luni, 16 iunie 2014

Slow food jewish, la gastronomie juive, bucătărie evreiască, unde eşti tu?

De ideea unei bucătării evreieşti, în sensul de gastronomie evreiască, mă leagă mai multe amintiri şi întâmplări. Cu acest articol vă dau o idee, un subiect de meditaţie, o idee de afacere. Dar mai întâi răspundeţi unei întrebări: bine-bine, din nefericire evreii nu mai sunt cu noi, dar nimeni nu a îndrăznit să pună pe picioare un restaurant evreiesc, la Bucureşti, deci de ce nu avem un restaurant cu specific? 

Resurse aveţi aici



Dar istoricul şi motivele mele mai jos.

În 1995 când am vizitat oraşul Chişinău, mai multe mi-au atras atenţia. Teatrul "Luceafărul". Magazinele din centru. Parcul cu busturile lui. Şi restaurantul evreiesc dintr-un cartier vechi al oraşului. Atunci mi-a atras atenţia prima dată acest exotism culinar, oarecum.

În Bucureşti a funcţionat ceva ce pretindea, din denumire, că este un adevărat restaurant cu specific evreiesc. Era în zona bisericii Bucur, treceam cu maşina pe acolo, dar după un timp a dispărut.

Ideea a revenit în actualitate când am participat la Slow Food Eurogusto 2011. În larga paletă de manifestări de acolo am găsit publicaţii despre un seminar dedicat mâncării evreieşti. Organizat de un Institut European pentru Istoria şi Cultura Alimentaţiei


Întâmplător, acum 3 săptămâni am picat pe un program, cred că transmis la DIGI Life, despre o familie de evrei şi tradiţia culinară. O incursiune interesantă în reţete care ba sunt specifice şi influenţate de mediul spaniol (evreii sefarzi), ba sunt reţete care păstrează din farmecul Europei centrale şi răsăritene, ba reţete locale, din Israel, care împrumută din tradiţia comună semită, a popoarelor din regiune. Deşi aparent ai de-a face cu evrei, originea lor, de unde se trage familia, are mare importanţă când priveşti mâncarea, slow food-ul evreiesc.

Toate astea au avut şi un pic de coagulant, când la o emisiune Par Avion a Anei Maria Caia, la RFI Romania, l-am ascultat pe Mihai Dobrovolschi povestind de toate pentru toţi despre experienţa sa culinară în Israel. Care confirma diversitatea culinară, bunele şi relele.

Rămâne deci întrebarea, de ce nu avem un restaurant cu specific evreiesc în Bucureşti? 




Bio - un business comme les autres?

Theo Hani nu vă spune nimic? Ştiţi probabil de buzz-ul din jurul agriculturii ecologice. Această nouă paradigmă agricolă atrage deja de câţiva ani, marii investitori străini, care culeg astfel subvenţiile generoase de la UE. Agricultura ecologică este şi ea "victima" industrializării. Această activitate este o nişă susţinută de mai multe cicluri de Uniunea Europeană cu corolarul ei, producţia de alimente ecologice. Theo Hani este unul din cei mai importanţi investitori în agricultura ecologică din vestul României.

1) Graficul pe care l-am descoperit, ca orice vizual, este sugestiv. Triumfalist, cu emfază, dar trebuie spus că în lupta cu agricultura industrială, merită. In articol graficul. 
2) "BIO - UN BUSINESS COMME LES AUTRES ?" Recent ARTE a difuzat un film, realizat şi în România, care arată fenomenul industrializării şi alienarea micilor fermieri. In articol link-ul.

Concluzia? Este bun, dar este produs industrial. Eco.


vineri, 13 iunie 2014

Cornul şi laptele ascund faptele

O mită electorală, de mai mulţi ani, programul "cornul şi laptele" funcţionează. Nu există nicio evaluare oficială. Nu este însoţit de nici un program de comunicare. Pentru că ar trebui, ca şi la programul de consum de fructe, să existe comunicare şi educaţie de însoţire. Ca şi în cazul vaccinurilor, se consideră că o gratuitate este automat consumată de un posibil cetăţean amorf, şi nu este nevoie ca statul să investească în comunicare. Paradoxul este: consumul de lactate la români, a scăzut, probabil alte produse au substituit felia respectivă. De ce sunt critic şi pansiv: seara, la o şcoală din Bucureşti, lădiţe cu produse neconsumate. Poate că o pierdere de 10% nu contează. Oare, nu arată asta că banii noştri se pierd, nu arată că poate alţii puteau primi laptele, dar el este aruncat? Etc. Imagini cu lădiţele, aşa, pe un hol, la ora 20.00 seara. Trebuie să mă credeţi că erau acolo. 




PICOVIT - O macelarie isi considera clientii, niste prosti

O companie românească, de cartier şi-a pus la măcelărie, pe uşă, poziţionarea de marketing: porc românesc. 100%. Adică nu este metisat, chiar şi picioarele sunt de porc românesc. Trebuie să ştiţi că dacă le veţi cere aşa ceva, la galantar, porc românesc, nu există. Rasele au un nume. Rasele indigene de porc se numesc: Stocli, Mangaliţa, Bazna, Albul de Banat şi Albul de Ruşeţu. Informaţii AICI. Cum vedeţi nu există nici măcar porcul de "Picovit". Este o glumă proastă care ascunde probabil carnea de porc de import, dar arată şi recunoaşterea indirectă a scăderii nivelului de cultură a consumatorului în materie de hrană. Aici ar trebui să vină un control pentru practici comerciale abuzive, înşelătoare. Deranajant că comerciantul este un ignorant, că nu îşi respectă clienţii, îi insultă. Dar clienţii, ei nu se apără? Imagini în articol.




joi, 12 iunie 2014

De la OFXAM, despre cum polueaza BIG 10 din food

„Standing on the Sidelines” un raport recent OFXAM, despre poluarea pe care ne-o oferă industria alimentară. Răsfoiţi. Cele mai mari 10 companii din industria alimentară emit gaze cu efect de seră cât „a 25-a cea mai poluantă ţară din lume”. Cum vă place? Se poate compara asta, ca daune, cu faptul că am putea noi românii, noi europenii, susţine mica industrie alimentară ce ar putea fi un motor pentru dezvoltarea locală? Este un raport recent OXFAM, care arată cu degetul la companiile globale. Da, ne dau mâncare ieftină, dar cu ce costuri de mediu şi sociale?

Ce se intampla cu Danone si FrieslandCampina

Câteva ştiri din presa economică (Ziarul Financiar) ne spun că doua mari conglomerate internaţionale din industria laptelui din România, suferă de câteva probleme. Iată ce spune presa şi ce întrebări nasc, la prima vedere. Să le luăm pe rând. Articolele Friesland Campina AICI, Danone AICI şi relocarea FrieslandCampina AICI.

1) Scăderea producţiei. 

  • Este acesta efectul unei canibalizări între uriaşi, pentru că toţi fabrică caşcaval Dalia, caşcaval Rucăr, telemea de vacă, de oaie? Sunt victimele non-diversificării?
  • Consumă românii mai puţine lactate, produse lactate ? 
  • În coşul de lactate intră consum mai puţin de la producătorii mari dar mai mult de la mărci private? 
  • Este extinderea unor reţele, precum Lidl, o lovitură, pentru că aduc lapte din afară, din Polonia ?
  • De ce campania cu Mihaela Rădulescu nu a dat cât de cât nişte semne de impuls ?
  • De ce există o scădere mai mare la FrieslandCampina şi una mai mică la Danone ?
  • Este acesta un semn bun pentru ca mica industrie alimentară românească să revină la masa românilor ?
  • De ce nu se investeşte în trasabilitate, indicaţie geografică, pentru a stimula preferinţa culturală locală ?
2) Relocarea internă.
  • Este o soluţie închiderea de fabrici? Se petrece parcă un joc de domino....
  • Brânza moale de Ţaga a fost eliminată de FrieslandCampina, singura brânza moale din România, era o soluţie oprirea producţiei sau mai bine transferul producţiei altcuiva?
  • Cine va lua locul în consum, ce producător, poate producţia locală, dacă multinaţionalele cedează?




Statisticile despre vanitate...

Cum se numeşte asta, vanitate? Azi despre Slideshare, colecţia de gânduri. Deci, Ce titluri au fost cele mai consumate, din colecţia mea de conţinuturi, despre agricultura, dezvoltare rurală şi Slow Food. Mulţumesc celor interesaţi care au răsfoit, descărcat sau distribuit mai departe. Câte un pic, câte un pic, vom submina agricultura industrială şi industria alimentară mare. Vedeţi imaginea din articol. 

miercuri, 11 iunie 2014

David contra Goliat sau Slow Food, produsele locale, ELARD

Sunteţi LEADER? David este mica industrie alimentară, este suma micilor producători, a celor care prepară produse cu potenţial de indicaţie geografică. DOP şi IGP. Apropo, vă plac produsele locale? Iar Goliat, este marea industrie alimentară, aia care standardidează/normalizează totul. 

Goliat ne uniformizează, nivelează. Şi ne omoară diversitatea. În politica de dezvoltare rurală a Uniunii Europene, este loc de produse locale, pentru că acolo Goliaţii nu au cum să intre cultural, iar produsul local este un pivot al dezvoltării locale. 

Slow Food militează constant pentru localizare, locavor, produse locale. Cu alte cuvinte când mergi la Bran să mănânci ca la Bran, nu ca la supermarket. Din articolul meu vă ofer posibilitatea să aflaţi despre ultima publicaţie a Reţelei Europene LEADER pentru Dezvoltare Rurală, AICI. Şi puteţi prelua o copie a publicaţiei. Studii de caz, bune practici privind produsele locale. AICI.

marți, 10 iunie 2014

Cu verdele în sus! Green upwards...


Să luăm şi ce este bun de la birocraţia bruxelleză. Comisia Europeană contra curentului? Anul trecut CE a dat drumul unei politici care va avea şi finanţare, şi va fi chiar o strategie pentru infrastructură ecologică. Tehnic se numeşte "Infrastructurile ecologice — Valorificarea capitalului natural al Europei", are indicativul COM/2013/0249 final

Doar un aspect. Poate sunteţi sau nu, dintre cei/cele care regretă când văd striviţi pe drumurile patriei câinii vagabonzi, pisicile. Sau poate sunteţi dintre cei ce stau pe gânduri când văd un melc rătăcit pe asfalt, pe carosabilul din cartier şi îl apucă de cochilie de-l duc la verdeaţă. Sau poate nu. 

Eu vă propun aşadar să mergem pe mâna CE, cu acest concept nu atât de revoluţionar sau necunoscut: infrastructura ecologică. Sau green infrastructure. Citiţi mai multe despre asta la LINK

Infrastructura ecologică este o intervenţie în dezvoltarea locală, urbană, care oferă aer curat, apă mai puţin poluată, şi altele. Folosind cât mai mult spaţiu verde obţinem beneficii directe de mediu. Nu vedeţi câte oportunităţi de afaceri va crea? Graficul pe care îl oferă situl acesta este relevant. În continuare pe larg.

duminică, 8 iunie 2014

Slow Food - Terra Madre Balkans

O dată la 2 ani, organizaţiile Slow Food din Balcani, se reunesc. Fie că este vorba de comunităţi, artizani ai hranei, maeştri bucătari. Anul acest reuniunea are loc la Dubrovnik, în Croaţia. Între 19-22 iunie 2014 se discută despre proiecte în sprijinul micilor producători de hrană artizanală, despre salvarea unor rase de animale, specifice regiunii, despre produse alimentare unice, politici publice şi campanii de conştientizare şi suport. La Dubrovnik, am avut ocazia să ajung, însă programul personal nu mi-a permis. Dar asta este povestea mea, neinteresantă. Despre programul TM Balkans găsiţi aici informaţii: LINK. Mai departe câteva informaţii despre reţeaua din Balcani.

Despre risipa de hrană

În 2 minute puteţi afla, desigur şi cu câteva cunoştinţe de engleză, că omenirea nu are o problemă cu securitatea alimentară, ci cu modul de producţie, distribuţie şi consum al alimentelor. O scurtă şi ingenioasă prezentare animată vă spune cu cifre şi exemple, uşor de înţeles, că mâncarea se pierde, se risipeşte, pe întreg lanţul, la nivel global. Că oameni mor de foame deşi avem hrană în exces la nivel global. Este de aceea ridicol să dăm tot mai multe subvenţii agriculturii industriale şi nu micii agriculturi. Urmăriţi filmul şi meditaţi. 

sâmbătă, 7 iunie 2014

Ce este bine sau nu pentru colonul nostru?

Ce infografic trăznit! Nu dau sfaturi atât de medicale, despre colon şi rect, în legătură cu dieta, dar ideile preluate în articolul meu sunt de la specialişti, şi le dau mai departe. Sfaturile sunt de fapt o selecţie de "AŞA DA" şi "AŞA NU", din mitologia curentă. Sub formă de infografic, publicat de Visual.ly, de la Colorectal Surgical Associates. Mai departe, graficul.


13 iunie? Vă băgaţi?

La Metropolis Center, în Bucureşti, în 13 iunie, vinerea viitoare, o mică piaţetă. De arte şi bucate. O astfel de întreprindere, merită o abordare critică. Mergeţi să vedeţi şi să criticaţi. Până iese bine. Mai multe informaţii mai departe.


vineri, 6 iunie 2014

Coliva in serie, formalitatea la kilogram

Nu scriu asta pentru cei care ştiau, au ignorat că se întâmplă, sau nu le pasă sau nu prepară colivă. Scriu asta pentru cei care prepară colivă şi o fac cu respect pentru cei morţi. Ei să continue lectura. Acest preparat are o încărcătura simbolică, emoţională. Trebuie preparată de urmaşi, trebuie trudit produsul şi sfinţit. Ce părere aveţi? Mai departe, vedeţi imaginea colivei seriale. Supermarketul care comoditizează totul, banalizează şi uniformizează, nivelează, omoară tradiţii culturale şi sociale. Ca să ne fie mai bine? Ca să facă profit...Mai departe....

joi, 5 iunie 2014

Ce studii a facut dl. Mencinicopschi ca sa fie dietitician nutriţionist

Nu ştiu ce studii a făcut, eu am căutat CV-ul dânsului, cereţi-l şi voi. Sau căutaţi în baza de date a Colegiului Medicilor din România. În biografiile găsite de mine dl. Mencinicopschi este Dr. dar nu Dr. în medicină. Iar de curând, că mă tot întrebam ce şcoală trebuie să faci ca să pună presa pe bretea,  sub numele tău, nutriţionist sau dietetician, am găsit. Mă întrebam pentru că presă este plină, şi la propriu şi la figurat de articole şi sfaturi privind hrana sănătoasă. Semnate de anonimi. Mi-am pus problema dacă cineva care nu are studii sau ce studii ar avea nevoie, (poate) să publice articole despre ce este bine sau nu să mănânci. Şi aşa, la întâmplare, am găsit. Am găsit un articol foarte bun despre parcursul în cariera de nutriţionist. Despre cum anume ajungi priceput şi cu diplomă, citiţi la link. Ţara este plină de impostori, fără diplomă, fără studii temeinice, formale, în domeniul nutriţiei şi al dietelor. Ce concluzii am tras?

miercuri, 4 iunie 2014

Mistery shopper slow food: Halvaua de la Boromir

Câteva consideraţii despre produs tradiţional, dar şi despre abateri. 

Una peste alta: marca Feleacul nu este ceea ce crezi că este, o marcă clujeană; produsul halva marca Feleacul este atestat tradiţional, dar pe vechea reglementare, deci nu mai este atestat tradiţional; iar aroma de rom inclusă în produs, deşi legală, ne arată seriozitatea producătorului privind oferta de produs tradiţional dar şi despre neseriozitatea atestatorului, MADR, în 2012. Citiţi şi vă lămuriţi. Este drept că misiunea secretă nu a surprins şi partea de ambalaj cu conţinutul, dar încercaţi şi dvs.

Iată cum, dacă mai dai o raită prin magazine, mai dai peste ceva vexant. Ceva care ne arată rezultatul unei politici administrate din 2004 până în 2014 de MADR, privind produsele tradiţionale. Care sunt roadele ei, mai departe.

sâmbătă, 31 mai 2014

Ouale scotiene pentru mahmuri

Why Scotch Eggs Are The Perfect Drunk Food???




Slow Food - inventarul celor 1662 de beri din Italia

Dar berile din ţărişoara noastră? Aflaţi de aici LINK. Încă o dovadă că România este la nivelul zero al diversităţii culinare, la anumite produse. Când alţii se ocupă de inventarul berilor din ţara lor, îţi dai seama că în România, aproape NU AI CE SĂ INVENTARIEZI. V-aţi scandalizat şi vă spuneţi că sunt multe mărci de bere pe piaţă? Este bere industrială, nu ARTIZANALĂ. România nu are un trecut dovedit, de berari artizani. Iar un maestru berar, cum ne este propus în reclamă, este maestru berar DOAR de bere industrială. Habar nu are de berea artizanală. Imagini şi două-trei impresii, în articol. 

vineri, 30 mai 2014

Slow Food - Painea, o dilema?

Pâinea artizanală şi brutarii artizani. Pâinea industrială şi durata ei de viaţă de 24 de ore. O dezbatere RFI Romania, la care am participat, alături de Iaromira. Am avut privilegiul de a adăuga un punct de vedere la unul din recentele dosare dilematice ale Dilemei Vechi. Iaromira Popovici şi echipa redacţională au reunit idei, concepte şi mituri despre pâine. Ce este ea ca obiect, funcţiile pâinii, simbolistica legată de ea, locul ei în contextul modernităţii, pâinea ca "fetiş". Imagini şi înregistrare, în articol. Click şi play....


Grasimile sunt o tinta falsa?

Click pe link. Cica povestea cu grasimile este o teapa. O jurnalista a scris o carte foarte ampla. Si demonstreaza ca mitul anti-grasime persista, trebuie sa ne luptam cu el.

The Economist (@EconBizFin)
Why everything you heard about fat is wrong econ.st/1jxWtPE pic.twitter.com/o9t3WRvhIX