Cu cine votati? #vinolavot....oooo manipulare grosolană?

Dalia pe toate posturile sau puterea uniformității care omoară diversitatea

Dintr-ale industriei alimentare din România. În spatele unei practici se ascund semnificații interesante.

De ce credeți că există zeci, poate o sută de tipuri de cașcaval Dalia produse și puse la vânzare în România? 

De ce și producători români și străini, sosiți pe meleagurile noastre, fabrică și vând cașcaval Dalia? Think!

Răspunsuri, mai jos....

Pentru că

- standardul cașcaval Dalia este o preluare din patrimoniul industriei alimentare socialiste, fiind deci înrădăcinat în mentalul consumatorului român;

- este un standard alimentar, neprotejat, ci pus la dispoziție oricui de către autorități;

- consumatorul român nu este sofisticat precum cel din Occident, unde așa ceva ar fi imposibil de conceput, adică zeci de producători să producă același produs sub același nume;

- este mai comod pentru orice producător să facă asta decât să inoveze în materie de industrie alimentară sau să crească un produs local până la IGP, STG, DOP.

"Mosierii" @Kaufland, @Cora_romania, @crrsx, @AUCHAN_France

Sursa: Adevarul

How do they do money? Crushing Romanian local food industry? Auchan, Cora, Carrefour, Kaufland in a cartel price purchase settlement against Romanian food industry. Ongoing investigation of the Competition Council.

Sa vedem daca Magazinul Progresiv si Piata pun capacul pe tema asta.

Cartelarea retailerilor este ca ei sa puna saua pe industria alimentara romaneasca pentru a produce ieftin si prost sau sa moara. Produce or perish...

Nu va mira adesea ca preturile la alimentele procesate sunt relativ similare in toate retelele? Massa de cumparatori romani este o massă de muls profituri de către multinaționalele europene. Vedeti știrea despre înțelegerile lor pe preturi.

Presa jubilează adesea, foarte conciliantă, la fiecare inaugurare de supermarket. Este pesimistă ca nu avem suprafată mare de comert modern, suntem înapoiați.

Acea presa este părtinitoare și subiectivă:

- extinderea retailului aduce tot mai multe importuri din alte state membre UE;

- industria alimentara locala este depersonalizată și se luptă in cascavaluri Dalia cu producatorii straini atasati retailului;

- tot mai mult comerț modern sufocă mica industrie alimentara;
- presiunea în aval pe prețuri la producători, nu crește calitate ci partea de substituenți din produsele alimentare.

Luca sau Paul?

Ce a fost mai inainte? Luca sau Paul? Cine pe cine a copiat? Dupa cum ați observat, mă refer aici la București, aceeași grafică, aceleași fonturi, același montaj de vizibilitate, se regăsesc la două prăvălii de covrigi, simigerie le-ar spune pe vremuri. Deci, o temă pentru dvs. ar fi aceasta, cine a fost mai întăi, Luca? Paul? Sau poate este același proprietar antreprenor in disguise?

Este un exercițiu nu despre competiție ci despre pastișă și mimetism, pentru că eu cred că lipsa de diversitate în materie de hrană a românilor, este încă odată dovedită. De aceea nu suntem o națiune excepțională în acest domeniu. Nu inovăm, nu avem mândria de a face ceva nou, ci copiem, întotdeauna. Dar pentru că nu suntem chinezi, după aceea nu progresăm. Iar proprietatea intelectuală este adesea un moft la români. Furtul conceptelor este a doua natură în piața largă.

Cartofii pai agresivi

Plante comestibile ce cresc singure, pentru voi

Ceapă, lemon grass, ceapă de primăvară, ce nu găsiţi la ţară. Găsită pe net de CC, nu este creaţia mea. Dar ne serveşte, nu?

Patriotismul alimentar la francezi

Prevăzând protestele din 5 noiembrie, ministerul agriculturii a lansat încă de marți, conceperea unui nou cadru legal care va favoriza achizițiile de produse alimentare de la producătorii francezi. Da, ministerul francez nu cel român. De ce nu face asta guvernul Ponta? Asta am putea copia de la francezi?

"Anticipant ce constat, plusieurs fois renouvelé, mardi, le gouvernement a annoncé mardi la publication d'un guide pour favoriser l'achat de produits alimentaires français dans les marchés publics."

Reuters / Philippe Wojazer

Despre prazul cu chitanță sau nebunia birocrației prost alcătuite

Piețele noastre urbane sunt de fapt magazine de legume și fructe, acolo nu sunt țărani, 80% sunt vânzători. De aceea trebuie să li se aplice regimul de business comercial. Iar piețele țărănești trebuie reinventate. Cu țărani adevărați. O idee bună, prost aplicată...

Hai să ne amuzăm cu viziunea obtuză a unora din funcționarii din MADR. Minister care a inventat, în stil etatist, oarecum pe tăcute, procedura praz cu chitanță. În cursul consultării publice, anul trecut, m-am străduit și am transmis din partea Asociației Grupul de Inițiativă Radu Anton Roman, obiecții și propuneri. Degeaba. Unul din criteriile prevăzute în proiectul de reglementarea, la vremea consultării publice, referitor la legumele și fructele fără acte, era ceva de genul până 20 de kg în portbagaj, daca ai fi avut peste, ți le confiscă Poliția. Întrebarea era: bine-bine, și dacă i le confiscă Poliția, unde se depozitează produsele? Etc. etc. etc....Multe alte aberaţii....O poveste despre cum va funcționa, mai jos >>>

Ce se ascunde in PNDR? Fermele mari si nepriceperea

Ooooo!!!....Victor Ponta are posibilitatea sa aplice dictonul acela despre România care nu aşteaptă sfaturi şi observaţii. Iată, Comisia Europeană spune răspicat ce ascunde PNDR (Programul Național de Dezvoltare Rurală), lasă pe dinafară 97% din exploataţiile mici. Sursă ADEVĂRUL: link

Acum 2 săptămâni, la INDAGRA, dl. Dan Constantin şi Daniel Botănoiu se felicitau că statul român sprijin agricultura familială.

În ciuda reacţiilor la vedere a societăţii civile, din ultimii 2 ani. MADR şi echipa de consultanţi ce îl includea şi pe Franz Fischler, au năşit un PNDR întârziat. El este orientat spre agricultura industrială, productivistă.

Răspunsul oficial al Comisiei Europene privind proiectul PNDR 2014-2020

Korean Buddhist Temple Food

Să fie mai clar, eram şi eu pe acolo. IOLA. Dar şi Slow Food Korea care anul viitor va fi o bună gazdă Asia Gusto 2015...

Berea agricolă italiană

Berea agricolă conform legii italiene este acea bere al cărei lanț de producție este cel puțin 50% sub controlul producătorului: hameiul,  orzul, obtinerea maltului, producerea berii. Aici o imagine de la una din conferinţele Slow Food despre berea agricolă, greutăţile producerii ei şi îndărătnicia unor oameni de a face altceva decât bere industrială.

Berea agricolă italiană la Slow Food, Torino, 2014

Slow Food apără hrana cu dinții....

Apărați hrana cu dinții, deveniți membri Slow Food.....Hrana este un instrument politic, dreptul vostru de a alege hrana este modul în care ajutați sau nu economia locală, diversitatea, agricultura de familie....

Mesajul din 2014 al Slow Food la Salone del Gusto și Terra Madre....

Delegat la Salone del Gusto

Slow food de la Brusturoasa Palanca, adică păstrăv

Smoked trout, slow food style....Unicate în România, de la familia Paliştan din Brusturoasa Palanca, județul Bacău. O linie de produse din păstrăv: cârnați de păstrăv, zacuscă de păstrăv, păstrăv afumat. Membri ai Convivium Slow Food Brusturoasa Palanca. NOTA - Îi găsiți la piața de la ASAS. Pentru contacte, îmi scrieți?

O aniversare transilvana

Miercuri 25 noiembrie 2014 Fundaţia ADEPT aniversează 10 ani de activitate. O fundaţie care a avut şi norocul şi succes în a realiza proiecte în sprijinul fermelor de familie din Târnava Mare. Să fiţi sănătoşi....şi la multe proiecte de succes.....

Zăganu în sus, Zăganu în jos! Berea

Zaganu site

Toata piața este dominată de bere industrială, lăudată de unii și alții în campanii. Eu ridic paharul pentru pionieri și eroi, pentru diversitate și diferență, pentru berea artizanală. Când un brand nimerește bine piața, segmentul de consumatori, nu are nevoie de expunere media, ci de expunere și viralizare socială. Uneori este vorba de inspirație, intuiție.  Am auzit de Zăganu, berea Zăganu, la Rural Fest 2014, dar stând la cortul Slow Food, nu am putut marca și eu coada de care vorbea totată lumea. Zăganu la draft. Poate și pentru că erau singurii acolo. Dar pe merit, pentru că Zăganu este o bere artizanală. >>>>>

Espresso Otopeni versus espresso Fiumicino #Lavazza

How lucky would you be to own a coffee vending machine which is a golden egg hen? Yeap, the mistery of automatic vending machines. The mistery of markets. And the reality of greedy Romanians. An espresso in Romania, Aurel Vlaicu International Airport, is worth of 1.66 EURO. Same espresso, same brand, Lavazza, in Rome, Fiumicino, is worth 1 EURO. 

Aurel Vlaicu, Otopeni airport

Fiumicino airport, Rome

Master Chef, evil or good? #masterchef PRO TV

Google Search

Deviza unui program de televiziune culinar ar trebui să fie "Toată familia în bucătărie!"...De ce ar trebui mai degrabă să ne încântăm la "Sănătatea în bucate" sau la Paprika? Master Chef este un program de televiziune de tip reality show. Cel puţin aşa se poziţionează. A fost inventat acum 24 de ani, în 1990. Şi a ajuns să fie produs în România, în 2013, parcă. Critici contra programului ???  >>>>

De-andoaselea, cu cine votati?

Poftiti de mancati flori de dovlecel, la Roma

DHL suporter Terra Madre si Salone del Gusto 2014 @DHLExpressItaly

Despre schimbare prin hrană la Salone del Gusto @SlowFoodHQ @jamieoliver @AliceWaters

Ascultând pe Carlo Petrini, Alice Waters si Jamie Oliver........

Slow Food Istanbul - Fikir Sahibi Damaklar @SlowFood_FSD

Cea mai frumoasă echipă Slow Food este cea din Istanbul, pusă în mișcare de Defne Koryurek, o femeie remarcabilă, energică și motivantă.

Ceapa, o provocare la Salone del Gusto

Ceapa nu pare a fi o provocare. Dar eu cred că este o provcare prin diversitate ei. În imagine aveți sortimente de ceapă din Italia, de la Salone del Gusto. O întrebare retorică sau filosofică? Găsiţi la piaţa de duminică această diversitate? Câte soiuri de ceapă puteți număra în imagine? Și nu ne sperie lipsa de diversitate din bucătărie? 

Decorațiuni de toamnă la Venasca

La Venasca, în Italia, cu ocazia prezenței la Salone del Gusto și Terra Madre a fost găzduită o parte din echipa Slow Food în România. Micul restaurant al familiei Gianaria a fost o oază enciclopedică despre gastronomia italiană.  Decorațiunile de pe mesele din local prezentau vegetația locală, cât și cel mai important pivot al ei, castanul. La Torino am gustat pâine cu făină de castane, miere de flori de tei și de castan. 

Gutui japoneze

Gutuiul japonez? Fructele despre care vă scriu, au apărut în cunoașterea mea, brusc și întâmplător. Aveam o ipoteză în minte, care se numea lămâiță. De demult, din copilărie știam despre un fruct numit lămâiță. Doar noțiunea, însă doar vag o imagine. Pe cine am întrebat, nu avea habar de așa ceva. Și nici nu am avut timp să răscolesc internetul să aflu mai multe. Până într-o zi, când, mergând la Cimitirul Cernica II am aflat pe un mormânt, un arbust cu niște fructe galbene, tari, la vreme de toamnă. Cu acelea am identificat vag ceea ce mă tot chinuia. Le-am luat și aducându-le la birou, două persoane, Cosmin și Ivan, mi-au confirmat și le-au identificat ca fiind gutui japoneze. Probabil lămâițele din mintea mea să fi fost gutuile japoneze. În fine.

Fructele sunt foarte tari, au multă vitamina C, de ți se face gura pungă, deci foarte bune. 

Soția mea a preparat o dulceață din cele câteva găsite de noi anul trecut. Le-am colectat din nou și vă invit să explorați existența acestui fruct. 

Enjoy!

Italian cigars roll, Salone del Gusto, Torino

Vera Pizza Napoletana

MADR: Retete consacrate românești sau ce?

Când a pornit acțiunea MADR privind produsele consacrate românești, cu un proiect de ordin, am transmis un punct de vedere ministerului din partea mișcării Slow Food în România și a Asociației Grupul de Inițiativă Radu Anton Roman. Nu, nu au răspuns și nici nu au dat semn că au recepționat scrisoarea, de altfel elaborată și nu polemică.

Ce le spuneam domniilor lor? Că industria alimentară singură nu are singură cunoștințele necesare să aprecieze dacă un produs este sau nu realizat pe baza unei rețete consacrate românești. Că trebuie să asocieze demersului lor Ministerul Culturii, fiind o problemă de patrimoniu imaterial, plus organizații non-guvernamentale din domeniu. Ce ieșit? O crasă dovadă de incultură. 

Crenvurștii, corect ar fi cremvurști. Și faptul că sunt cu carne vită îi face rețetă consacrată românească, de când? De 10 ani încoace? Ce se înțelege prin consacrat, dincolo de terminologia propusă de ordin?

Este parizerul rețetă consacrată românească? După nume nu prea pare românesc, neam.

Pâinea secară este rețetă consacrată românească? Pe bune, numai noi în România facem așa ceva? 

Ar fi trebuit ca aceste produse să fie originale, o contribuție românească la patrimoniul culinar contemporan. Dar nu sunt rețete originale, cred că se vede de la distanță. 

Iar pe de altă parte această acțiune susținută cu bani publici, substituie acțiunea concertată a unor operatori economici din industrie. Cu alte cuvinte, în loc să își facă agentii economici asociații pe produs, cu marcă colectivă, pe baza legii mărcilor, statul o face pe banii noștri, ai contribuabililor, și crează reglementări artificiale, stupide.