Piata Amzei își caută sufletul

Piața Amzei a trecut prin multe transformări și aventuri din 2007 încoace. Renăscută și croită modernist, ca pentru centrul unui oraș european, pe bună dreptate, ea nu are totuși conținut. Piața și Târgul Țăranului. Cele două au fost defazate și așa au rămas. În timpul re-construcției pieței, ca un fel de pas lateral, în marjă, noi am construit și întreținut doar o vară, Târgul Țăranului. Între piață și teatru. Când piața a fost terminată, doi ani mai târziu, Târgul Țăranului se mutase. Și apoi la câțiva ani după aceea a trecut în istorie. Imaginea mea vă arată cum tânzește Piața Amzei după sufletul său. Căsuțele tip, dedicate comerțului cu produse tradiționale, au apărut pe lângă ea. Modernă, modernă, dar nimeni dintre administratorii pieței nu se pricepe să adauge suflet unei frumoase construcții.

Dimitrie Cantemir compozitor de muzică turcească

ESTAMBUL. Dimitrie Cantemir: "El libro de la ciencia de la música" - Concierto de Jordi Savall.....

Ştiaţi ca Dimitrie Cantemir a fost un om polivalent, a trăit la Istanbul, a crescut şi a domnit în Moldova şi a slujit la Moscova? Un intelectual deosebit. Dar a fost şi compozitor. Mie îmi place cultura şi gastronomia turcă. Încercaţi să ascultaţi câteva minute de Cantemir mixat cu alte compoziţii şi poate, dacă nu aţi mai auzit, veţi fi uimiţi. Go on Dimitrie...!

Rubla trasnistreana cu Dimitrie Cantemir

Nou: Slow Food web radio @SlowFood_HQ

LINK

National Geographic si anul hranei

National Geographic a lansat în acest an un proiect interesant. Dedicat hranei, cei de la NatGeo pun în lumină provocările cărora societatea dezvoltată trebuie să le facă față, în ce privește sustenabilitatea agriculturii, respectul față de mediu, numărul mare de oameni ce vor trăi pe planetă. Filme foarte interesante. Care provoacă și pun în discuție clișeele industrialiste. 

Do you or do you not label OMG?

În America se dezbate la greu despre etichetarea produselor alimentare OMG. Cine este într-o tabără, cine este în cealaltă? De la CORNUCOPIA

Tradition fait recette. Tradiția face rețetă?

Desigur, și v-am scris adesea despre asta. "La tradition fait recette" este un documentar franțuzesc. O abordare critică despre marketingul produselor tradiționale, pe care nu o regăsim în dezbaterea publică. Industria alimentară și retailul folosesc pe scară largă apelul la tradiție în toate felurile. Tradiția vinde! Pe de altă parte avem micii producători. Din toate astea lipsește denumirea de origine controlată apărată, protejată, promovată, susținută. Documentarul pe care l-am urmărit la TV5 merge pe firul acestei industrii a tradiționalului. Și descompune, anchetează cât de mult marketing sau adevăr stă în spatele produselor vândute ba de retail ba de producătorii ce și-au obținut DOP. 

Trapa Natans la Torino, Ark of Taste @SlowFood_HQ

Povestea asta despre un aliment pe cale de dispariție, din România, vă va lua câteva minute să o parcurgeți. Sâmbăta trecută, în 4 octombrie 2014, am dat o fugă la Constanța, cu o trebușoară de familie. V-a tentat vreodată să vedeți Marea Neagră, toamna? Nu mai spun de vederea Mării Negre la Mamaia. În imaginea alăturată, surprinsă pe plaja, se află un fruct Trapa Natans. 

Ce conexiuni crează acest fruct? Nu este impresionant că pleacă dus de curenţi, din Delta Dunării şi ajunge la Mamaia?

Iată: Ivan Patzaichin, gastronomia tradițională din Delta Dunării, Ark of Taste-Slow Food.

1) Ivan Patzaichin, un produs al Deltei Dunării, ca mulţi alţii, a mâncat în copilărie şi ciulinii deltei, denumiţi ştiinţific Trapa Natans. Mărturia sa este inclusă în cercetarea antropologică "La masă cu oamenii Deltei", finanţată de AFCN şi realizată de Asociaţia Ivan Patzaichin-Mila 23, în anul 2012, de către Bogdan Iancu și Monica Stroe;

2) Ark of Taste, este un proiect Slow Food care propune să salveze produse alimentare pe cale de dispariție din cauza industrializării. Pentru România, ciulinele de Deltă este şi el pe listă. 

La Torino, la Salone del Gusto voi merge cu ciulinii Deltei.

Delta Dunarii, cum sa pastrezi natura

Încercaţi şi Delta Dunării dacă vă preocupă abordarea de tip turism responsabil. Una din problemele apropierii de Delta Dunării este respectarea mediului. O alta este orientarea neintruzivă în meandrele Deltei Dunării, folosind marcaje invizibile. Cum anume să atragi turiştii care iubesc şi respectă natura? Cum anume să reduci impactul mijloacelor de transport rapide și neadecvate? O aplicație pentru dispozitive mobile poate fi răspunsul.

Nu știu dacă cei de la compania de software Read Forward au reușit asta cu aplicația lor. Merită să o descărcați și să instalați. AICI GOOGLE PLAY.

Recent Știrile PRO TV au vorbit despre aplicația informatică pe care ARBDD o pune la dispoziția turiștilor în Delta Dunării. AICI PRO TV.

Pâinea de 24 de ore

Atât durează o pâine gigant preparată la Ca......our. Mă întreb deci, ce anume se pune în acea pâine dacă după o zi nu mai este bună? Meditați și alegeți alternativa. Pâinea țărănească, pâinea artizanală, preparată de brutari, prin metode tradiționale. Este arma voastră politică. Alegerea, the choice.

Politica pâinii făcute manual

Astăzi despre brutari artizani. Revin destul de repede la proiectul The Cell, despre artizanii hranei. Este o pledoarie pentru hrană meșteșugită, de neînțeles pentru oamenii obișnuiți. It is beyond a normal life. De ce să te preocupe hrana preparată manual, cu metode vechi? De ce să îți complici viața ca să alegi ce mănânci, în sens filosofic? De ce: pentru că alegerea ingredientelor pentru prepararea hranei este un act politic. Prepararea hranei acasă este un act politic. 

"Al doilea episod e despre pâine, croissante, tarte și tot felul de alte bunătăți care se fac într-o brutărie-patiserie artizanală franceză. Mai exact, la Pain Plaisir. În egală măsură e despre cum poți renunța la o carieră în finanțe sau marketing pentru a-ți urma pasiunea."

"Brutari cu răbdare" sau pâinea de Șipote

Din Moldova ne vin veşti bune. După ce v-am semnalat proiectul The Cell, despre meșteșugarii hranei, AICI, aflați mai multe amănunte despre minunata pâine primită de la Iași de la Brutari cu răbdare. Un guest post Adelicii, Slow Food Iași. Povestea brutarilor din Moldova?

Brutari cu răbdare

Pâinea cu maia (o cultură de drojdie sălbatică) este 100% naturală (conține doar apă, făină și sare ca ingrediente de bază) și se caracterizată printr-o coajă foarte crocantă, un aluat elastic, nesfărâmicios şi un gust aparte. Procesul fabricării acestei pâini durează între 20-48 de ore și implică o fază în care se face prefermentul, una în care se pregătește aluatul final și una de coacere. Faza de coacere se realizeaza pe o piatră de copt din granit și durează aproximativ 45 minute, din care primele 15 minute cu aburi.

Țărăncuța de Șipote este o pâine lucrată cu mare grijă și cu ingrediente alese. Conține făină albă, brânză maturată de Șipote, ulei de măsline extra-virgin și niscaiva busuioc. Poate însoți cu mândrie un vinișor alb jucăuș de pe dealurile însorite ale darnicei Moldove.

Paine de Sipote cu gem de Hilita
(c) Tiberiu Cazacioc

Produse tradiționale realizate în Polonia

"Ştefan Pădure, preşedintele Asociaţiei Române a Cărnii (ARC) susține că există hipermarket-uri care vând sub marcă proprie salam Victoria, salam de vară, cârnaţii olteneşti şi cabanos care sunt produşi în Polonia sau în alte ţări din Uniunea Europeană." LINK

Salam Victoria, salam de vară, cârnaţii olteneşti şi cabanos produse în Polonia? Indolența, nepriceperea, indiferența, prostia, toate se plătesc. 

• Cei care nu se pricep la proprietate intelectuală, plâng acum. 
• Cei care nu au înțeles nimic din lecția magiunului de Topoloveni, plâng acum. 
• Cei care au stat indiferenți la masificarea produselor cu atestat tradițional, plâng acum? Aici s-a ajuns. 

De la marca privată care halește din cota de piață a mărcilor globale (bine le face!) s-a ajuns ca produsele alimentare industriale de tradiție, să fie copiate, pentru că nu sunt protejate. Mai proști ca românii, mă rog, ca unii din ei, mai există? 

O vină o au asociațiile de mici producători din industria alimentară pentru că nu există, o vină o au miniștrii și funcționarii din MADR care au stat indolenți la miile de atestări de produse tradiționale. În loc să canalizeze politica spre aceea a UE, STG, DOP, IGP. Aici s-a ajuns. Jenant. 

Acriturili învinge sau despre copy și paste de la Auchan

Orice acritură are povestea ei. Sau despre copy și paste a la Auchan. Cu riscul de a vă trimite în brațele lor sau cu șansa de a vă face să puneți gogonele la murat? Murăturile industriale făceau parte din viața noastră. Și mai fac. Soția mea, ori de câte ori, în extrasezon, întind mâna, la raft, după un borcan mic sau mare cu murături, mă descurajează. Producția in-house merge, dar nu la turație maximă. Acum mulți ani am rămas cu un ditamai butoiul de varză pe balcon, spre vară. Nașpa. Nu vă spun cum am reușit să scăpăm de el. Mă rog. Revitalizarea producție de murături artizanale a început prin 2008. De-alea în saramura aia opacă, gustoase. Primul brand local de murături, la Târgul Țăranului, se numea "Puiucu". Anii au trecut. Auchan se bagă în față și se bagă. Deci comerțul modern, cum am spus adesea, recuperează și se inspiră din gusturile pentru tradițional ale românilor. 

(c) Tiberiu Cazacioc

Pepsi verde

It is here. Pepsi debuts Pepsi True: http://t.co/kG8AQ5YOb5 pic.twitter.com/R6ZPbz6dwJ

— CNBC (@CNBC) October 5, 2014

Souvignon?

Mă lăsați numai pe mine să culeg folclor? Nu-i corect, cum ar spune Tudor. Ce se întâmplă când lași falsurile pe piață să substituie și să pervertească gustul și educația pentru gust a publicului? Se ajunge până acolo încât să poți vinde orice prostie drept vin. Vă aștept să deveniți membri Slow Food, să susținem renașterea gustului românesc pentru alimente de calitate.

Lipsa de educație naște must pasteorizat souvignon. 

(c) Tiberiu Cazacioc

Johansson, @grav3yardgirl şi Soda Stream

Ce legătură este între Scarlett Johansson și Soda Stream? Soda Stream este autosifonul pe stil nou. O bătălie epică are loc în America de câțiva ani, pe segmentul băuturilor carbogazoase, cu Coca Cola și Pepsi Cola. La Super Bowl-ul de anul trecut, reclama comparativă a celor de la Soda Stream nu a fost acceptată în calupurile comerciale. Despre soda adevărată, ca produs original, se pot spune multe. Cel mai important că nu este sifon. În America se taxează soda precum țigările sau băuturile alcoolice. La greu, pentru că dăunează sănătății.

Acum legătura în Soda Stream și YouTube. O știți pe grav3yardgirl? Este o fată, un self-made reviewer de produse de larg consum. Unboxing-ul pe care aplică produselor de întreținere personală, adună la fiecare film YouTube, milioane de vizualizări. Are mimică, naturalețe și umor, de neegalat. FACEBOOK.

În filmul inclus ea prezintă și pune sub semnul întrebării Soda Stream. Ca lumea.

1 leu și 9 bani costă o butelie de distrugere în masă

O armă de distrugere în masă nu costă mult. Pentru o suburbie a Europei, chiar se merită. 1 leu și 9 bani, 2 litri de criminalitate comercială.

Să folosim deci o formulă de calcul. 

Cât credeți că ar costa un ambalaj de 2 litri fabricat din PET? Cât credeți că ar costa 2 litri de apă plată sau de apă de la rețeaua publică de apă? Cât ar putea costa niște ingrediente care să dea gust și culoare unui amestec pe bază de apă pretins a fi asemănător cu oranjada? 

Trageți linie, totalul este 1 leu și 9 bani. Nu vi se pare dubios? Trăiască industria chimică!

PS: Nu, nu este succesul producție de masă fordiste. Hrana adevărată, bună și de calitate costă. Nu este gratis. 

Auchan si gemul de rubarbar

Gemul de rubarbăr a ajuns acum în retail.

Auchan România se folosește, este de înțeles (nu știm dacă și cu profit), de reputația pe care rubarba/rhubarba/rubarbărul, au căpătat-o în piața românească de produse artizanale, odată cu reinstituirea producţiei țărănești de gemuri, la Saschiz. Auchan România și achizitorii săi probabil habar nu au, de curentul tradiționalist de care s-au lipit. 

Gemurile săşesti au intrat în panoplia Slow Food la începutul anilor 2000, ca un pretext de mobilizare a satului transilvănean, pus în operă de Fundația ADEPT. Multe s-au întâmplat de atunci în mișcarea de recuperare a gemurilor și dulcețurilor, și proiectul nostru Târgul Țăranului, al Asociației Grupul de Inițiativă Radu Anton Roman. 

Rubarbărul se consumă ca atare, crud, tulpina. Se prepară. Este dulce-acrișor și este mult folosit în bucătăria britanică.

Bogăția de fructe sălbatice a României a învins. Acum toate târgurile sunt asaltate de oferte de dulcețuri. Iar gemul de Topoloveni a devenit produs de calitate IGP. 

Un simplu borcan de gem ne poate spune o întreagă istorie despre renașterea gastronomie. Gemul de rubarbăr a ajuns acum în retail.

(c) Tiberiu Cazacioc

"Socolatierul", seria Artisan - Mestesug cu arta

Am găsit un proiect originar de la Iași, despre artizanii hranei. Am inclus și un film. Incredibil, arta preparatelor culinare în serie mică, renaște. "Artisan este o serie de mini documentare despre artizanat și oamenii care aleg să devină artizani într-o lume din ce în ce mai tehnologizată. Este un proiect original TheCell, creat din convingerea că oricât de mult ne-ar simpifica tehnologia viața, lucrurile create de mână au suflet, au poveste, împrumută din personalitatea celor care le creează. De asemenea, în momentul în care cumpărăm astfel de produse, acest lucru ne definește ca oameni; indiferent că vorbim despre produse alimentare sau nu."

Târgul Ţăranului la Rotterdam, MVRDV

Eei nici chiar aşa. Ia uitați ce frumusețe de hală Obor au făcut niște arhitecți, în Olanda. Amicul brutar Iulian Duţu mi-am propus să aruncăm o privire pofticioasă și visătoare, de la distanță, către noua piață din Rotterdam. Despre noi, ce să spunem? Ne-am bătut opincile și gura despre o piață gastronomică cu convivialitate, mai evoluată, la București. Parțial am reușit. Parțial nu, pentru că din 2007 încoace, modelul nostru de Târgul Țăranului, a alunecat în derizoriu și superficialitate. Și cel mai bun exemplu este patriarhala și copy-paste piață de Crăciun din buricul orașului București, de Crăciun. O pastișă, evident în falș, de Viena. Casute din lemn? Ha-hsa-ha...

AICI Link Rotterdam

Soba Master Tatsuru Rai Demonstrates His Craft at MAD Symposium

Pare ridicol să te perfecţionezi drept maestru preparator de tăiţei? Sunt persoane care s-au emoționat profund urmărind, vedeţi la link, ceremonia gastronomică dedicată tradiţiei confecţionării artizanale a tăiţeilor. Un soba master este un maestru. 

VIMEO: Soba Master Tatsuru Rai Demonstrates His Craft at MAD Symposium

Ce este ferma de familie?

Ferma de familie? Conform Uniunii Europene: "Ferma de familie reprezintă exploatația aparţinând unei persoane fizice autorizate, întreprindere individuală, întreprindere familială, înfiinţată potrivit legislaţiei în vigoare, care produce pentru consumul propriu și comercializează surplusul, precum şi persoanelor juridice ale căror asociaţi sunt exclusiv membrii ai aceleiaşi familii." 

Ce fel de agricultură susţinem deci, noi românii, cu preferințele noastre alimentare? Mă gândesc la uimitoarea golirea de conținut a cuvântului fermier, folosit în discursurile publice. Este fermier și arendașul cu câteva mii de ha și familia de fermier care lucrează câteva zeci de ha? Eu cred că femierul latifundar, arendaș de anvergură națională, nu este fermier, pentru că este antreprenor. Nu este fermier pentru că cel mai adesea nu este înregistrat la APIA ca atare ci cu multele sale companii, din lanțul integrat. Un fermier nu poate fi acela care deține terenuri, silozuri, are fabrică de furaje, crește și animale și administrează anual milioane de euro. Să încercăm să facem diferența, prin vocabular. Să încercăm să alegem pentru masa noastră, produse locale, produse țărănești...Puterea este în noi

Slow Food Hosts EU Ministers for Agriculture and Fisheries

Slow Food Hosts EU Ministers for Agriculture and Fisheries | Food For Thought | Slow Food International - Good, Clean and Fair food

În 29 septembrie 2014, miniştrii agriculturii şi pescuitului ai celor 28 de state membre, s-au reunit la Pollenzo, unde funcționează o școală Slow Food, dedicată științelor gastronomice, Universitatea de Științe Gastronomice (UNISG). Ce puteau să facă decât să discute despre importanța gastronomiei, ca un corolar al injecțiilor primite de agricultura industrială.

Din situl MADR, lipsa de informație despre eveniment ne spune că România nu a fost prezentă acolo. Ci doar la Milano, la reuniunea cu caracter tehnic și la nivel de secretar de stat.

Slow Food was honored to welcome the 28 European Ministers for Agriculture and Fisheries at the University of Gastronomic Sciences (UNISG) on September 29 for their Informal Meeting that included speeches by European Commissioner for Agriculture and Rural Development Dacian Cioloș, the Italian Minister of Agricultural, Food and Forestry Policies Maurizio Martina, Slow Food President Carlo Petrini and UNISG Dean Piercarlo Grimaldi.

Vreţi şabloane de ferme? Click aici....

Apăsați AICI pentru a vizualiza Proiectele MODEL, aferente Măsurii 121, adresate celor care vor să dezvolte FERME DE FAMILIE. O cunoştinţă m-a întrebat ieri dacă este adevărat că sunt priceput la consultanță pentru afaceri în agricultură. Cred că m-a văzut la televizor. Drept să spun-și am spus-nu mă pricep. Nu am întocmit niciodată dosare de finanțare pentru apeluri pentru proiecte din PNDR. Dar dacă ar fi să fac, aș ști de unde să iau informație, cunosc procesul. În 2013, ca să grăbească procesul de absorbție, MADR a croit proiecte tip. Le descărcai, le semnai, le depuneai. Acum banii pentru asta s-au terminat. Dar proiectele gata de pus în practică, încă există. Susținem fermele familiale? Da! Viața la țară? Da! Dați click aici, descărcați și implementați. O fermă de familie în plus este binevenită. PS: L-am ajutat pe domnul respectiv cu toate sfaturile posibile, din bagajul meu de cunoştinţe. Cu siguranță își va face ferma de 10.000 de găini crescute liber, prin curte și copaci.

Raport privind investigatia sectoriala pe piata berii

Ce spune ultimul raport despre industria berii? Că tot se plângea cineva de la Can Pack că se miră de scăderea consumului. Sau tot de curând, era publicat un cover story de către Ziarul Financiar, despre faptul că românii nu beau suficient de mult. Multe lucruri despre cinismul industriei berii. Industriale. Deci, raportul.

• Marea industrie a berii a distrus mica industrie locală a berii. "Dacă în perioada anilor 2002-2003 în România existau cca.50-60 mici producători de bere, numărul acestora s-a redus în prezent la doar câteva fabrici, cu o cotă de piață cumulată de <5%."
• Este normal să stagneze consumul pentru că deja ni se "bagă pe gât" prea multă bere industrială, românii fiind băutori de vin. "Saturaţia cererii, în condiţiile în care, cu tradiţie în viticultură, România are deja unul dintre cele mai mari consumuri de bere /cap locuitor in Europa"; 
• Românii beau multă bere de slabă calitate. Sunt curios să aflu structura consumului pe calităţi de bere, în Occident, pentru că la noi s-a pompat publicitate pentru formate populare, bere ieftină, astfel că berea de calitate este în minoritate. Ca și la alimentele procesate din carne, unde domină produsele proaspete, de fapt carne prelucrată mecanic la greu, cu de toate. "Din punct de vedere al poziţionării marcilor, din totalul volumului de bere comercializat în România în anul 2011, cca.46% reprezintă bere din segmentul mediu, cca.33% bere din segmentul economic, cca.19% bere din segmentul premium si doar 2% din segmentul superpremium."

Terra Fertil si emigratia interna

Uneori uiți de unde ai plecat și unde te îndrepți. În căutarea de chestii speciale din jurul nostru legate de hrană, branding de mărci locale, te mai conectezi și din greșeală la context. Eram pe bacul de duminică dimineața, dinspre Brăila spre Măcin. Pusesem mașina deoparte. Și văd o furgonetă cu o deviză mistică pe ea. O fotografiez pentru blog. Are legătura cu hrana? Probabil. Când mă dau mai spre spatele mașinii, ce văd? Terra Fertil. Este un produs realizat de mica întreprindere de la Smârdan a familiei Cazacioc. Este o poveste lungă, pe scurt este asta: o ramură a familiei noastre, adică un frate al bunicului, a plecat din satul natal, Balabancea și s-a mutat la Ghecet (vis-a-vis de Brăila). Iar unul din fii lui, Cazacioc Niculae, a făcut tot felul de afaceri istețe, a fost chiar și primar un mandat. Afaceri care au fost moștenite de fii lui. Una este despre prelucrarea de deșeuri animale și producerea de îngrășăminte organice. Terra Fertil. Așadar fiind pe bac, plecând de la Ghecet, m-am repezit să fotografiez exact ceva ce era familial. Se mai întâmplă. Cum vi se pare sloganul?

România, țară bogată cu porumbe și măceșe

Ați mâncat vreodată porumbe? Cu un pic de atenție, dacă ieșiți din oraș (cine nu este deja aranjat la țară), vedeți acolo unde trebuie fructele toamnei. Superfructe? Porumbe și măceșe. Porumbele sunt mov. Măceșele sunt roșii. Eu le-am găsit la Topolog, lângă cimitirul vechi al satului. Am dat o raită sâmbătă pe acolo. Topolog, satul din Dobrogea, a fost sat turcesc la început. Apoi, după 1878, satul a fost crescut și mărit de mocanii transilvăneni, veniți din Țara Oltului, de la Făgăraș, de la Bran și Șimon. Fructele sunt și pe drumul de la Horia spre Balabancea, DN 222 A, spre Luncavița. Zeci de tufe de porumbe. Nimeni nu le culege. Nimeni nu le consumă. Nimeni nu le adoră. România, o țară bogată cu oameni săraci. Sau unii doar leneși?

Este rău la țară, dar se ridică case. Multe

sursa Ziarul Financiar

Când văd scris "rural", văd firul roşu. Sau, dacă vreţi altfel spus, așa se vede trendul, direcţia. Mediul rural este un mediu potențial dar nu din punct de vedere al agriculturii. Ci pentru că dezvoltarea mediului rural este domeniul care poate oferi oportunități. Afaceri, mediu curat, liniște, de-presurizare. Nu ezitați, încercați la țară!

România eco și consecvența Cameliei Șucu

(c) Sursa Ziarul Financiar

Foto Şucu Legume bio? Tomate cu valoare adăugată? Capitaliștii români? Camelia Șucu a cumpărat cu ceva ani în urmă Piața de Gros a Bucureștilor (PGB). Finanțat de BERD, proiectul PGB avea ca scop să adune producția de legume din jurul orașului...și tot așa, restul vă imaginați. Numai că în România lanțul alimentar în cazul legumelor și fructelor, nu este ca în Occident. Și chiar dacă ar fi să fie, ca să organizeze primăriile tot sistemul pe baza PGB, ar fi fost al naibii de interesant dar ar fi și fracturat evaziunea cu legume și fructe. Dar sistemul organizat a cedat în fața celui mafiot. Așa ca PGB a ajuns tot o piață urbană dar cu infrastructură. 

Aici a intervenit Camelia Șucu [deși încă nu a obținut rezultate] ca să atingă scopul iniţial al proiectului PGB. De ce ar fi interesant asta? 

1) Că ar regulariza influxul de legume și fructe ilegal, l-ar sugruma și ar aduce pe piață legume și fructe românești. 

2) Ar crea un buffer care ar face veriga cu comerțul modern. Adică retailul.

Dar semnalarea mea este legată de o preocupare mai veche a d-nei Șucu, legumele bio. Pentru că trebuie să știți, valoarea tomatelor este mult mai mare dacă cultivi legume bio, și le exporți în Vest. Noi, românii, am rămas în urmă, exportăm în vest roșii care se întorc apoi pasate drept bulion. Roșiile bio au valoare adăugată. 

Celălalt filon de legume cu valoare adăugată este cel al legumelor, mai ales al roșiilor din semințe tradiționale. La tema asta mai revin.

Slow Food Iași, Adelicii, CUIB

Mulțumesc Adela Trofin...Slow Food Iași a trimis la Rural Fest 2014 două pâinici și gem Hilița...de caise și dulceață de căpșuni...Pâinea a fost genială, chiar și după câteva zile....Mulțumesc Adela! Despre ea și CUIB.

(c) Tiberiu Cazacioc

(c) Tiberiu Cazacioc