Doamna Bruma,
Va multumesc pentru oportunitate si pentru timpul acordat la ultima noastra intalnire.
Ce anume ar fi bine sa fie in acest Ghid ? Este o provocare ce dezlantuie imaginatia.
Fara sa fiu un specialist as spune ca o casa, o locuinta, nu exista fara o curte, fara o gradina, fara propriul ei spatiu privat. Este o intreprindere prea grea, insa stim ca s-a lucrat pe acest subiect, cateva gradini interioare probabil ca merita sa fie scoase in evidenta.
Mergand pe vechile strazi, am simtit impulsu de a deschide poarta curtilor caselor vechi sa dau o roata.
Deci niste curti misterioase, ar fi interesante. Curtile interioare ale caselor din Centrul Vechi.
Ar fi interesante casele cu curti interioare. Ca de exemplu in fosta Cale a Rahovei exista una, cele de pe str. Serban Voda. Tot cartieriul din jurul str. Principatelor Unite. Sau casa din str. Mendeleev in care traieste pianistul Dan Grigore, ori casa de la intersectia str. Mendeleev cu str. ce duce la piata Amzei, cu un balcon de lemn, atarnat de perete.
Ar fi aici de adaugat, gradinile. In Bucuresti, gradinile parcuri sunt niste necunoscute. Ca de exemplu structura gradinii, a parcului din jurul palatului Mitropoliei, a fostei Camere a Deputatilor, o gradina parc interzisa. Sau Gradina Botanica, a carei structura nu este atat de bine formalizata si expusa publicului. Sau cladirea din str. Smardan de vis-a-vis de Chicken Staff, cu o curte interioara interesanta. Ori curtea interioara a cladirii din Calea Victoriei, de vis-a-vis de fostul magazin Max Mara, ori chiar curtea interioara a exact acelei cladiri ce gazduia magazinul Max Mara. Prin curtea interioara se putea si se poate trece din Calea Victoriei spre Piata Amzei, fara sa dai coltul.
Aceste pasaje sunt si cele dintre str. Academiei si Calea Victoriei (Pasajul Englez), sau galeria de magazine interioare de vis-a-vis de fostele galerii Lafayette, actualul magazin Victoria. Si aici, se trece din galerii, dinspre Calea Victoriei spre str. Lipscani, prin interior, cu pasaj printr-o gradina interioara.
Curtea, gradina, elementele exterioare ce inconjoara cladirile de locuit.
Fantezia zburda, nu ?
Un alt aspect fascinant, memoria functionala a orasului Bucuresti, vechile cladiri, din foarte multe arii, pastreaza vizibil, dar fara vechiul sens, organizarea de magazin de strada, de pravalie, vechea pravalie cu scara. Erau probabil case de meseriasi, mici negustori, care aveau in strada magazinul si deasupra locuinta. In spatele Muzeului National de Istorie, cladirea actualului Institut de Balneofizioterapie, gazduieste pe o latura, spatiile inchise, dar construite cu functiune de pravalie, mai multe foste magazine.Este interesant sa observi in Pasajul Villacrosse, cum toate spatiile ce acum sunt cafenele, inca mai poarta deasupra intrarii, numere de ordine, pentru magazine, stradela interioara comerciala.
De exemplu, etnicitatea era prezenta si este vizibila si azi.
Micile magazine din zona actualului magazi Cocor, de pa latura din dreapta, ce poarta inca steaua lui David, simbol al religiei mozaice a proprietarului, pentru un cartier al Dudestilor, din preajma bisericii Sfanta Vineri si Templelor Mozaice. La fel, micul magazin din str. Coltei, care poarta pe frontispiciu, emblema "Cohn si Fiul".
Trecerile putine, dar pline de farmec, la nivel. De exemplu scara ingusta pe doua sensuri, ce leaga strada ce coboara dinspre Filaret, cu nivelul superior, acolo unde este hotelul de 5 stele, restaurat, Parc Carol, fostul ICRAL Sector 4.
Tot aici, pe o latura este un pasaj stradela de interior, inchis de catre locatari, ce leaga str. Mitropolit Nifon, de strada ce coboara de la Mitropolie.
Ar mai fi spatiille de cultura urban, azi restaurate sau distruse. Palatul de Cultra Bragadiru, impresioneaza prin sala sa de bal interioara. Oare cate cladiri din Bucuresti mai au asa ceva? Eu cunosc si Casa de Cultura Nicolae Balcescu din str. 11 Iunie, de langa Mitropolie.
Ori vechile cinematografe cu gradina, dar care acum nu numai ca plang, dar chiar au tacut si s-au inchis in ele.
In ce priveste cimitirele istorice, trebuie clasate, inregistrate si memorializate: cimitirul italian al eroilor, cel al turcilor, cimitirul evreiesc, cimitirul catolic. Acestea trebuie sa fie incluse in procedura de clasificarem, deoarece putin cate putin dispare minoritatea, ramine memoria acesteia. Putem vorbi de o cultura aparte a monumentelor funerare, care parcurge etape istorice, marcate de epitafuri sau nu, de materiale, de sabloana sau ciopliri. O masificare a cultului funerar a dus la o acaparare a acestui tip de constructii, de la cioplire si interpretare artistica, la ciment mozaicat, gresie si faianta si flori de plastic.
Ce ar mai fi de spus.
Un indrumar in pasi, pentru stimularea actiunii civice in materie de semnalare a unor monumente de patrimoniu si declansarea procedurilor legale. O pre-analiza a potentialului de monument istoric, o petitie semnata de 1000 de cetateni, in favoarea declansarii unei pre-expertize sumare. Sau cum procedeaza altii ?
Ar mai fi de spus, ca nu mai stim care sunt, daca mai sunt, vechile cladiri de bistrouri. Unde se producea cultura gastronomica a Bucurestilor ? Doar Casa Capsa, Caru' cu Bere si inca cateva locuri ?
.JPG){kind=link}
