Asta este ceva ce nu a mai văzut cartierul, sună grav a disperare. Un antreprenor ce a deschis acum vreo șase șapte luni o măcelărie RUSTIQ, sună ca naiba, pare că a rămas fără rezistență.
Dacă până acum mai vedeai înăuntru în magazin, la window shopping una alta, de câteva zile s-a schimbat treaba. Ca în cartierele în care se vând prețuri. Că la noi în cartier strigatul ăsta pe geamuri ca la imobiliare, nu se purta. Ei au pus niște A4 pe tot geamul.
De unde se vedea destul de frumos cum sunt mezelurile și produsele și setup-ul de magazin, acum vezi doar A4 cu prețuri.
A fost înlocuită imaginea produselor cu hârtii albe cu carioca. Mâine probabil cu printuri Arial. Sper să dea faliment pentru că avem o măcelărie bună și nu mai era nevoie de încă una. Oamenii simt.
After so many years during which a lot of us have advocated for small agriculture, in terms of social benefits, cultural benefits, protection of natural heritage, finally a think-tank, a Romanian one, does a good work. Pretending that theft is impeding the development of small agriculture, SAR brings in the paradigm, which is known to officials, but obscured. Building the case based on the issue of theft of crops in rural Romania. 
.JPG)
.JPG)
De aceea Marius a "investit", a mers pe teren, a căutat în România. A testat relații comerciale, a fost dezamăgit, a fost încurajat. A aflat ce vor clienții și dacă clienții vor ceea el le oferă. Dar mai ales Băcănia Veche a adus în piață suflet. Revelatorul Băcănia Veche a făcut istorie, a fost copiat la o scară mai largă, local și în țară.
Nu am mâncat niciodată capere, mărturisesc. Aseară am participat la lansarea unei cărți cu zeci de autori, România noului val. Și în meniul de final am dat peste bobițele alea din foto. Sărate-murate. Capere. Mi-au plăcut. În imagini, participanți. În spatele aparatului, eu. 
