luni, 3 februarie 2014

CAP Communication Awards 2013

Comunicaţi? Comunicaţi! Comunicaţi!!! Vă propun un subiect de reflecţie. Nu întotdeauna un breaking news. Premiile Comunicării CAP 2013 au fost atribuite în decembrie. Dar care sunt premisele. Plec de la faptul că a comunica în societate este obligatoriu. Este o obligaţie primordială a autorităţilor pentru succesul politicilor publice pe care le administrează. Este o
obligaţie a organizaţiilor, companiilor, a fiecăruia dintre noi. De aceea, o acţiune care întăreşte şi subliniază rolul comunicării, merită să fie scoasă în evidenţă. Facts. >>> continuă >>>

sâmbătă, 1 februarie 2014

Ghiţă Bârză de la Tălmăcel, o demonstraţie cu produse locale

Găsiţi în imaginile ce urmează un concept de prezentare de produse locale pe care l-am pus în practică în anul 2008. La Târgul Ţăranului Român, în Piaţa Amzei (Bucureşti), cu produsele tradiţionale şi contribuţia unuia dintre producători, dl.Ghiţă Bârză. Adesea am exprimat critici şi am ironizat felul cum sunt organizate pieţele volante din ultimii ani. Asta pentru că am considerat o piaţă volantă privată şi alternativă era promovarea produselor locale. >>> continuă >>>

Supă de căpşune cu cremă de bezea

Ce pregătiţi? Supă de căpşune cu cremă de bezea. Scanaţi cu un telefon şi o aplicaţie QR. Ideea nu este rea. Deşi este o comunicare de la MEGA IMAGE, retailerul agresiv, parte a lanţului alimentar industrial. Mai uşor cu.....:)




vineri, 31 ianuarie 2014

Sinicika sau dumbrăveanca, în Delta Dunării

Vă ofer o scurtă poveste despre oameni, natură, mediu. "Sinicika", corul din satul Mila 23, un proiect al comunităţii locale, încurajat de asociaţia "Ivan Patzaichin-Mila 23". "Delta Dunării, paradisul aproape pierdut" un proiect al organizaţiei "Salvaţi Delta şi Dunărea". Legătura dintre cele două poveşti? Pasărea numită dumbrăveanca în română, sinicika în rusa lipovenească. Sau albăstrica. Filmul, filmul vă rog >>> continuă >>>

Papură de Mahmudia, la Downtown Bucharest

Dintre subiectele dragi pe care le privesc de aproape, acesta este unul. Nu, nu imaginea din stânga de la MNAC. Citiţi în continuare. Ci folosirea resurselor locale din zonele care suferă de dezvoltare durabilă, pentru dezvoltarea unor mici afaceri. Legătura cu natura se poate face practic, prin materiile prime locale. Oamenii de acolo, precum Mariana Pohilcă, le pot folosi. O idee a unei organizaţii, Salvaţi Dunărea şi Delta Dunării, dusă mai departe de nişte oameni, din gură în gură. În filmul  >>> continuă >>>

Preparate din peşte...ca la Miadmar

Nu vă duc atât de departe, la Istanbul, pe strada Istiklal. Ci la noi, la Tulcea. Unde există o companie condusă de Dan Buhai (şi compania, dacă pot spune aşa), Miadmar HDP SRL care prepară produse din peşte, local sau din mare, cu respect pentru consumator. Asta este o sintagmă cunoscută. Dar am fost la ei la fabrică, am fost pe teren, am citit etichetele. Au participat alături de noi la Festivalul Internaţional al Bărcilor cu Vâsle unde am girat standul Slow Fish. >>>> continuă >>>

Saveurs d'Yveline, et in Arcadia ego...

Ziarul Financiar 29 ianuarie 2014
Ce ştiţi despre dulceţurile Saveurs d'Yveline? Ce amintiri cu Târgul Ţăranului, când îşi testau ei produsul alături de micii producători....Întâmplător totul are o legătură cu un articol din 30 ianuarie 2014. Am făcut miercuri 29 ianuarie 2014 o trecere în revistă a unor fotografii de pe un card de memorie. Unde au rămas, la întâmplare, imagini din mai multe perioade. Am răsfoit cu multă atenţie, câteva fotografii de la o ediţie din 2010 a Târgului Ţăranului (proiectul care a fost organizat de Asociaţia Grupul de Iniţiativă Radu Anton Roman, Slow Food Bucureşti Valahia Gusturilor, DC Communication). Despre Saveurs d'Yveline.  Despre aceste produse nu mai ştiam nimic. Dar uite că presa scrie cum au ajuns la 100.000 euro. >>> continuă >>>

joi, 30 ianuarie 2014

Slideshare.net, un instrument bun de promovare pentru Slow Food

Care sunt indicatorii de trafic, ce arată interesul pentru ce am publicat în Slideshare.net? Vedeți captura mai jos. Mulțumesc celor interesați de gândurile mele, puse pe hârtie și adesea prezentate în conferințe. Tot ce am scris si prezentat public în ultimii 2 ani este publicat în Slideshare.net, AICI. Este o aplicație de tipul social media (pentru cei ce nu au cunoştinţă de ea) în care îți poți publica prezentările, articolele, etc. Pe lângă blog, aveți și această resursă la îndemână, pentru a afla puncte de vedere privind agricultura și dezvoltarea rurală, precum și ale mișcării Slow Food în România.




miercuri, 29 ianuarie 2014

O să fie veselie....resetare de la 0

Din 2013, procedura privind atestarea produselor tradiţionale, în vigoare din anul 2004, a fost abrogată şi înlocuită printr-un ordin nou. Asta nu va scoate de pe piaţă nici un produs ca la mama acasă, ca la tata acasă, cu fainoşag, etc. Toate fiind produse ale industriei alimentare. SURSA ştire.

“În data de 11.11.2013 în Monitorul Oficial Partea I, nr. 688 a fost publicat Ordinul nr. 724 din 29 iulie 2013 privind atestarea produselor tradiţionale. Ordinul comun al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Ministerului Sănătăţii şi al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării.

Atestatele eliberate anterior rămân valabile 9 luni de la data intrării în vigoare a prezentului ordin. Eliberarea noului tip de atestat se face la solicitarea operatorului economic, după verificarea vechiului caiet de sarcini şi a spaţiului destinat producţiei, cu respectarea normelor impuse prin prezentul ordin.

La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 690/2004 pentru aprobarea Normei privind condiţiile şi criteriile pentru atestarea produselor tradiţionale, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 938 din 14 octombrie 2004”.

Un peşte ameninţat cu dispariţia, un simbol de campanie al Slow Food Istanbul

Mi-a plăcut povestea cu peştele şi modelul de asamblat. În 2013 am participat la conferinţa Slow Food, Slow Fish Istanbul. Pentru organizaţia locală, de la început, s-a pus problema unui demers de salvare a unuia dintre importanţii, pentru consumul local, peşti. Se numeşte lufer sau lufar. 

Ce bucurie, vom avea reţete consacrate româneşti. De la cei din industria alimentară

Nu, nu este vorba de reţetele din cartea lui Sanda Marin. Nu, nu este vorba de reţetele din cărţile şi întâmplările lui Radu Anton Roman. Nu, nu este vorba nici de reţetele din cartea lui Păstorel Teodoreanu. Şi nici nu este vorba de reţete consacrate din cartea publicată la comun de Kogălniceanu şi Negruzzi. Trebuie să ştiţi că reţetele străvechi sunt elemente al patrimoniului cultural imaterial. Conform Legii privind protejarea patrimoniului cultural imaterial. MADR a pus la cale un proiect de ordin prin care se formează o comisie care creează o listă cu reţete conscrate româneşti. Vedeţi aici ORDIN privind atestarea produselor alimentare obţinute conform reţetelor consacrate româneşti. Pentru o ţară care nu are exerciţiul şi nici interesul să pună întrebări, probabil că nu este o problemă. >>> continuă >>>

marți, 28 ianuarie 2014

Cum se construieşte cu stuf? O propunere de la Jurilovca

Paul Condrat mi-a pus la dispoziţie un montaj de imagini despre cum se construieşte cu stuf. O poveste din 2011. Jurilovca, judeţul Tulcea.


Reducerea influenţei industriei alimentare şi a agriculturii industriale la Bruxelles

Domnule comisar, ce ne faceţi? Lobby-ul industriei alimentare şi al agriculturii industriale, clătinat? O decizie istorică a Comisiei Europene, al cărei titlu sună aşa: "DECIZIA COMISIEI din 16 decembrie 2013 de stabilire a unui cadru pentru dialogul civil în probleme reglementate de politica agricolă comună și de abrogare a Deciziei 2004/391/CE." Comisia Europeană, în speţă DG AGRICULTURĂ ŞI DEZVOLTARE RURALĂ, beneficiază de suportul consultativ unor comitete şi comisii. Este vorba de advisory groups sau grupurile de dialog civil. Practic, ca urmare a cererii Parlamentului European din anul 2011, sistemul grupurilor de dialog civil a fost resetat de la 0. >>> continuă >>>

Premiul NATURA 2000, până la 18 februarie 2014

EUROPEAN NATURA 2000 AWARD



Comisia Europeană a lansat în decembrie 2013, o nouă distincţie, prin care urmăreşte punerea în valoare a siturilor NATURA 2000 care au beneficiat de un management eficient, de rezultate bune şi durabile, de relaţii bune cu comunitatea....ce mai. În toată presa proastă despre zonele protejate, iată că apare un mecanism care va încerca să pună într-o lumină bună, ceea ce merită. Termen limită 18 februarie 2014.

Amănunte, condiţii, aplicare online, aici http://ec.europa.eu/environment/nature/natura2000/awards/index_en.htm

++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++


Aroma de caşcaval, noutate a industriei alimentare

O cunoştinţă a cumpărat produsul ilustrat, vedeţi şi imaginile de mai jos, de la un magazin sătesc. Produsul are un gust prost, este necomestibil. 
  • De ce credeţi că l-a cumpărat? Încercaţi două-trei răspunsuri, minus "de foame"...:) ...Producătorul i-a dat forma de şi aspectul de caşcaval...Dar este caşcaval?
  • De ce are un gust prost? Vedeţi ingredientele! Este un amestec de brânzeturi cu margarină, cu amidon, cu colorant şi aromă...


Singurătatea unor alergători de cursă lungă

Am primit cardul de membru al mişcării Slow Food pentru anul 2014. 



Sfatul #19 pentru biodiversitate: Astăzi despre agricultura ecologică, grădinaritul bio

Astăzi despre promovarea grădinăritului bio în comunitate, ca formă de susţinere a biodiversităţii. Agricultura intensivă, industrială, distruge natura şi afectează biodiversitatea. Aceasta este partea rea a ei. De ce revin mereu cu sfaturile pentru susţinerea biodiversităţii? Am găsit interesant faptul că foarte multe din "sfaturile" oferite în
această cărţulie, pot fi puse în legătură cu teme de dezbatere din societatea românească. Şi astfel ele pot căpăta mai mult sens. Sau pot fi legate cu proiecte la care am participat. Dacă scormoniţi prin blog, veţi găsi, acolo unde a fost posibil, legătura. Acum am ajuns la nr. 19 din lista de "ponturi", sfaturi, pe care le găsiţi aici. Dacă sunteţi preocupaţi de lucruri măreţe. Precum biodiversitatea. >>> continuaţi >>>

luni, 27 ianuarie 2014

Istanbul, o ceaşcă de cafea

V-aţi băut cafeaua  de dimineaţă? În toamna lui 2013 am avut ocazia să stau câteva zile în Istanbul. Cu ocazia Slow Fish Istanbul. În ultim zi, seara, am dat o raită nostalgică pe lângă Gezi Parki şi Istiklal Caddesi. Pe o stradă laterală faţă de Istiklal, pe care o vedeţi indicată pe hartă, am găsit o cafenea-bar, nimeni înăuntru. O muzică liniştită, occidentală. Şi am cerut doar o cafea turcească. Care se serveşte ca în fotografie.

1. Cafea preparată la ibric. În plus boabele contează. Nu ştiu ce amestec folosesc, dar credeţi-mă, am comandat-o în locuri diferite, are acelaşi gust.
2. Un pahar cu apă alături. Se serveşte rar aşa, dar asta este combinaţia potrivită şi necesară.
3. O bomboană aromată, în această servire, cu eucalipt.



Cum să faci ca guvernarea să mai marcheze nişte voturi?

Păi o soluţie este să arăţi în direct (TVR, RTV, Realitatea TV, etc.) cum Guvernul României se face că lucrează. Aţi intrat în panică din cauza vremii nefavorabile? Vă este teamă pentru viaţa dvs.? Dar nu-i aşa că vă simţiti bine când vedeţi că este compensată această panică, prin prezenţa în direct a guvernului. Prin televiziune, care arată că guvernul este preocupat de siguranţa naţiunii? Propagandist optimist, un documentar din arhiva British Pathe (propus de Gândul), realizat în grozava iarnă a anului 1969, mă face să mă întreb care este mai necredibilă manipulare, cea comunistă de acum câteva decenii sau cea din prezent? Sursa filmului AICI

Click pe imagine: HEAVY SNOWFALL IN BUCHAREST

Training şi educaţie în agricultură, România şi dezvoltarea rurală în UE


Ce este greşit la imaginea alăturată? Decât să dai mereu de mâncare oamenilor, mai bine să îi înveţi cum să muncească. Conform Rural Development in the European Union - Statistical and economic information - 2013, cei care conduc ferme agricole în România, au următoarea pregătire: 2,1% au pregătire de bază, 0,5% au pregătire integrală, iar educaţie completă au 2,5%. Farmecul acestei situaţii pe care decidenţii de politică publică par că nu o văd, este că o majoritate covârşitoare a românilor ocupaţi în agricultură, 97%, fac această activitate pe baza cunoştinţelor moştenite. >>>> continuaţi >>>