luni, 1 aprilie 2013

Damila ? Da! Maciuca ? Da


Vedeți în fotografie ce este scris pe fundul mașinii marca Skoda ?! Damila ?!

Recent am citit despre o echipă de fotbal (eu nu prea urmăresc tendințele în acest sport, dar unele lucruri nu îmi scapă). Ce m-a frapat, poate nu numai pe mine, a fost sonoritatea memorabilă a numelui echipei. Da-mi-la Mă-ciu-ca ! Eei, este de ținut minte. Extraordinar, cred eu. Cineva a inventat așa ceva, ca să fie un nume memorabil. Este ușor să spui acum că cineva ar fi premeditat Xerox sau Canon sau Kodak. Sunt denumiri ce nu înseamnă nimic dar care sonor și pe silabe, îți rămân în minte. Geniu sau întâmplare ? În cazul Damila Măciuca eu cred că este posibil să reții acest nume. Și să mergi mai departe. Cu toate asta nu mi-am reținut îndoiala, chiar există Damila Măciuca ?

Întrebare care a rămas undeva într-o cutiuță de memorie recentă. Ca să vezi, săptămâna trecută am vizitat OSIM (Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci), am luat la răsfoit și niște buletine recente de proprietate intelectuală, care se numesc BOPI. Din întâmplare am dat și peste Damila Măciuca, pentru că cineva înregistrase sigla, care era reprodusă grafic. Iată că Damila Măciuca, deși nu era între subiectele mele preferate, fotbalul, sărea din nou, magic, în atenția mea. Măi să fie!

Luni 1 aprilie 2013 (nu vă păcălesc!) mă întorceam spre casă împreună cu colega mea de birou și vecina mea de masă de lucru. Aglomerație mai sus de Școala Lauder, când mă uit pe stânga, ce să vezi, o mașină parcată pe care scria DAMILA. Cu aparatul de fotografiat am imortalizat fundul mașinii. 

Deci Damila există ! DA !!!

Așa că închei povestea pentru voi cu o scurtă documentare, din Internet, care vă îndrumă către Damila Măciuca și realitatea ei. Rămâne să deveniți fanii lor și ai trucurilor lor de marketing ! Absolut întâmplătoare asocierea Damila cu Măciuca, nu ?!

Bravo!!!





Tendinte: turism in mediul rural

Se pare ca cifrele estimative pentru anul acesta, de flux în mediul rural, sunt pe creștere. De ce ? Nu este clar, dar într-un fel este vorba de o tendință. Într-un an cu scăderi, este bine.


Tendinte: Zbor cu balonul cald

Iată că se poate. Nu numai să zbori cu balonul pentru publicitate. Dar gândiți-vă și la alte ocazii de a zbura. Peste Delta Dunării ?



Daca poti asta, poti sa fii redactor sef


Din Ziarul Financiar. Un titlu semnat de Sorin Pâslaru.


Re-industrializare si relansarea mediului rural

Se discută despre re-industrializare. Și politicienii români redescoperă adevăruri. Și anume, că la țară, în mediul rural, există forță de muncă. Corect, se pot face multe în mediul rural, mai multe decât a făcut PNDR.

Iată ce spune dl. ministru Vosganian: "Satele trebuie reconectate la circuitul economic, dar si la cel informatic. În zona rurală se găsesc și oameni calificați, dar există și industrii în care nu este nevoie de calificari înalte. Sunt 3 milioane de persoane care stau în afara pieței muncii".

Ce este de spus, după niște căutări rapide în Internet ? Că strategia de re-industrializare este de fapt o operă de analiză și recomandare de public policy, realizată în 2010, de un grup care îl includea și pe Liviu Voinea. Pa-da-dam.....Iată dovada aici și articolul curent, dedesubt.



Propaganda pentru libertate, un proiect libertarian pentru educatia economica

Există în România niște grupuri de libertarieni, unul se află la Catedra de Economie Politică a ASE, altul la Universitatea Româno-Americanâ. Ei mai publică uneori articole în FORBES, alteori in Ziarul Financiar și mai apar pe la posturile de televiziune (TVR, Realitatea TV, Digi TV). Pentru că scriu rapid, nu am numele la îndemână, dar îi pot localiza. O organizație se numeste SOLIB (http://www.solib.ro/). Alta se numeste Centrul pentru Economie si Libertate-ECOL (http://www.ecol.ro/)

De mici, din școală suntem crescuți într-o anume ignoranță cu privire la modul economic de gândire. Eu l-am descoperit în 1990 într-o lucrare proaspăt tradusă, la acea vreme, la Editura Didactica și Pedagogică. Era de fapt un manual academic, scris în stil americănesc, al universității George Washington. Îl mai păstrez și acum. Principii simple despre costuri, politici publice, oportunități, marje, într-un limbaj accesibil. De atunci am mai "frecventat" cărți ale filosofilor economiei libere și a libertății, care toate pun la baza societății libertatea individului, libertatea economică și libertatea politică. Ceea ce în România încă lipsește. Este suficient să vedeți câte părți interesate cer să li se acorde privilegii, subvenții si scutiri. Ceea ce nu înseamnă decât bani luați de la unii și dați altora, de fapt un model de economie și de societate, bazat foarte mult pe transferuri sociale. Nimic nu este gratuit și nimic nu este dezinteresat.

Ce poate fi atunci mai concret, decât ca, pe lângă predarea academică a principiilor economiei libere, să organizezi niște programe care să educe, să activeze tinerii ?

"Societatea pentru Libertate Individuală (SoLib) organizează, pentru al treilea an consecutiv, concursul național Economy Works. Concursul se adresează elevilor de liceu pasionați de economie, care își pot folosi cunoștințele pentru a câștiga premii în bani, excursii la școli de vară în Germania și Statele Unite, dar și o bursă integrală de studiu în cadrul Universității Româno-Americană. Economy Works este un concurs destinat elevilor de liceu și face parte dintr-o campanie de e-learning menită să prezintă elevilor noţiuni de bază de economie şi economie politică și să-i ajute să înţeleagă mai bine mecanismele unei pieţe şi societăţi libere. În cadrul acestui proiect a început dezvoltarea unei baze cuprinzătoare de texte, videoclipuri, benzi desenate şi materiale audio care tratează subiecte economice diverse."


sâmbătă, 30 martie 2013

Apel european de mobilizare pentru o Directivă UE privind protejarea Pluralismului Mass Mediei și a Libertății Presei

Organizatii ale societatii civile din Europa si din Romania au aderat la "Apel european de mobilizare pentru o Directivă UE privind protejarea Pluralismului Mass Mediei și a Libertății Presei". Publicul este invitat sa sustina o reglementare europeana care sa apere libertatea de informare. Problema este ca Europa este identificat drept camp de aplicare, fara referire la situatii nationale. Daca banner-ul de campanie, care spune "In Europa informatia este controlata" ar fi fost localizat, cu "In Romania informatia este controlata". despre cine ar fi putut fi vorba la noi, pentru ca Orban este la unguri, Berlusconi este la italieni, iar Murdoch in lumea anglo-saxona? Chiar si asa, daca Murdoch detine puterea economica in media, nu detine puterea absoluta. Asa cum Berlusconi, desi este acuzat in ce priveste media, a pierdut puterea, nu va participa la guvernare, si este un caz izolat la dimensiunea Italiei. Viktor Orban a fost adus la putere cu multe voturi, impreuna cu partidul sau. Iar daca campania se bazeaza pe "Europa", ar fi fost bine sa fi spus lucrurilor pe nume, si despre Romania. Informatia este controlata in orice tara, de catre establishment. Romania este un caz tragic unde nu mai exista aproape deloc presa. Deci ne uitam la Europa sau ne uitam un pic in curtea noastra ?










Da, vreau presa si va exista...

Simona Sora pune in atentia publicului o noua paradigma propusa in Occident, ca solutie pentru supravietuirea presei, printr-un articol din Dilema Veche. Se tot discuta despre modele de supravietuire. Sa intervina statul prin politicile sale ? Sa declaram decesul presei scrise ? Sa trecem cu totii pe online ? Sa taxam partial continutul online ? Cred ca una din solutii este finantarea de catre cititori, abonati. Asta inseamna ca presa, jurnalismul sa redevina relevante. Si ca isi va ingusta probabil baza de consumatori, audienta. Dar asa cum cartile exista si vor exista fara publicitate in paginile lor, dar plasate in contexte de marketing si comunicare comerciala, asa si presa viitorului, ca jurnalism de informare, interpretare, va exista pentru publicul doritor. Se va separa probabil presa de informatie, de stiri, care va fi sustinuta altfel, dar presa de calitate, "cainele de paza al democratiei" va deveni sustenabila daca isi va identifica clar sustinerea. Iulian Comanescu propune ca solutie o noua legatura intre continut si branduri ca solutie comerciala. Insa branded content nu este despre jurnalism si bere sau branza topita, ci despre o noua forma de publicitate.


Jurnalismul nu va muri, va supravietui prin branded content ?

Am citit si eu punctul de vedere al lui Iulian Comanescu. Pledoaria sa pentru branded content este minunata, doar ca entertainment-ul nu inseamna jurnalism. Cred ca premisa de la care a inceput articolul sufera un pic. Spune Iulian Comanescu: "Ce șanse de supraviețuire are jurnalismul relevant, câinele de pază al democrației, acum, când modelul său de business este de domeniul trecutului? Două întâmplări petrecute recent în online-ul românesc dau indicații bune despre direcția în care se îndreaptă lucrurile."

Ambele exemple puse in discutie de Iulian Comanescu in articolul sau sunt super ok ca actiuni, dar nu sunt jurnalism. Este bine sa nu fie amestecate lucrurile, pentru ca nu se mai intelege nimic. Jurnalism este sa faci investigatie despre traficul de influenta, despre traficul de legume si fructe, sa scrii despre cum se petrec niste lucruri in Parlament sau despre lucruri bune sau proaste intr-o societate. Sau sa scrii despre morga. Dar nu are legatura cu berea.

Am citit si eu articolul din Wikipedia recomandat de Iulian Comanescu despre conceptul de branded content, pentru ca fost sursa de referinta recomandata, si imediat accesibila. Probabil ca mai sunt si alte surse. Amestecul dintre entertainment si branduri, este branded content. Dar nu poti spune ca faci branded content in sens comercial, cand destrami panza ce planeaza asupra coruptiei politice. Nu poti face branded content din jurnalele de stiri si nici din editorialul lui Andrei Plesu sau ale Alinei Mungiu Pippidi.

Branded content este o solutie inovativa, de pionierat, care este experimentata inca in Occident. Dar nu este jurnalism.

Proiectul cu Grolsch sau cel cu Fairy, nu au nici o legatura, nici cea mai mica, cu cainele de paza al democratiei, pentru ca berea in sine sau grupul tinta al brandului, nu pot fi folosite sau activate ca instrumente politice in apararea democratiei.

Ca atare branded content nu este o solutie de supravietuire a jurnalismului, ci a entertainment-ului. Solutia de supravietuire este data chiar in editia curenta a Dilemei Vechi, intr-un articol care propune ca solutie presa fara publicitate. Platita de cititori. Pentru ca asa cum cartile exista de forte mult timp fara publicitate, asa trebuie sa ajunga jurnalismul sa existe. 

Da, se va restringe aria sa economica de acoperire, dar jurnalismul se va intoarce la inceputuri, cand pamfletele lui Martin Luther nu erau tinute de publicitate. Asa cum Foreign Affairs sau alte publicatii de calitate exista fara publicitate (hai sa zicem majora), asa va ajunge jurnalismul sa existe. Ce va insemna asta ? Ca se va restringe ca sfera de distributie si isi va comprima audienta, grupul tinta. Iar publicitatea, brandurile, vor zburda in eter, in online, in OOH, pe dispozitiele mobile. Vor fi ceea ce sunt in ceea ce se numeste "commercial communication".

As mai observa ca mi-e teama ca branded content ne pune in fata unui risc potential, ca produsul rezultat (mix de media, de formate) sa devina si mai subtil in a ne manipula, pentru ca brandul va fi si mai bine ascuns in proiectul de media. Daca la product placement locul este clar, daca la pauzele de publicitate, locul lor este clar, la branded content, manipularea va fi cu mult mai mult posibila. 

Sigur ca sunt subiectiv, pentru ca nu ma pot desprinde de dorinta de a fi liber si de a nu fi sclavul brandurilor. Cu alte cuvinte, in calitate de consumator, m-as teme de prea mult branded content. La pauzele de publicitate pot schimba canalul, pot folosi TiVo, la product placement, te prinzi ca vezi ce sticla de vin se afla pe masa in film (iar FCC are reguli drastice), dar la branded content, cum poti evita? Va avea produsul o sigla care va avertiza, pe tot parcursul difuzarii ca este o productie a corporatiei X ? 

Ca eventual sa schimbi canalul ?




duminică, 24 martie 2013

Pe cand un sistem de protectie si pentru produse non-agricole

O tendință interesantă. UE a comandat un studiu care să arate care este situația protecției pe indicații geografice, în Uniune. Acum asta se face pe mai multe tratate internaționale, dar probabil UE va putea adopta un Regulament care să formalizeze la nivel de Uniune procesul, ca să stimuleze mișcarea către protecția geografică. Ca să înțelegem, protecția indicației geografice s-ar referi la "ceramica de Horezu". 

Add caption

vineri, 22 martie 2013

Mestesugarii after sales

NOTA: Acest text m-il găsiți și în Dilema Veche, tema: "Meserii și meseriași", ediția nr. 475, anul X, 21-27 martie 2013, http://www.dilemaveche.ro

Meșteșugarii after sales


S.C.M. Mobilă și Tapițerie ?! Meșteșugarii sunt și povestea blocului meu. Peste cartierul Tineretului din București au trecut deja 24 de ani de când bulevardul ce desparte zona locuită de parcul cu același nume nu se mai numește bulevardul Pionierilor, ci bulevardul Tineretului. Dar în triunghiul în jurul căruia ne învârtim de atâția ani, copii, părinți, bunici, adolescenți, mașini care se înghesuie pentru locurile de parcare, ceva tot a rămas dinainte de 1989: meșteșugăreala, cum i-aș spune eu. Blocurile au avut prevăzute la parter, așa cum au fost gândite peste tot, spații comerciale. Dar și ateliere meșteșugărești. Deși aparent numai sunt vizibile, pentru că au cedat parțial spațiul unor inițiative private, firmele scorojite, căzute, stau încă deasupra unor locuri care mai oferă servicii de reparații. Serviciile de reparații făceau parte în mod extins din oferta curentă în mediul urban. Din trei motive. Unul este acela că cooperația meșteugărească vine din urmă, de la sute de ani distanță. Cooperația de azi, este rămășiță a breslelor precursoare ale industrializării și globalizării. Al doilea motiv pentru care cooperația meșteșugărească a rezista a fost pentru că înregimentarea ei a fost de succes. Modelul cooperatist meșteșugăresc ca model de organizare economică și socială, a fost înglobat de regimul comunist, care a tolerat cooperația.  Dar meșteșugarii au răspuns de-a lungul deceniilor comunși unor nevoi comerciale. Este vorba de ceea ce azi s-ar numi after-sales. Sau mica industrie cum pe bună dreptate îi spunea clasificarea comunistă. Pantofarul, croitorul, ceaprazarul, sifonarul, curățătoria, mobila și tapițeria, sunt încă împreună cu noi. În vecinătatea blocului meu au rezistat și există un atelier de croitorie, unde își poți ajusta și repara haine. Consumerismul nu este fără cusur și publicul folosește servicile de croitorie. Serviciul nu mai este acela de a croi haine la comandă sau pantaloni după dorință, însă într-o lume a hainelor proaste și fără tipar antropometric corect, uneori abandonarea lor nu este o soluție, ci repararea. Croitoria de cartier poate ajuta la ajustarea hainelor cumpărate de la cele câteva magazine second-hand, de succes fulminant dar de scurtă durată. Croitoria deci există. Există și un mic atelier, tot vechi de peste 24 ani, unde găsești pe un domn cu o siluetă impozantă ce te poate ajuta dacă ai probleme cu frigiderul, aparatele de călcat, descuierea ușilor. Putem deci număra două meșteșuguri. Cine nu are o problemă cu o mașină de spălat sau un frigider, în perioada de post-garanție ? De partea cealaltă a triunghiului, există două mici prăvălii de instalatori. Prima prăvălie, mai mică, ține de cooperativa Instalatorul și acolo te așteaptă tânărul instalator Victor și domnul Marian. L-am ales acum mai mulți ani pe Victor, ca instalator preferat. Cu câțiva ani în urmă, Victor m-a ajutat într-o aventură incredibilă, când într-o aprigă zi de Crăciun, cred că era prin 2003, am ademenit-o pe mama să stea la noi, ca să facă chipurile sarmale. Timp în care, pe un viscol de nu vedeai de zăpadă, am fost la mama să îi instalăm un aragaz. Am ajuns în Moșilor, ne-am împotmolit de două-trei ori și Victor m-a împins prin nămeți, cu mașina, de mi-a fost rușine. Dar nu a zis pâs. Dl. Marian este partenerul său mai vârstnic. Mi s-a plâns la un moment, taciturn, cu chiștocul de țigară în colțul gurii, că nu prea mai sunt comenzi. Deci nici pentru dânșii situația nu este prea bună. Instalatorul Marian și echipa cealaltă concurentă, mai numeroasă, vin la lucru zi de zi, dis de dimineața, de la ora 7.00. Chiar și sâmbăta, pentru că nu-i așa, meseriașii sunt la dispoziție oricând sau aproape oricând, pentru a putea interveni în caz de țeavă spartă. Și ocazii sunt destule totuși, dacă ne gândim la piesele și accesoriile de proastă calitate folosite la instalațiile sanitare. Cealaltă echipă, mai numeroasă de instalatori are tot felul de tabieturi. Spală cînd vremea le permite, trotuarul cu furtunul, cât este vara de lungă. Pun într-un vas, pe trotuar, pâine-firimituri și apă într-un castronel. Vin și pleacă de la lucru, de la intervenții, mereu cu taximetrul. În continuare acestor două ateliere, tot pe această latură a blocului, continuând linia, se află o unitate a Societății Cooperatiste Meșteșugărești Mobilă și Tapițerie. Noua sa deviză este "Meșteșugul care durează". Noi, locuitorii zonei, am trăit și suferit pe lângă ea. Reparații de mobilier, pus arcuri și schimbat zegras-ul (mai ține cineva minte? de fapt este seegrass), un pic de mobilier la comandă, din PAL. Și un serviciu încă existent și nedistrus de industria parchetului laminat: festonarea de mochetă. Modernizarea locuințelor românilor a fost marcată de civilizare, revoluție și stare materială. La bloc s-a trecut de la linoleum la covor. De la covor la mochetă. Și de aici la parchet laminat. Asta dacă ai rămas în același apartament de bloc, confortabil, permeabil la zgomote și  trepidant. Ceva s-a întâmplat într-o bună zi cu tapițeria. Cred că doar odată sau de două ori am avut nevoie de serviciile echipei de la Mobilă și Tapițerie. De atunci am făcut cunoștință cu un domn tapițer, cu care m-am salutat cu insistență, de-a lungul anilor când ne întâlneam. Întotdeauna tapițerii erau deja la lucru la ora 8.00, iar eu în jurul orei 9.00 plecam la birou. Așa că inevitabil dădeam ochi în ochi. Uneori, pentru că foloseam și ieșirea din spate a blocului, pe acolo se vedea spatele, ieșirea din atelier. Și aici uneori aveam ocazia să ne salutăm. M-a impresionat pentru că la un moment dat acest domn, simplu și muncitor, mi-a spus cât de surprins este că îl salut cu respect. Anii au trecut și într-o dimineață, l-am auzit într-un schimb de replici cu noua conducere a atelierului, cu niște vorbe ce m-au făcut să înțeleg că practic era dat afară sau mutat în altă parte. De atunci nu l-am mai văzut. Era o imagine familiară, el și colegii săi, cum cărau de la clienți canapele și recamiere, în atelier. În dreapta scării noastre a fost și un studio al Cooperativei Fotografia. Acolo veneau localnicii (până acum 10 ani !?) pentru nunți, botezuri, cu alai. Acolo ne-am fotografiat copii, când erau mici și am făcut și fotografii Cristianei de portofoliu, când era adolescentă. Fotograf era domnul Nicu Profir, un fotograf încă recunoscut în București. Singurul atelier foografic care mai folosește tehnica clasică de developare și prelucrare a peliculei fotosensibile, este atelierul d-lui Maican, de pe lângă magazinul Cocor, unde erau prăvăliile evreiești. Atelierul în care lucra dl. Profir, probabil că încă este al Cooperativei Fotografia. Dar a cunoscut tot felul de transformări comerciale, tot felul de ventures au fost încercate în 24 de ani. În perioada de cădere de după criză a fost și sex-shop, a fost și magazin de vândut etnobotanice. Au falimentat după puțin timp. Încercări de comerț de butic au avut loc tot timpul în împrejurimi și puține au rezistat. S-au rotit, au revenit alți și alți întreprinzători, haine vechi, comerț de telal, cum era cunoscut pe vremuri. Măcelăria a revenit, în spatele ei găzduiește cizmăria. Și măcelaria este un artizanat, un meștesug, dar el a rămas o tradiție în cultura occidentală, mai puțin în România. Sifonăria este încă vie și funcționează la Piața Norilor într-o latură, deși cel mai vechi sifonar al Bucureștiului se găsește pe strada Puțul lui Zamfir. Iar omul de serviciu de la blocul de vis-à-vis mi-a spus scurte povești despre viața de sifonar a tatălui său, ce bani făceau cu sifoanele și cât de fraier a fost el, tânăr, că nu a reușit să ducă mai departe meșteșugul. Azi scurta tradiție a sifonăritului este treptat înlocuită de sifonul high-class, Soda Stream. Este de fapt auto-sifonul pe stil vechi, readus în hip era de niște antreprenori. Videoclipul de publicitate pentru Soda Stream la Superbowl a fost eliminat de NBC, din proiecție, pentru că era concurent băuturilor carbogazoase Coca-Cola și Pepsi-Cola.

Eei, dar cizmăria încă există, se află în spatele blocului de vis-à-vis, deși în față este acum, din nou, o măcelărie. Mai sus la piață este o unitate a S.C.M Igiena. Asta nu a fost învinsă de nimeni, deși de-a lungul anilor au fost înființate în cartier și saloane de înfrumusețare, și coafură, la prețuri de concurență și cu program chiar de duminică. Toate aceste atelier, spații de lucru au cunoscut transformări. Și-au schimbat firma, unele. Au schimbat cu totul rama veche, comunistă, de vitrină, cu ramă integrală din termopan. Renașterea meșteșugurilor se petrece sub ochii noștri. Lângă intrarea în blocul nostru, niște tineri au deschis o mică frizerie, sub genericul “Academia de Frizerie”. În Calea Văcărești am dat peste un mic atelier de reparații croitorie și chiar în piața Timpuri Noi. Nu mai sunt meșteșugari, ci artizani. Ei contribuie la creșterea duratei de întrebuințare a vieții noastre. Slow life.

Pentru cei care vor să descifreze istoria veche dar și pe cea nouă, le recomand să meargă în pasajul Macca. Prăvăliile încă mai au numerele de ordine deasupra ușilor. În spatele Muzeului Național de Istorie a României, recunoști mai bine ca în altă parte, la parterul Institutului de Balneofizioterapie, compartimentarea prăvăliilor. Iar în fostul cartier evreiesc din spatele magazinului Cocor găsești încă steaua lui David deasupra ușii unor magazine, semnul apartenenței religioase a vechilor proprietari. Iar în strada Colței, încă mai găsiți spațiile unor mici prăvălii de câțiva metri lărgime. Deasupra uneia mai este scris încă Star & Cohn. Priviți orașul, priviți straturile lui !








joi, 21 martie 2013

Un nou slogan pentru curatenie ?

Ia uite cum a trecut timpul și cum a ajuns Rosal să se susțină printr-un alt slogan și o altă grafică, deci cu altceva. Ce trece vremea !


De la Realitatea TV la realitate

De ceva timp Realitatea TV se lupta cu Kantar Media, compania agreată de ARMA, o organizație a industriei, ce se ocupă cu marketing-ul în audiovizual. Lupta a ajuns la lovituri grele pe față, în emisiuni în direct, la CNA, interdicții de a mai ataca nejustificat Kantar Media. Să te lupți cu un Nielsen mai mic, care se ocupă cu măsurarea audiențelor, pe motiv că este manipulat politic și nu îți măsoară cum trebuie, asta este o sarcină grozavă. Nimeni nu a dat dreptate până acum celor de la Realitatea TV, nici ARMA, nici celelalte televiziuni, etc. Ce a rămas din asta ? O continuă campani zilnică și jalnică a celor de la Realitatea TV, de mesaje de dragoste, iubire și atașament a multor telespectatori, care susțin că eu urmăresc Realitatea TV deci sunt mai mult decât cifra 0, cei care se uită la emisiunile de referință. Ce se întâmplă între timp, conform paginademedia.ro ? Corespondenții locali sunt concediați, se ajunge deja la vreo 90 de persoane concediate în ultimele luni. Cel mai aproape de adevăr pare comentariul de mai jos, din subsolul știrii. 





2013: METRO a crescut sau a pierdut ?

Uneori se mai anunță rezultate financiare. Ale unori importante lanțuri de supermaket-uri, hypermarket-uri, etc. Toate la superlativ. Cum este cazul METRO. Două publicații online au două unghiuri de abordare diferită ale rezultatelor financiare pe 2012. Magazinul PROGRESIV zice una. Revista PIATA zice altfel. Dacă ati fi fost dvs. în locul publicațiilor respective, văzând pe ce au pus ele accentul, ați fi ales alt subiect drept pivot de comunicare ? Care din cele două pune accentul corect ? Și de fapt care este știrea din rezultatele METRO ?





miercuri, 20 martie 2013

Cuvinte cheie: Britanică (DPD), curier Olimpiadă, companie verde, probleme de piata.


DPD este o companie verde anglo-română de curierat, cel mai important competitor al Poștei Române. Are ca obiectiv să asigure 0 emisii de carbon per colet. Codul poștal este o problemă pe industrie, dacă publicul ar folosi CP, ar crește rapiditatea livrărilor, cota de piață. DPD este deținută de GEOPOST, are o cifră de afaceri de 45,3 milioane de lei, cu 26% mai mare de 2011. Creșterea DPD pentru 2013 este de 18% a cifrei de afaceri.  De la 1 ianuarie 2014 se va liberaliza piața trimiterilor de mica valoare, se va reașeza segmentul și va avea loc o creștere a concurenței.




Rulmentii au probleme de comunicare

Conform Business Review (editia 8, an 17, 2013) URB nu își poate mări cota de piață din cauza contrafacerilor. Piața de rulmenți este de 100 de milioane de euro. URB (Turcia-Romania) țintește să ajungă la 10 milioane de euro cotă în următorii ani. URB, producător turc se plânge de dimensiunea mare a cotei de contrafaceri. Nu există standarde pentru industrie, chiar rulmenții URB sunt falsificați. URB a organizat întâlniri/caravane, în acest an cu achizitorii din țară, să le explice. Un rulment chinezesc durează 60 de zile la 1 dolar, unul URB dureaza 10 ani și costă 30 de dolari.


marți, 19 martie 2013

Ce minune a creat

Primăria Generală a Municipiului București vă dă posibilitatea, zi și noapte, să aflați unde sunt banii dvs. Nu, nu este o dovadă de prostie, așa cum credeți după ce vedeți imaginile, a întregului sistem municipal, care a produs info-chioșcul defect. Ci este doar un mod prin care, achiziția este legală, dar "pacientul este mort". Arată frumos ecranul cu ochișori morți ? Se găsește în Calea Victoriei, pe trotuarul Muzeului Național de Istorie al României. Fotografiat în martie 2013. În România.






Daca aveti hepatita, avem o solutie

AȘA NU ! Ce face o organizație când nu are ce face și își face de cap, ca să rezolve o problemă ?! Inventează o zi specială pentru ficații cu probleme. De fapt este o problemă despre cum, deși pare simplu, îți poți da cu stângul în dreptul. Un titlu precum "Ziua mamei cu hepatită", este de tot hazul dacă nu de tot necazul, gonește publicul. Un titlu total neinspirat. Afiș fotografiat în pasajul dintre liniile de metrou, Unirii I către Unirii II. În ziua de 19 martie 2013. Nu am martori. 

joi, 14 martie 2013

Poluare din cauza eolienelor

Un articol din presa de zilele acestea, 12 martie 2013 (Ziarul Financiar) aruncă industria energiei regenerabile într-o altă lumină. Deși a crescut prețul energiei din această sursă, paradoxal poluarea a crescut și ea. Pentru că energia din surse neregenerabilă este folosită mai abitir când nu dă ce trebuie vântul. Oare am înțeles cum trebuie ?

Tendinta in turism, ce face POR-ul din oameni ?

Zilele astea are loc Targul Național de Turism. Ce este interesant este ca au fost create asociații non-guvernamentale pentru reprezentare și promovare de destinații. Este o consecință a unor proiecte de au fost finanțate din Programul Operațional Regional (POR) ? Vedeți în captura parțială de mai jos, din situl ROMEXPO organizarea unor expozanți.

La ROMEXPO vă așteptăm. Suntem și noi prezenți cu un proiect, eco-turismul. Va invităm la standul nostru 23, pavilionul C1. Asociația de Ecoturism din România cu Asociația Ivan Patzaichin-Mila 23.


miercuri, 13 martie 2013

Din trei vrajeli, nici una NU livreaza ce promite

Știați că în România se cântă muzică bavareză live ? Că puteți avea parte de mâncare tradițională bavareză ? Bere blondă ? Eu zic să faceți o probă. Ce înseamnă să promiți în comunicare una și realitate să dai clienților altceva ? 







marți, 12 martie 2013

Marii fermieri îngenuncheați ?!

Un mesaj, semnat de mine, de la Asociația Grupul de Inițiativă Radu Anton Roman. 13 martie 2013 este ziua cea mare a votului în PE pe reforma PAC. Plafonarea și transparența, pe lângă înverzire, sunt la bătaie. Văd că social-democrații/socialiștii europeni sunt pentru plafonare la 200.000 euro, verzii la 100.000 euro. În țară știu că MADR nu vrea plafonare. Un foarte scurt articol explicativ aici. Și o interesantă harta care arată câți pierd la plafonare.


De pe strada din Bucuresti

Știți ce obiect este ăsta ? Am fotografiat pe lângă......... Este vorba de .........................?


Blasfemia la Bucuresti

Nu, nu este vorba de o contaminare a shaormei de vită și oaie și pui, cu carne de cal. Ca în Germania sau în Elveția (parcă ?).  Ci de înlocuirea într-un preparat culinar specific arab, musulman, a cărnii corecte cu cea incorectă, de dragul creștinilor. Măi să fie!






sâmbătă, 9 martie 2013

Regionalizarea aduce bucurii: mai putine comune


Regionalizarea nu este un cuvant potrivit acest proces. Dictionarul o arata. Scopul unei noi organizari a Romaniei ar trebuie sa fie: cum sa facem ca sa creem o astfel de organizarea incat sa dam positbilitatea ca anumite regiuni sa traga dupa ele altele mai slabe. Aici avem o discutie legata de polii de dezvoltarea urbana, de polii de competitivitate, etc. Exista repere fata de care ne putem orienta. Nu este vorba, daca tratam onest problema, despre capitale de judet si puteri. Chiar daca acesta va fi rezultatul. 

Trebuie spus si faptul ca este nevoie de studii si dincolo de obiectivul politic, "sa facem anul acesta totul ca pierdem momentul", nu stim ce anume vrem sa facem. Cunoasterea despre cum si ce anume s-ar putea face se gaseste la specialisti din Ministerul Dezvoltarii si in mediul academic. De exemplu prof. Dumitru Sandu (impreuna cu oameni din domeniu) a contribuit la realizarea Cartii verzi a dezvoltarii regionale a Romaniei. Si altii.

Iar fundamental este vorba despre subsidiaritate si libertatea de decizie adusa cat mai aproape de comunitatii. Despre asta vorbim. La scara istoriei aveam de-a face cu o revenire, sub un alte mecanism, la faramitarea feudala de acum cateva sute de ani. Prerogativele nationale sunt administrate la capitala. Dar deciziile sunt tot mai aproape de comunitati. Desigur asta va determina disparitia multora, prin agregare si conjugare comunitara. Si ?





"Lovitura de stat" a bancilor din Romania, impotriva clientilor


Punctul meu de vedere ar trebui sa plece de la o situatie ideala. Si anume atunci cand ai de semnat, in fine, un contract de imprumut cu banca, sa ai libertatea si dreptul si banca sa se asigure ca ai alaturi un "avocat din oficiu". Cati intelegem cu adevarat ce este scris in cele cateva zeci de pagini ale unui contract ? D-na Sova spune ca de fapt bancile au pus in opera ceva similar unei stari de lovitura de sistem bancar contra clientilor. ARTICOL AICI.

Sistemul bancar romanesc (probabil ca si cel strain), asa-zis de retail, nu are capacitatea institutionala si de executie sa adapteze contractele la fiecare client. Bancile sunt elemente ale unui sistem care ofera credite en-gross, pe formate contractuale sablonarde, one-size-fits-all. Este de inteles.

Ca sa dau un exemplu din alta realitate, cea a pproduselor electronice. Fiecare in parte are numite caracteristici si iti alegi acel aparat care corespunde nevoilor, placerii tale, bugetului. Nu poti cere producatorului la un moment dat al relatiei cumparator-producator, sa iti ofere masina ideala, frigiderul ideal. Esti in cautarea lui. 

Disputa banci-clienti, o vad precum disputa mici-fermieri, comert en-gross sau comert modern, cum i se mai spune. Sistemul supermaketurilor este o forta prin practici si pozitie dominanta pe piata. Si micii producatori, comercianti ce sa faca ? Se mai plang si ei pe ici pe colo, sufera, dar nu gasesc o solutie.

Discutia despre banca-clienti asa este: povestea unei relatii intre cei multi si dezbinati si cei putini si mari, dar uniti. 

In anii '70 un politician american, un apologet al luptei pentru drepturile consumatorului, a provocat sistemul politic american, a fost candidat la presedintia SUA. Se numea Ralph Nader. Miscarea consumerista s-a impus ca o politica publica care apara drepturile consumatorului, in relatie cu furnizorii de bunuri si servicii.

Uniunea Europeana pune in centrul sau consumatoru, cetateanul european. Si chiar daca nu de dam seama de prima data, aceasta este prima batalie, epica cum se spune, din Romania, a consumatorilor cu sistemul comercial de creditare. Pare neinsemnata dar nu este. Si aduceti-va aminte, de cate ori, ca persoana fizica nu v-ati simtit inselati dupa ce ati cumparat un produs sau ati achiztionat un serviciu ? Asa ca, o batalie de "clasa" cu comerciantii de credite si riscuri este binevenita. 

Care este raspunderea bancilor? Iti pun in fata contracte de creditare de zeci de pagini. De neinteles.

vineri, 8 martie 2013

AVON România sau Andreas Kopp ? Post-it Art

La Digital Marketing Forum 2013 a vorbit si Andreas Kopp. Un artist german ce a trecut personaje și logica IT, binară, în biți prin post-it. Astăzi în presa de la București, execuția tehnică a nemților este folosită în presa scrisă, ca o felicitare a companiei AVON către doamne, de 8 martie. Un schepsis ? Este comandă, coincidență ?