Un clip haios despre fuga după bere sau cu bere. Fincă. Nu este veșnica Timișoreana. Sau berea despre care se spune că trebuie că trebuia să te lupți cu sabia. Este Carlton Draught.
miercuri, 28 ianuarie 2015
Mașina cu lapte
Dacă sunteți prin preajma USAMV București, bucurați-vă de mașina cu lapte. Mie mi-a plăcut. Cu recipienți de plastic, la vedere. Plata cu de toate. Aș mai reveni acolo.
Concurența de Topoloveni la români nu la chinezi
De ce să inventezi, să îți bați capul. Sigur, nu este ca în povestea cu salamul săssesc sau salamul de Sibiu. Este ca la Muștarul de Tecuci. Adică noi suntem români, alții au băgat bani și efort ani la rând, hai să ne înfruptăm din munca lor. Iată cum.
NOTA: Nu este produs de Sonimpex, compania care a creat linia de produse Topoloveana.
Cu frigiderul închis sau deschis? CSR in comertul modern @ProgressiveRo
V-ați gândit vreodată cât de mult poluează un supermarket? Dar toată rețeaua de supermarketuri? Este tipul de subiect despre care revistele de reclamă despre retail, nu vorbesc. AICI. Nici nu ar avea curaj pentru că ar rămâne fără publicitate și conținut.
Ce am găsit pe teren. Oamenii de la supermarket se dovedesc inovativi. Undeva departe, în București, că nu mai știu pe unde, am găsit un magazin din acela mare, care și-a segmentat oferta de produse lactate și pe tipuri dar și prin clasarea în frigidere. Și a trecut-o explicit de la acea clasificare cu etichete așezate undeva deasupra capului, în dulapuri frigidere. Asta mi-a atras atenția. Vedeți în imagini și banderolele de marcare.
Un motiv este, probabil, că astfel ies cu mult mai mult în evidență produsele decât în clasificarea curentă. Acum produsele, la ceilalți concurenți, sunt la nivelul privirii, localizarea lor o înveți după câteva vizite, pentru că te obișnuiești cu organizarea raioanelor. Mnemonic.
Pe de altă parte unde este responsabilitatea socială corporatistă a retailului? Păi hai să ne gândim prea simplu: acasă țineți ușa deschisă la frigider sau închisă? Dacă ați ține-o deschisă, cât curent electric ați pompa din buzunar ca să țineți frig cu ușa deschisă?
Deci, supermarketul, ținând rafturile cu frig deschise, nu cumva consumă mai multă energie? Din surse regenerabile sau nu...? Eeei?
marți, 27 ianuarie 2015
Pâinea ne mănâncă banii, nu? Am un teaser in Ziarul Financiar @ZFnews #citeumcasal
Câtă pâine mănâncă românii și de ce? Tot din ZF, că are legătură cu atelierul meu de la Incubator 107, "Slow Food - o privire în miezul hranei"....
Caroli, amuzantă ilustrație de presă @ProgressiveRo
În titlu se spune despre libanezi, puțini văzuți în public, iar ilustrarea articolului, pozitiv, nimic de spus, este cu fotografia directorului executiv, român. Unde sunt libanezii? Chiar și acea imagine pare a fi de la un eveniment cu salamuri ori de la dânsul de acasă, de la un BBQ. Adică de la un barbecue.
H de la Heineken nu de la Horror @BerariaH
Am găsit un articol interesant în Ziarul Financiar de azi 27 ianuarie 2015 și este un argument pentru ceea ce scriu. Berăria H este de fapt berăria Heineken. Nu era un secret, probabil, dar nici nu era evident decât ai fi un băutor la greu de bere industrială și cunoști producătorii. Deci berăria H este de fapt o berărie mono-producător.
Sunt subiectiv și de aceea am spus de la început că o berărie industrială este o aberație din punct de vedere gastronomic. Este ceea ce poate fi mai rău, pentru că societatea ar trebui să nască pub-uri, nu berării cât stadionul.
Felul în care a fost concepută, precum o hală de filmare imensă cu decoruri fake, ce imită realitatea străzii, pare a veni din filmele mute, cu acele decoruri tenebroase în care personajele sunt urmărite de fantome, etc. Ca să faci o berărie de interior ca și cum ai fi pe stradă, este o aberație psihologică. Este ca și ai crea un Facebook al berii.
Modelul mic și diversitate vs. mare și uniformitate, revine și aici în actualitate. Pe bună dreptate se plâng cei întrebați, de lipsa de diversitate, și spun că la pub-uri se găsesc mai multe branduri de bere de la mai mulți producători.
Pe de altă parte o fi un bun business pentru antreprenor, ăsta ar fi argumentul lui. Că se fac bani ȘI NU CONTEAZĂ CUM. Nu sunt de acord și mulți nu ar fi de acord că se pot face bani oricum. Nu mai suntem acum 200-300 de ani.
Să faci bani (dacă se fac, am dubii) din modele economice cu valențe subculturale, să fie la domnul investitor acasă.
Era mai tare dacă reinventa niște braserii interbelice dispărute.
luni, 26 ianuarie 2015
Adevărata bicicletă Pegas, Iggy Azalea @IGGYAZALEA
Reșaparea bicicletei Pegas în România, nu m-a convins. A ieșit ceva ciudat, prost asortat coloristic, un monstru. Iată în imagine cum ar arăta un Pegas.
Demis is gone and it's more than five o'clock
Prima dată când am ascultat Demis Roussos și nu știam că este el, era pe vremea Aphrodite's Child. O trupă de muzică pop progresivă. "It's Five O'Clock" era și este o melodie extraordinară. A fost și este una din melodiile mele preferate.
Cred că fratele meu avea pe o bandă magnetică acea înregistrare. La vremea când se organizau ceaiuri, adică petreceri, și fiecare făcea rost de muzică. Era între anii '60 și '70.
În anii '80 se găsea pe piață o revistă sovietică care era un fel de Billbord cu muzică pop, cu inserții de discuri pe 45 de turații. Aveam câteva viniluri de plastic. Unul era cu "It's Five O' Clock".
Rest in peace Demis Roussos.
24 January 2015: Slow Food International Press Review
Slow Food International Press Review
Dear Slow Foodies,
Netherlands, Trouw: http://bit.ly/1860soW
An article by Joris Lohman commenting on the development of the fast food chain McDonald’s as well as on the beginnings of Slow Food.
News from Slow Food in Bulgaria: an interview with SF International Councilor Dessislava Dimitrova.
Five Questions with Richard McCarthy of Slow Food USA.
50,000 people protest against agro-industry and the TTIP in Berlin. The fifth edition of this annual event has so far been the most successful one.
Slow Food in Singapore organizes several events to showcase Singapore’s rich food heritage.
The article talks about a project that Slow Food is involved in as a partner and that consists in French salt producers advising and sharing their knowledge with salt producers in Mauritania.
An article about culinary treasures at risk of extinction and Slow Food’s Ark of Taste project.
The Slow Wine Tour sets sail in the United States and Canada:
Good to know
Germany, Süddeutsche: http://bit.ly/1Ai6QQj
Phil Hogan on the TTIP: “GMOs have to be labeled clearly”. The European Commission insists on the necessity to clearly label genetically modified products, especially in the context of the possible ratification of the free trade agreement with the United States. Phil Hogan, European Commissioner for Agriculture and Rural Development, declared in an interview that compromises in regard to norms on consumer protection will not be accepted: being able to identify a GM product only by scanning its bar code, like the Americans seem to suggest, is not an option.
France, Les Echos: http://bit.ly/1856bv0
Milk: Producers Attack the World Leader Lactalis: Three months before the end of the milk quotas, milk producers get together in the context of an overproduction that will cause the crumbling of prices and accuse the world leader Lactalis, who is known for his brands Président and Lactel. The first ones to protest are 500 Norman milk producers contracted by Lactalis.
Companies That Control The World's Food.
Most Foods Labeled 'Natural' Actually Contain GMOs.
The Slow Food International Press Office Team
Paola Nano and Sharon Aknin Sheets
La Incubator 107, despre Slow Food
duminică, 25 ianuarie 2015
Prosecco și midii la Terra Madre 2014
Nu mai știu detalii, erau niște scandinavi la un stand care aduseseră lăzi de-ale de piață, ei fiind pescarii. De remarcat tinerețea lor. Prin comparație cu România, vă imaginați tinerii pescari din Delta Dunării cum ar fi? Ce este aia? Păi să fii tânăr nu se face, trebuie ceva să fii bogat și repede. Ei și la oamenii ăștia, la fața locului vindeau porții de 4 stridii sălbatice sau de cultură, cu un pahar de Prosecco. La câțiva euro. Vlad de la Slow Food Baia Mare a vânat câteva zile ocazia, pentru a savura. LINK.
INSEPARABLE O campanie a Comisiei Europene pe tema pescuitului durabil
Standul Comisiei Europene la Terra Madre 2014 a avut niște instrumente interesante. Pliante despre ce fel de pește este acceptabil a fi consumat și la ce etapă a vieții lor, exprimată prin lumgime. Postere imense cu peștii din mările la care au acces statele europene membre. Jocuri video, jocuri de cunoștințe generale. Și ceva nu ai vedea în România, doecamdată. Toată campania CE pusă sub sloganul pescuitului responsabil. Care este opusul pescuitului industrial. La modă în România. Unde, ca în orice domeniu, nu calitate prevalează, ci cantitatea, cât mai mult pește.
Poți să dai pe vina pe participanții la lanțul trofic din industria pescuitului? În principiu nu. Doar că sunt oameni cu carte și știință despre viitor și unii din ei se încăpățânează să rămână în trecut. Păcat.
Acrituri turcești versus simplitate românească
Dacă priviți cu atenție, veți vedea diversitatea de produse murate, saramurate, în oferta acestui turc, de la piața de lângă podul Galata din Istanbul. Trei feluri de paste de tomate. Românii nu oferă așa ceva. Câteva feluri de murături, gen usturoi, ardei umpluți. Chestii pe care de la distanță, adică în așa fotografie mică, nu le pot numi.
Dar regret să fac comparația cu sărăcia ofertei românești. Unde găsești doar varză murată, poate niște pepeni. Subțire și jenant. Suntem foarte simpliști ca cultură culinară.
PS. Nu vorbesc de murăturile din retail, oferite de industrie sau mai recent de Auchan. Vorbesc despre ceea ce găsești în piață, la piață.
Atelierul de ciocolata al Elvetiei. Swiss chocolate workshop at Terra Madre 2014
La Terra Madre 2014, faptele gastronomice au fost cu sutele pe metrul pătrat. Aici, în această imagine, un accesibil și vizibil atelier despre ciocolată. LINK. La Standul Elveției. Plite electrice, mojaruri, semnal video. Spațiu deschis. Context. Vă inspiră?
Un sort italian de bucatarie David în puta goala. Culinar extrem.
Din tranzitul meu de câteva ore în Roma, anul trecut.
O glumă a la romana, statuia lui David în puța goală pe un halat de bucătărie. Nu te face Master Chef.
sâmbătă, 24 ianuarie 2015
Predau la Incubator 107 despre miezul hranei
Mocanii au colonizat Dobrogea
Nu este vorba de machedoni și de familia Becali, pentru că astăzi oieritul dobrogean este legat exclusiv de dânșii. Cinste lor că muncesc și țin vie o ocupație foarte veche pe teritoriul României. e Conotația critică este o altă poveste.
(1) Pomenesc de Gheorghe Becali pentru că la o discuție la Tulcea, într-un magazin, un domn s-a revoltat către mine când m-a auzit spunând despre colonizarea Dobrogei de către mocani. "Cum dom'ne, de-alde Becali au colonizat Dobrogea?" Nici prin cap nu-mi trecuse vreodată această exclusivitate economică.
(2) Străbunicii din partea mamei mele, au venit în Dobrogea de la satul Șimon, comuna Bran, județul Brașov. Știu din familia și depun mărturie că este adevărat.
O poveste uitată dar memorată de arhive, Mocanii (sau pe stil nou ciobanii) sau oierii, ca termen generic, au colonizat Dobrogea, începând asta sub stăpânirea otomană și apoi după transmiterea Dobrogei la Principatele Române, ca urmare a Conferinței de la Berlin. Pentru detalii monografice vă stau la dispoziție. Mai jos un film despre mocanii săceleni.
Deci, mocanii au colonizat Dobrogea, o spune Kogălniceanu, o spun cei de azi, o spunea D. Șandru acum 70 de ani.
Povestea mocanilor este un filon emoționant, o poveste extrem de ofertantă despre migrația internă între țările române, între Transilvania și regat. O poveste dramatică despre una din cele mai importante migrări interne.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)