De ideea unei bucătării evreieşti, în sensul de gastronomie evreiască, mă leagă mai multe amintiri şi întâmplări. Cu acest articol vă dau o idee, un subiect de meditaţie, o idee de afacere. Dar mai întâi răspundeţi unei întrebări: bine-bine, din nefericire evreii nu mai sunt cu noi, dar nimeni nu a îndrăznit să pună pe picioare un restaurant evreiesc, la Bucureşti, deci de ce nu avem un restaurant cu specific?
Resurse aveţi aici
Dar istoricul şi motivele mele mai jos.
În 1995 când am vizitat oraşul Chişinău, mai multe mi-au atras atenţia. Teatrul "Luceafărul". Magazinele din centru. Parcul cu busturile lui. Şi restaurantul evreiesc dintr-un cartier vechi al oraşului. Atunci mi-a atras atenţia prima dată acest exotism culinar, oarecum.
În Bucureşti a funcţionat ceva ce pretindea, din denumire, că este un adevărat restaurant cu specific evreiesc. Era în zona bisericii Bucur, treceam cu maşina pe acolo, dar după un timp a dispărut.
Întâmplător, acum 3 săptămâni am picat pe un program, cred că transmis la DIGI Life, despre o familie de evrei şi tradiţia culinară. O incursiune interesantă în reţete care ba sunt specifice şi influenţate de mediul spaniol (evreii sefarzi), ba sunt reţete care păstrează din farmecul Europei centrale şi răsăritene, ba reţete locale, din Israel, care împrumută din tradiţia comună semită, a popoarelor din regiune. Deşi aparent ai de-a face cu evrei, originea lor, de unde se trage familia, are mare importanţă când priveşti mâncarea, slow food-ul evreiesc.
Toate astea au avut şi un pic de coagulant, când la o emisiune Par Avion a Anei Maria Caia, la RFI Romania, l-am ascultat pe Mihai Dobrovolschi povestind de toate pentru toţi despre experienţa sa culinară în Israel. Care confirma diversitatea culinară, bunele şi relele.
Rămâne deci întrebarea, de ce nu avem un restaurant cu specific evreiesc în Bucureşti?