucru au cunoscut
transformări. Și-au schimbat firma, unele. Au schimbat cu totul rama
veche, comunistă, de vitrină, cu ramă integrală din termopan. Renașterea
meșteșugurilor se petrece sub ochii noștri. Lângă intrarea în blocul nostru,
niște tineri au deschis o mică frizerie, sub genericul “Academia de Frizerie”. În
Calea Văcărești am dat peste un mic atelier de reparații croitorie și chiar în
piața Timpuri Noi. Nu mai sunt meșteșugari, ci artizani. Ei contribuie la
creșterea duratei de întrebuințare a vieții noastre. Slow life.
Pentru cei care vor să descifreze istoria veche dar și pe
cea nouă, le recomand să meargă în pasajul Macca. Prăvăliile încă mai au
numerele de ordine deasupra ușilor. În spatele Muzeului Național de Istorie a
României, recunoști mai bine ca în altă parte, la parterul Institutului de
Balneofizioterapie, compartimentarea prăvăliilor. Iar în fostul cartier evreiesc din spatele magazinului
Cocor găsești încă steaua lui David deasupra ușii unor magazine, semnul
apartenenței religioase a vechilor proprietari. Iar în strada Colței, încă mai
găsiți spațiile unor mici prăvălii de câțiva metri lărgime. Deasupra uneia mai
este scris încă Star & Cohn. Priviți orașul, priviți straturile lui !
joi, 21 martie 2013
Un nou slogan pentru curatenie ?
Ia uite cum a trecut timpul și cum a ajuns Rosal să se susțină printr-un alt slogan și o altă grafică, deci cu altceva. Ce trece vremea !
De la Realitatea TV la realitate
De ceva timp Realitatea TV se lupta cu Kantar Media, compania agreată de ARMA, o organizație a industriei, ce se ocupă cu marketing-ul în audiovizual. Lupta a ajuns la lovituri grele pe față, în emisiuni în direct, la CNA, interdicții de a mai ataca nejustificat Kantar Media. Să te lupți cu un Nielsen mai mic, care se ocupă cu măsurarea audiențelor, pe motiv că este manipulat politic și nu îți măsoară cum trebuie, asta este o sarcină grozavă. Nimeni nu a dat dreptate până acum celor de la Realitatea TV, nici ARMA, nici celelalte televiziuni, etc. Ce a rămas din asta ? O continuă campani zilnică și jalnică a celor de la Realitatea TV, de mesaje de dragoste, iubire și atașament a multor telespectatori, care susțin că eu urmăresc Realitatea TV deci sunt mai mult decât cifra 0, cei care se uită la emisiunile de referință. Ce se întâmplă între timp, conform paginademedia.ro ? Corespondenții locali sunt concediați, se ajunge deja la vreo 90 de persoane concediate în ultimele luni. Cel mai aproape de adevăr pare comentariul de mai jos, din subsolul știrii.
2013: METRO a crescut sau a pierdut ?
Uneori se mai anunță rezultate financiare. Ale unori importante lanțuri de supermaket-uri, hypermarket-uri, etc. Toate la superlativ. Cum este cazul METRO. Două publicații online au două unghiuri de abordare diferită ale rezultatelor financiare pe 2012. Magazinul PROGRESIV zice una. Revista PIATA zice altfel. Dacă ati fi fost dvs. în locul publicațiilor respective, văzând pe ce au pus ele accentul, ați fi ales alt subiect drept pivot de comunicare ? Care din cele două pune accentul corect ? Și de fapt care este știrea din rezultatele METRO ?
miercuri, 20 martie 2013
Cuvinte cheie: Britanică (DPD), curier Olimpiadă, companie verde, probleme de piata.
DPD este o companie verde anglo-română de curierat, cel mai important competitor al Poștei Române. Are ca obiectiv să asigure 0 emisii de carbon per colet. Codul poștal este o problemă pe industrie, dacă publicul ar folosi CP, ar crește rapiditatea livrărilor, cota de piață. DPD este deținută de GEOPOST, are o cifră de afaceri de 45,3 milioane de lei, cu 26% mai mare de 2011. Creșterea DPD pentru 2013 este de 18% a cifrei de afaceri. De la 1 ianuarie 2014 se va liberaliza piața trimiterilor de mica valoare, se va reașeza segmentul și va avea loc o creștere a concurenței.
Rulmentii au probleme de comunicare
Conform Business Review (editia 8, an 17, 2013) URB nu își poate mări cota de piață din cauza contrafacerilor. Piața de rulmenți este de 100 de milioane de euro. URB (Turcia-Romania) țintește să ajungă la 10 milioane de euro cotă în următorii ani. URB, producător turc se plânge de dimensiunea mare a cotei de contrafaceri. Nu există standarde pentru industrie, chiar rulmenții URB sunt falsificați. URB a organizat întâlniri/caravane, în acest an cu achizitorii din țară, să le explice. Un rulment chinezesc durează 60 de zile la 1 dolar, unul URB dureaza 10 ani și costă 30 de dolari.
marți, 19 martie 2013
Ce minune a creat
Primăria Generală a Municipiului București vă dă posibilitatea, zi și noapte, să aflați unde sunt banii dvs. Nu, nu este o dovadă de prostie, așa cum credeți după ce vedeți imaginile, a întregului sistem municipal, care a produs info-chioșcul defect. Ci este doar un mod prin care, achiziția este legală, dar "pacientul este mort". Arată frumos ecranul cu ochișori morți ? Se găsește în Calea Victoriei, pe trotuarul Muzeului Național de Istorie al României. Fotografiat în martie 2013. În România.
Daca aveti hepatita, avem o solutie
AȘA NU ! Ce face o organizație când nu are ce face și își face de cap, ca să rezolve o problemă ?! Inventează o zi specială pentru ficații cu probleme. De fapt este o problemă despre cum, deși pare simplu, îți poți da cu stângul în dreptul. Un titlu precum "Ziua mamei cu hepatită", este de tot hazul dacă nu de tot necazul, gonește publicul. Un titlu total neinspirat. Afiș fotografiat în pasajul dintre liniile de metrou, Unirii I către Unirii II. În ziua de 19 martie 2013. Nu am martori.
joi, 14 martie 2013
Poluare din cauza eolienelor
Un articol din presa de zilele acestea, 12 martie 2013 (Ziarul Financiar) aruncă industria energiei regenerabile într-o altă lumină. Deși a crescut prețul energiei din această sursă, paradoxal poluarea a crescut și ea. Pentru că energia din surse neregenerabilă este folosită mai abitir când nu dă ce trebuie vântul. Oare am înțeles cum trebuie ?
Tendinta in turism, ce face POR-ul din oameni ?
Zilele astea are loc Targul Național de Turism. Ce este interesant este ca au fost create asociații non-guvernamentale pentru reprezentare și promovare de destinații. Este o consecință a unor proiecte de au fost finanțate din Programul Operațional Regional (POR) ? Vedeți în captura parțială de mai jos, din situl ROMEXPO organizarea unor expozanți.
La ROMEXPO vă așteptăm. Suntem și noi prezenți cu un proiect, eco-turismul. Va invităm la standul nostru 23, pavilionul C1. Asociația de Ecoturism din România cu Asociația Ivan Patzaichin-Mila 23.
miercuri, 13 martie 2013
Din trei vrajeli, nici una NU livreaza ce promite
Știați că în România se cântă muzică bavareză live ? Că puteți avea parte de mâncare tradițională bavareză ? Bere blondă ? Eu zic să faceți o probă. Ce înseamnă să promiți în comunicare una și realitate să dai clienților altceva ?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)