Gammelnorsk spælsau, oaia norvegiană care se trage de la anul 1000

Dacă eşti atent la lumea înconjurătoare, este posibil să ai parte de suprize prin cunoaştere. După aceea. Cum mi s-a întâmplat mie. Am fost în călătorie în Norvegia. Am fost cazaţi la Oystese, mai sus de Norheimsund. Am locuit 3 nopţi la un norvegian tare muncitor. Era un complex de locuinţe acolo. Într-un din case erau crescute oi. Acasă am aflat, dintr-un film Slow Food că oile pe care le-am văzut erau de fapt o specie foarte veche, cea mai veche din Norvegia, de la anul 1000.

In casuta din dreapta sunt crescute oile

Cum se uita oile la noi

Sunt serioase si la locul lor

>>> continuă >>>

Cum sa maninci....

CLICK sa afli 

	HuffPost Taste (@HuffPostTaste)
16.02.2014, 03:05 21 ways to eat the world's most perfect comfort food  huff.to/1eS7qgM

Cupajul Merlot si povestea lui

	Le Figaro Vin (@Figaro_Avis_Vin)
16.02.2014, 15:45 Le cépage Merlot blanc : Le merlot blanc (ou merlau) est un cépage d'origine bordelaise. Il était…  CLICK AICI bit.ly/pirMYG

Cum salvam biodiversitatea?

Este destul de simplu. Zece mari companii globale controleaza producția de semințe. Semințele hibride pentru producția agricole sunt semințe ce nu pot fi cultivate din nou de agricultori, fermieri. Ele trebuie cumpărate din nou și din nou. Acest monopol asupra biodiversității prin semințe, standardizare și serializare, face să avem parte din ce în ce mai puțin de varietate. Un documentar ARTE despre indiferența noastră.

Link: La biodiversité est-elle menacée ? | ARTE Future

Romania, the food colony: What do you want to eat today?

România este o ţară veselă şi o colonie alimentară de excepţie. Din varii motive, azi castanele ne vin din China, apio din Spania şi ghimbirul din Olanda. Oare cât o costa o legătură de ghimbir românesc? Sau nişte castane de la Baia Mare? Ca şi în alte cazuri, puteţi să constataţi: pentru stomacul românilor se bat europenii, americanii, chinezii. Dar, românii, românii ăia care i-au umilit pe britanici cu batonul cu rom? Doar atâta pot?

KLM şi Gouda: Alegerea hranei arată ce fel de producţie a hranei este susţinută

Aşa se face şi se suţine localizarea: produsele locale sunt cele ce dau valoare şi identitate. Nu mărcile globale. De ce România se comportă drept colonie alimentară? Vedeţi în imaginile din scurta mea analiză empirică ce alegeri a făcut KLM Air France pentru călătorii săi? Încerc să ţin compasul drept asupra subiectelor care cred că vă interesează şi pe dvs. Călătoria cu avionul este o experienţă despre hrană. Şi despre provenienţa ei. Astăzi vă propun o rapidă privire la gustarea oferită de KLM Air France. În cheie Slow Food. Ambalajul vă va arăta lucruri semnificative despre o atitudine. Pentru că adesea, cum spune mişcarea Slow Food, alegerile noastre influenţează gastronomia. Ceea ce mâncăm este ceea ce alegem să susţinem. Vedeţi ce alegeri a făcut KLM Air France pentru călătorii săi?

La Norheimsund, despre ambarcatiuni si traditie

Și noi am fost în Norvegia, pentru un parteneriat pentru patrimoniu în Delta Dunării. Mai multe imagini de acolo unde am fost primiți extraordinar. La Hardanger og Voss Museum, Fartoyvernsenter, Norvegia. Februarie 2014.

Despre agricultura ca acum 75 de ani

De ce exportăm materii prime?Aceeași problemă și azi, în România, ca și ieri....

Norvegia: Ce am învățat?

(c) Hardanger og Voss Museum, Norvegia

Se poate realiza un muzeu al bărcilor cu vâsle, în România, am văzut asta în aceste zile, în fiordul Hardanger. La Hardanger og Voss Museum, în Norvegia, la Norheimsund, pe lângă atelierul de bărci, sunt oferite şi trasee de bărcuit.

(c) Hardanger og Voss Museum, Norvegia

(c) Hardanger og Voss Museum, Norvegia

(c) Hardanger og Voss Museum, Norvegia

Muzeul ăsta din Norvegia nu este muzeu

Este o nebunie. Se poate face şi în România? Click pe link....

"Hardanger Fartøyvernsenter (Hardanger Maritime Centre) Foundation (HFS) was established in 1984, and started with the rotten sloop, Mathilde. Hardanger Fartøyvernsenter is a part of Hardanger and Voss museum. The centre is a commercial foundation, and is engaged in a broad spectre of activities and services.

Ship preservation and conservation at the wharf dominates our centre when it comes to space.

Building new and restoring old clinker built small boats in one off our workshop, rope making in our ropewalk and the smithy are workshops that all are open for our guests to experience.

We rehabilitate socially disadvantaged youth.

Apprenticeships, museum management, camp schools and activities related to tourism are also important activitiesatthe centre. 

HFS is one of three national ships preservation centres appointed by the Directorate of Cultural Heritage. HFS owns and operates the Hardanger s loop Mathilde. The Centre is located in Norheimsund, Hordaland County, some 70 kilometres from the city of Bergen on the west coast of Norway.The Centre has 60 employees and a turnover in 2011 of approximately NOK 32 millions. 14. 000 guests visited the Centre and the Hardanger Sloop Mathilde in 2011.　

All this started with a wild idea off restoring an old ship and sail it with youngsters. It has grown to a tremendous force regarding maritime rehabilitation in Norway. That is a fairytale."

Acum 5 ani, Targul Taranului

Berăria și marketing-ul schizofrenic

Pentru un pumn de puncte, berăria din reclamă este sau nu berăria Bragadiru? Adică este poziționată ca berăria Bragadiru, gen stil românesc, bere Bragadiru, fostul industriaș? Sau berărie germană adică nu este o berărie românească ci este germană? Ce legătura au una cu alta? Ori este berărie germană ori este berărie Bragadiru. Culmea, la această berărie, băutura pivot este Heineken. Bună bere. Deci, cât a costat această poziționare confuză?

Norvegia: De ce suntem aici?

Când citiţi asta, eu sunt la Norheimsund, în Norvegia. Să învîţăm să facem un muzeu în România. La Hardanger og Voss Museum se produc frânghii. Este singurul atelier din Norvegia unde se produc frânghii din cânepă, in, pentru ambarcaţiuni. Muzeul din Norvegia are o secţie de ambarcaţiuni din lemn, construcţie şi reparaţie. O altă secţie de accesorii din fier forjat şi frânghii. Şi programe educaţionale. Trasee, bărci, adulţi şi copii.

Despre produse tradiţionale în 2008

Producţia TV "Descoperă Europa mea!". Un premiu binemeritat de Gabriel Gherghescu (TVR) şi de echipa Media Factory (dar şi pengru cei de la DC Communication şi grupul de iniţiativă care a organizat Târgul Ţăranului) a consacrat un serial de 6 episoade în două serii, din anul 2008. În care au fost vizitaţi, consultaţi, documentaţi, ţărani şi fermieri, gătind la casele lor. Am contribuit practic organizând în paralel toată comunicarea despre Târgul Ţăranului de la Piaţa Amzei, precum şi la mici probleme de producţie. Dar am simţit ca este munca noastră, a tuturor.

Schimbări la americani

Obama on the #FarmBill: "It supports local food by investing in things like farmers markets and organic agriculture."

— White House Live (@WHLive) February 7, 2014

Norvegia: Hardanger og Voss Museum

Retail-ul nu are probleme cu casele de marcat

O colonie se construieşte greu. După ce toată ţara a fost împânzită de comerţul modern, de supermaketuri multinaţionale care trag mărfurile din ţările de origine. Acum, da, sigur! să băgăm sula în coaste micului comerţ. Ca să moară bine şi definitiv. Tot ce este autothon este sortit dispariţiei. O colonie se construieşte greu. Ce mai rămâne apoi pentru producţia locală de hrană? Marca privată, nu?

(c) Evenimentul Zilei

Succes la Slana Fest

Porcul de Mangalita este pe lista Ark of Taste a miscarii Slow Food

@romanialibera: Slănina de mangaliţă, „vedeta" Slana Fest

http://t.co/JIVfBttcTy
http://t.co/4ZZtMzsnf6

Click pe link-uri sa vedeti!!!

Norvegia: De la Bergen la Norheimsund

anlegget Nils Kjetil Torvik

Ce are ecogastronomia cu Norvegia? Această ţară împreună cu Islanda şi Lichtenstein, ne dau o mână de ajutor să ne mai ridicăm un pic. Noi ne-am gândit că un muzeu nu ar strica. Dedicat bărcilor cu vâsle. Aşa că am pornit către nordul Europei. Când citiţi articolul, am ajuns deja acolo. La Norheimsund, la Hardanger og Voss Museum. 5600 Norheimsund, Norvegia.  

GPS coordinates

Latitude: 60.365845834, Longitude: 6.1482238769

Să crească consumul!!!

Da, să crească. Problema este că a crescut, conform ZF din 4 februarie, dar a crescut la importatori. Nu creşte din producţia autohtonă. Ci din producţia chinezească, europeană, eventual americană. Aşadar, de ce trebuie să crească consumul?

(c) Ziarul Fianciar

Ne-am săturat! Manifestaţia anti-agricultură industrială la Berlin

Wir Haben Satt! Mişcarea Slow Food împreună cu mişcările ţărăneşti din Germania şi Europa, împotriva agriculturii industriale. Berlin, ianuarie 2014. Resurse aici LINK

Mărcile private, speciile invazive ale comerţului "modern"

(c) Ziarul financiar, ZF Live

Ce coincidenţă: " Mărcile private sunt o constrângere pentru producătorii români" spune prof. Călin Vegheş, decanul Facultăţii de Marketing, ASE. Filmul aici. Slow Food militează pentru produse locale, o să repet asta des chiar dacă risc să vă obosesc (poate sunteţi cei 75% care citiţi prima oară blogul, nu?). Slow Food militează pentru branduri locale. Pentru diversitate. Retailul multinaţionalelor, după ce a practicat preţul la raft, a "inventat" marca privată. Revistele şi presa de specialitate ridică în slăvi expansiunea retailului. Dar uită să spună care sunt efectele asupra micului comerţ, asupra micii industrii alimentare, asupra reducerii opţiunilor consumatorului în materie de calitate şi gust. Ce efecte: înghiţirea industriei alimentarea, aneantizarea diversităţii. Şi crearea unei combinaţii ciudate, la raft, de importuri, branduri de multinaţionale, pastişe şi mărci private. Acolo unde se extind mărcile private, avem de-a face cu specii invazive.

Ca să nu vorbim singuri despre nocivitatea integrării producţiei alimentare locale în comerţul modern, un profesor de marketing ne sare în ajutor. Şi spune direct sau mai puţin direct ce spune mişcarea Slow Food. Ziarul Financiar oferă publicului său o serie de interviuri, în seria ZF Live. 

(c) ZF Live, Calin Veghes

Târgul Ţăranului în 2009 şi stakeholderii

Îi găsiţi pe banner. Toţi am făcut istorie.

Despre brânza de Sibiu care nu există

Să vă spun ce nu ne spune un articol din Ziarul Financiar din 3 februarie 2014. Recent am găsit un articol despre primii 50 de proprietari de oi, din România (Ziarul Financiar vi-l recomand pentru analize şi puncte de vedere, în fiecare zi). 

Ce am înţeles:

• Telemeaua de Sibiu nu se ştie a cui este. Din primii 50 de proprietari de ovine, doar 3 sunt din judeţul Sibiu. Sigur, oile lor pasc şi în altă parte, etc. Dar dacă luăm doar criteriul de bază, din mai multe, al proprietăţii care ne leagă de indicaţia geografică, telemeaua de Sibiu este sublimă, este peste tot, dar nu prea este originată de regiunea Sibiu. Ceea ne pune mai multe probleme legate de identitatea produsului, de marcă, de indicaţie geografică.
• 163.000 de ovine sunt deţinute de 1,8% din proprietari. Şeptelul de ovine este structurat piramidal ca şi la proprietatea de teren agricol, ca la fondul funciar. Restul de ovine până la 9.000.000, adică 98% sunt în turme mici şi foarte mici. Ceea ce ne arată că politica publică trebui să găsească soluţii pentru cei 98%, de integrare într-un lanţ de producţie, distribuţie, cu suport de marketing. Şi mai ales, să lege producătorul de consumator.
• 9 milioane de oi? Unde se găsesc produsele lactate de la atâta amar de oi, lapte de oaie, iaurt de oaie, brânzeturi, caşcavaluri. Unde se găseşte carnea, unde pastramele? 

Slow Food partener al FAO pentru 2014 Anul internaţional al agriculturii familiale

În vara anului trecut, Slow Food şi FAO au încheiat un acord de cooperare pe 3 ani, la nivel internaţional, având ca obiectiv micii fermieri, biodiversitatea. Mai multe detalii AICI.

Despre orătănii: Au început tăierile de curci şi gâşte....

Cineva care a aflat despre Târgul Ţăranului m-a căutat. Şi aşa am primit o poveste pe e-mail. Este treaba voastră dacă o credeţi sau nu, eu va scriu pentru că mi-a plăcut. Şi merită să citiţi. Nu am testat asadar, deocamdată, găinile, curcile şi alte orătănii.

"Pentru cei interesati: Am început tăierile de curci şi gâşte.

Abatorul (de fapt toată hala de procesare păsări) este funcţională din 15 ianuarie. Am gata preparate aprox. 50 de curci în carcasă (gâştele s-au vândut) care

au stat la marinat 6 zile cu mult busuioc, piper, cimbru, usturoi (puţin), dafin şi alte mirodenii. Timp de alte 4 zile le-am zvântat şi afumat la rece. După tot "tratamentul" ăsta le-am ţinut în fum cald (60 celsius) timp de câteva ore(fumul cald s-a administrat în reprize de 15- 20 minute). Acum stau în depozit la 1 grad şi se usucă uşor. Pot livra şi carcasă proaspătă pentru cei sensibil la stomac, deşi spălate de fum (fag uscat şi măr uscat) nu ar trebui să aibă nimeni probleme. Dacă aveti totuşi, cătaţi un doctor că-i bai.....continuă >>>

Despre risipa de alimente

"It's like dropping a whole bag of groceries every time you shop." @dgunders #foodworxpdx pic.twitter.com/6Pz9zoKfwU

— Slow Food Portland (@slowfoodpdx) February 4, 2014

Cum se face pâinea? Agresiunea pliantelor este ameninţată.

Da, chiar, cum se face pâinea? Răspunsul (uşor surprinzător) la această întrebare îl oferă Mircea Nicolae. Întâmplător sau nu, şi pe mine mă descurajează asaltul publicitar, asaltul pliantelor, asaltul pamfletelor de reclamă. Vrei-nu vrei, ţi se îndeasă pliante în cutia poştală. Mica mea revoltă locală, la bloc, s-a lovit de dezinteres şi de opinia preşedintelui asociaţiei de locatari. Care a spus că el vrea să primească pliante. Aşa că vedeţi viziunea lui Mircea Nicolae despre eşecul comunicării cu direct marketingului sau al valorizării lui. Cum se poate transforma agresiunea publicitară în metaforă. 

#FarmBill, ce aduce nou Obama?

The Senate just passed #FarmBill by a vote of 68-32. http://t.co/PdrMW4ulEX It's now headed to President Obama, who is expected to sign it.

— Slow Food USA (@SlowFoodUSA) February 4, 2014

Brunost, brânza maro

(c) Wikipedia Commons

Este o brânză din zer, tipic nordică. De-abia aştept să mănânc. În Norvegia.

Brunost or mysost (Norwegian), or mesost (Swedish), meesjuusto (Finnish), mysuostur (Icelandic), myseost (Danish) or Braunkäse (German) is a caramelised brown Scandinavian whey cheese. The Norwegian and German names mean brown cheese, and the others mean simply whey cheese. Another variant, made using goat milk, is referred to and sold as geitost (Norwegian for "goat cheese") or sometimes elsewhere as gjetost /ˈjeɪtoʊst/ (an older Dano-Norwegian spelling no longer used in Norway). Geitost is made from a mixture of goat's and cow's milk, and ekte geitost (real geitost) is made with goat's milk only.

Indicaţii geografice (1)

DOP, IGP, STG

Ce marcă de calitate are "Magiunul de prune de Topoloveni"? DOP înseamnă Denumire de Origine Protejată. IGP înseamnă Indicaţie Geografică Protejată. STG înseamnă Specialitate Tradiţională Garantată. Acestea sunt semne ale unor produse de calitate. Pe partea politicii publice a autorităţilor din România, s-a făcut foarte puţin pentru a promova schema de calitate. Am început cu un verdict, sunt subiectiv. Dar astăzi vă spun despre acest subiect doar câteva lucruri. Comisia Europeană, hai să spunem Uniunea Europeană, practică o măsură de discriminare pozitivă, prin care susţine atât la nivel european, cât şi la nivel global, produsele alimentare de calitate. Îmi place să cred că produsele de calitate sunt produse de serie mică, nu de producţie industrială. Semnele lor, sunt cele afişate la începutul acestui articol. >>> continuă >>>

Lapte, legume şi fructe în şcolile din Europa...Comisarul Dacian Cioloş...

Să fim cu ochii pe ei! Poate este plictisitor de urmărit un comisar şi mai ales într-o conferinţă de presă, aici dl. Dacian Cioloş în 30 ianuarie 2014. poate nu, pentru că subiectul este interesant. Din anul 2016 - sigur, este poate prea departe - schema de distribuţie de lapte şi de fructe şi legume în şcoli, va deveni mai sofisticată, mai ambiţioasă. Va fi o provocare pentru autorităţile române să aducă diversitatea pe masa copiilor, în şcoli. Credeţi că le sunt suficienţi 2 ani de pregătire? Propunere legislativă AICI 

„Să mâncăm sănătos pentru a ne simți bine”

(c) DG AGRI, CE

Iată că recent Comisia Europeană a propus corelarea celor două programe de distribuire a laptelui şi a fructelor şi legumelor în şcoli, şi punerea accentului pe educaţie. Să trecem la exerciţiul de interogare şi reflecţie. Comunicatul de presă aici LINK

Poate aveţi copii la şcoală. Programul european susţine distribuţia de legume şi fructe în şcoli. Şi pune accentul pe educaţie. Deci?

• Nu vă întrebaţi de ce în România se dau copiilor doar mere, ca şi cum cum acestea ar fi singurele fructe din producţia autohtonă?
• Mai departe, de ce dau mere şi nu sucuri de mere naturale, salate de fructe, pere, guturi, căpşuni? Este greu, nu?
• De ce nu este folosit acest mecanism pentru a cumpăra şi mai mult şi mai divers de la producătorii români locali şi conform sezonalităţii? Este greu, nu?
• Şi acum ultima întrebare, CE pune accentul pe educaţie, credeţi că aşa ceva a fost principalul obiectiv al autorităţilor române, educarea tinerilor spre a consuma mereu fructe şi legume, nu doar în timpul programului?  >>>continuă >>>

Despre Slow Food, de ce s-a înfiinţat? (1)

Slow Food este o organizaţie internaţională care îşi doreşte o lume în care toate popoarele să aibă acces la hrana potrtivită lor, bună pentru cei care o produc dar bună şi pentru planetă. Ca organizaţie non-profit pe bază de membri, Slow Food a fost înfiinţată în 1989 pentru a contracara dominaţia în creştere a fast food-ului şi vieţii moderne rapide, alienante, dispariţia tradiţiilor legate de producţia hranei locale şi pentru a încuraja oamenii să devină conştienţi cu privire la hrana pe care o mănâncă, de unde provine, ce gust are şi în ce fel alegerile noastre au impact asupra restului lumii. Slow Food consideră că  fiecare are dreptul fundamental de a se bucura de hrană de calitate, şi drept urmare de a fi răspunzător de apărarea moştenirii pe care o oferă biodiversitatea, cultura şi cunoaşterea ce fac această plăcere posibilă.

Campanie contra agriculturii familiale

(c) DG AGRI, EC

Avem de-a face cu un caz de responsabilitate socială corporatistă, dacă judecăm lucrurile în contextul patrimoniului cultural imaterial şi al agriculturii familiale. "Prea bun, prea ca la ţară!" Sigur, este un concept de reclamă bine articulat de la început (2012) până în prezent. Coerent, declinat pe toate produsele realizate de client. Mergând a la longue pe ideea, relativ subtilă, că produsele lactate de fabrică sunt la fel cu cele preparate de ţărani, în gospodărie. Ceea ce ne face să ne întrebăm. Este oare un preparat din lapte, realizat în aceleaşi condiţii ca un preparat de tradiţie realizat în gospodărie? Indiferent de ce v-aţi răspuns în gând, să mergem mai departe. Este un produs lactat de fabrică la fel de bun şi de gustos precum produsele lactate de calitate, din gospodărie? >>> continuă >>>

Cât polueaza agricultură? Romania şi dezvoltarea rurala în UE

Agricultura este una din activităţile care poluează. Sigur, veţi spune, ce activitate umană nu are efecte secundare, printre care şi poluarea? Aş evidenţia, folosind şi tabelul de mai jos, extras din Raportul anual privind dezvoltarea rurală publicat de CE, DG AGRI: 

• de obicei atitudinea faţă de agricultură este una concesiv-permisivă, fiind aproape un tabu aspectul poluator 
• aş pune în balanţă cât poluează agricultura industrială şi cât poluează agricultura familială
• în context european se poate vedea cât poluează marile agriculturi europene
• agricultura este un contributor la schimbarea climatică, cu emisiile sale de gaze de seră, are cota sa de responsabilitate

CAP Communication Awards 2013

Comunicaţi? Comunicaţi! Comunicaţi!!! Vă propun un subiect de reflecţie. Nu întotdeauna un breaking news. Premiile Comunicării CAP 2013 au fost atribuite în decembrie. Dar care sunt premisele. Plec de la faptul că a comunica în societate este obligatoriu. Este o obligaţie primordială a autorităţilor pentru succesul politicilor publice pe care le administrează. Este o

obligaţie a organizaţiilor, companiilor, a fiecăruia dintre noi. De aceea, o acţiune care întăreşte şi subliniază rolul comunicării, merită să fie scoasă în evidenţă. Facts. >>> continuă >>>

Ghiţă Bârză de la Tălmăcel, o demonstraţie cu produse locale

Găsiţi în imaginile ce urmează un concept de prezentare de produse locale pe care l-am pus în practică în anul 2008. La Târgul Ţăranului Român, în Piaţa Amzei (Bucureşti), cu produsele tradiţionale şi contribuţia unuia dintre producători, dl.Ghiţă Bârză. Adesea am exprimat critici şi am ironizat felul cum sunt organizate pieţele volante din ultimii ani. Asta pentru că am considerat o piaţă volantă privată şi alternativă era promovarea produselor locale. >>> continuă >>>

Supă de căpşune cu cremă de bezea

Ce pregătiţi? Supă de căpşune cu cremă de bezea. Scanaţi cu un telefon şi o aplicaţie QR. Ideea nu este rea. Deşi este o comunicare de la MEGA IMAGE, retailerul agresiv, parte a lanţului alimentar industrial. Mai uşor cu.....:)

Sinicika sau dumbrăveanca, în Delta Dunării

Vă ofer o scurtă poveste despre oameni, natură, mediu. "Sinicika", corul din satul Mila 23, un proiect al comunităţii locale, încurajat de asociaţia "Ivan Patzaichin-Mila 23". "Delta Dunării, paradisul aproape pierdut" un proiect al organizaţiei "Salvaţi Delta şi Dunărea". Legătura dintre cele două poveşti? Pasărea numită dumbrăveanca în română, sinicika în rusa lipovenească. Sau albăstrica. Filmul, filmul vă rog >>> continuă >>>

Papură de Mahmudia, la Downtown Bucharest

Dintre subiectele dragi pe care le privesc de aproape, acesta este unul. Nu, nu imaginea din stânga de la MNAC. Citiţi în continuare. Ci folosirea resurselor locale din zonele care suferă de dezvoltare durabilă, pentru dezvoltarea unor mici afaceri. Legătura cu natura se poate face practic, prin materiile prime locale. Oamenii de acolo, precum Mariana Pohilcă, le pot folosi. O idee a unei organizaţii, Salvaţi Dunărea şi Delta Dunării, dusă mai departe de nişte oameni, din gură în gură. În filmul  >>> continuă >>>

Preparate din peşte...ca la Miadmar

Nu vă duc atât de departe, la Istanbul, pe strada Istiklal. Ci la noi, la Tulcea. Unde există o companie condusă de Dan Buhai (şi compania, dacă pot spune aşa), Miadmar HDP SRL care prepară produse din peşte, local sau din mare, cu respect pentru consumator. Asta este o sintagmă cunoscută. Dar am fost la ei la fabrică, am fost pe teren, am citit etichetele. Au participat alături de noi la Festivalul Internaţional al Bărcilor cu Vâsle unde am girat standul Slow Fish. >>>> continuă >>>

Saveurs d'Yveline, et in Arcadia ego...

Ziarul Financiar 29 ianuarie 2014

Ce ştiţi despre dulceţurile Saveurs d'Yveline? Ce amintiri cu Târgul Ţăranului, când îşi testau ei produsul alături de micii producători....Întâmplător totul are o legătură cu un articol din 30 ianuarie 2014. Am făcut miercuri 29 ianuarie 2014 o trecere în revistă a unor fotografii de pe un card de memorie. Unde au rămas, la întâmplare, imagini din mai multe perioade. Am răsfoit cu multă atenţie, câteva fotografii de la o ediţie din 2010 a Târgului Ţăranului (proiectul care a fost organizat de Asociaţia Grupul de Iniţiativă Radu Anton Roman, Slow Food Bucureşti Valahia Gusturilor, DC Communication). Despre Saveurs d'Yveline.  Despre aceste produse nu mai ştiam nimic. Dar uite că presa scrie cum au ajuns la 100.000 euro. >>> continuă >>>

Slideshare.net, un instrument bun de promovare pentru Slow Food

Care sunt indicatorii de trafic, ce arată interesul pentru ce am publicat în Slideshare.net? Vedeți captura mai jos. Mulțumesc celor interesați de gândurile mele, puse pe hârtie și adesea prezentate în conferințe. Tot ce am scris si prezentat public în ultimii 2 ani este publicat în Slideshare.net, AICI. Este o aplicație de tipul social media (pentru cei ce nu au cunoştinţă de ea) în care îți poți publica prezentările, articolele, etc. Pe lângă blog, aveți și această resursă la îndemână, pentru a afla puncte de vedere privind agricultura și dezvoltarea rurală, precum și ale mișcării Slow Food în România.

O să fie veselie....resetare de la 0

Din 2013, procedura privind atestarea produselor tradiţionale, în vigoare din anul 2004, a fost abrogată şi înlocuită printr-un ordin nou. Asta nu va scoate de pe piaţă nici un produs ca la mama acasă, ca la tata acasă, cu fainoşag, etc. Toate fiind produse ale industriei alimentare. SURSA ştire.

“În data de 11.11.2013 în Monitorul Oficial Partea I, nr. 688 a fost publicat Ordinul nr. 724 din 29 iulie 2013 privind atestarea produselor tradiţionale. Ordinul comun al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Ministerului Sănătăţii şi al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării.

Atestatele eliberate anterior rămân valabile 9 luni de la data intrării în vigoare a prezentului ordin. Eliberarea noului tip de atestat se face la solicitarea operatorului economic, după verificarea vechiului caiet de sarcini şi a spaţiului destinat producţiei, cu respectarea normelor impuse prin prezentul ordin.

La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 690/2004 pentru aprobarea Normei privind condiţiile şi criteriile pentru atestarea produselor tradiţionale, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 938 din 14 octombrie 2004”.