vineri, 13 iunie 2014

PICOVIT - O macelarie isi considera clientii, niste prosti

O companie românească, de cartier şi-a pus la măcelărie, pe uşă, poziţionarea de marketing: porc românesc. 100%. Adică nu este metisat, chiar şi picioarele sunt de porc românesc. Trebuie să ştiţi că dacă le veţi cere aşa ceva, la galantar, porc românesc, nu există. Rasele au un nume. Rasele indigene de porc se numesc: Stocli, Mangaliţa, Bazna, Albul de Banat şi Albul de Ruşeţu. Informaţii AICI. Cum vedeţi nu există nici măcar porcul de "Picovit". Este o glumă proastă care ascunde probabil carnea de porc de import, dar arată şi recunoaşterea indirectă a scăderii nivelului de cultură a consumatorului în materie de hrană. Aici ar trebui să vină un control pentru practici comerciale abuzive, înşelătoare. Deranajant că comerciantul este un ignorant, că nu îşi respectă clienţii, îi insultă. Dar clienţii, ei nu se apără? Imagini în articol.




joi, 12 iunie 2014

De la OFXAM, despre cum polueaza BIG 10 din food

„Standing on the Sidelines” un raport recent OFXAM, despre poluarea pe care ne-o oferă industria alimentară. Răsfoiţi. Cele mai mari 10 companii din industria alimentară emit gaze cu efect de seră cât „a 25-a cea mai poluantă ţară din lume”. Cum vă place? Se poate compara asta, ca daune, cu faptul că am putea noi românii, noi europenii, susţine mica industrie alimentară ce ar putea fi un motor pentru dezvoltarea locală? Este un raport recent OXFAM, care arată cu degetul la companiile globale. Da, ne dau mâncare ieftină, dar cu ce costuri de mediu şi sociale?

Ce se intampla cu Danone si FrieslandCampina

Câteva ştiri din presa economică (Ziarul Financiar) ne spun că doua mari conglomerate internaţionale din industria laptelui din România, suferă de câteva probleme. Iată ce spune presa şi ce întrebări nasc, la prima vedere. Să le luăm pe rând. Articolele Friesland Campina AICI, Danone AICI şi relocarea FrieslandCampina AICI.

1) Scăderea producţiei. 

  • Este acesta efectul unei canibalizări între uriaşi, pentru că toţi fabrică caşcaval Dalia, caşcaval Rucăr, telemea de vacă, de oaie? Sunt victimele non-diversificării?
  • Consumă românii mai puţine lactate, produse lactate ? 
  • În coşul de lactate intră consum mai puţin de la producătorii mari dar mai mult de la mărci private? 
  • Este extinderea unor reţele, precum Lidl, o lovitură, pentru că aduc lapte din afară, din Polonia ?
  • De ce campania cu Mihaela Rădulescu nu a dat cât de cât nişte semne de impuls ?
  • De ce există o scădere mai mare la FrieslandCampina şi una mai mică la Danone ?
  • Este acesta un semn bun pentru ca mica industrie alimentară românească să revină la masa românilor ?
  • De ce nu se investeşte în trasabilitate, indicaţie geografică, pentru a stimula preferinţa culturală locală ?
2) Relocarea internă.
  • Este o soluţie închiderea de fabrici? Se petrece parcă un joc de domino....
  • Brânza moale de Ţaga a fost eliminată de FrieslandCampina, singura brânza moale din România, era o soluţie oprirea producţiei sau mai bine transferul producţiei altcuiva?
  • Cine va lua locul în consum, ce producător, poate producţia locală, dacă multinaţionalele cedează?




Statisticile despre vanitate...

Cum se numeşte asta, vanitate? Azi despre Slideshare, colecţia de gânduri. Deci, Ce titluri au fost cele mai consumate, din colecţia mea de conţinuturi, despre agricultura, dezvoltare rurală şi Slow Food. Mulţumesc celor interesaţi care au răsfoit, descărcat sau distribuit mai departe. Câte un pic, câte un pic, vom submina agricultura industrială şi industria alimentară mare. Vedeţi imaginea din articol. 

miercuri, 11 iunie 2014

David contra Goliat sau Slow Food, produsele locale, ELARD

Sunteţi LEADER? David este mica industrie alimentară, este suma micilor producători, a celor care prepară produse cu potenţial de indicaţie geografică. DOP şi IGP. Apropo, vă plac produsele locale? Iar Goliat, este marea industrie alimentară, aia care standardidează/normalizează totul. 

Goliat ne uniformizează, nivelează. Şi ne omoară diversitatea. În politica de dezvoltare rurală a Uniunii Europene, este loc de produse locale, pentru că acolo Goliaţii nu au cum să intre cultural, iar produsul local este un pivot al dezvoltării locale. 

Slow Food militează constant pentru localizare, locavor, produse locale. Cu alte cuvinte când mergi la Bran să mănânci ca la Bran, nu ca la supermarket. Din articolul meu vă ofer posibilitatea să aflaţi despre ultima publicaţie a Reţelei Europene LEADER pentru Dezvoltare Rurală, AICI. Şi puteţi prelua o copie a publicaţiei. Studii de caz, bune practici privind produsele locale. AICI.

marți, 10 iunie 2014

Cu verdele în sus! Green upwards...


Să luăm şi ce este bun de la birocraţia bruxelleză. Comisia Europeană contra curentului? Anul trecut CE a dat drumul unei politici care va avea şi finanţare, şi va fi chiar o strategie pentru infrastructură ecologică. Tehnic se numeşte "Infrastructurile ecologice — Valorificarea capitalului natural al Europei", are indicativul COM/2013/0249 final

Doar un aspect. Poate sunteţi sau nu, dintre cei/cele care regretă când văd striviţi pe drumurile patriei câinii vagabonzi, pisicile. Sau poate sunteţi dintre cei ce stau pe gânduri când văd un melc rătăcit pe asfalt, pe carosabilul din cartier şi îl apucă de cochilie de-l duc la verdeaţă. Sau poate nu. 

Eu vă propun aşadar să mergem pe mâna CE, cu acest concept nu atât de revoluţionar sau necunoscut: infrastructura ecologică. Sau green infrastructure. Citiţi mai multe despre asta la LINK

Infrastructura ecologică este o intervenţie în dezvoltarea locală, urbană, care oferă aer curat, apă mai puţin poluată, şi altele. Folosind cât mai mult spaţiu verde obţinem beneficii directe de mediu. Nu vedeţi câte oportunităţi de afaceri va crea? Graficul pe care îl oferă situl acesta este relevant. În continuare pe larg.

duminică, 8 iunie 2014

Slow Food - Terra Madre Balkans

O dată la 2 ani, organizaţiile Slow Food din Balcani, se reunesc. Fie că este vorba de comunităţi, artizani ai hranei, maeştri bucătari. Anul acest reuniunea are loc la Dubrovnik, în Croaţia. Între 19-22 iunie 2014 se discută despre proiecte în sprijinul micilor producători de hrană artizanală, despre salvarea unor rase de animale, specifice regiunii, despre produse alimentare unice, politici publice şi campanii de conştientizare şi suport. La Dubrovnik, am avut ocazia să ajung, însă programul personal nu mi-a permis. Dar asta este povestea mea, neinteresantă. Despre programul TM Balkans găsiţi aici informaţii: LINK. Mai departe câteva informaţii despre reţeaua din Balcani.

Despre risipa de hrană

În 2 minute puteţi afla, desigur şi cu câteva cunoştinţe de engleză, că omenirea nu are o problemă cu securitatea alimentară, ci cu modul de producţie, distribuţie şi consum al alimentelor. O scurtă şi ingenioasă prezentare animată vă spune cu cifre şi exemple, uşor de înţeles, că mâncarea se pierde, se risipeşte, pe întreg lanţul, la nivel global. Că oameni mor de foame deşi avem hrană în exces la nivel global. Este de aceea ridicol să dăm tot mai multe subvenţii agriculturii industriale şi nu micii agriculturi. Urmăriţi filmul şi meditaţi. 

sâmbătă, 7 iunie 2014

Ce este bine sau nu pentru colonul nostru?

Ce infografic trăznit! Nu dau sfaturi atât de medicale, despre colon şi rect, în legătură cu dieta, dar ideile preluate în articolul meu sunt de la specialişti, şi le dau mai departe. Sfaturile sunt de fapt o selecţie de "AŞA DA" şi "AŞA NU", din mitologia curentă. Sub formă de infografic, publicat de Visual.ly, de la Colorectal Surgical Associates. Mai departe, graficul.


13 iunie? Vă băgaţi?

La Metropolis Center, în Bucureşti, în 13 iunie, vinerea viitoare, o mică piaţetă. De arte şi bucate. O astfel de întreprindere, merită o abordare critică. Mergeţi să vedeţi şi să criticaţi. Până iese bine. Mai multe informaţii mai departe.


vineri, 6 iunie 2014

Coliva in serie, formalitatea la kilogram

Nu scriu asta pentru cei care ştiau, au ignorat că se întâmplă, sau nu le pasă sau nu prepară colivă. Scriu asta pentru cei care prepară colivă şi o fac cu respect pentru cei morţi. Ei să continue lectura. Acest preparat are o încărcătura simbolică, emoţională. Trebuie preparată de urmaşi, trebuie trudit produsul şi sfinţit. Ce părere aveţi? Mai departe, vedeţi imaginea colivei seriale. Supermarketul care comoditizează totul, banalizează şi uniformizează, nivelează, omoară tradiţii culturale şi sociale. Ca să ne fie mai bine? Ca să facă profit...Mai departe....

joi, 5 iunie 2014

Ce studii a facut dl. Mencinicopschi ca sa fie dietitician nutriţionist

Nu ştiu ce studii a făcut, eu am căutat CV-ul dânsului, cereţi-l şi voi. Sau căutaţi în baza de date a Colegiului Medicilor din România. În biografiile găsite de mine dl. Mencinicopschi este Dr. dar nu Dr. în medicină. Iar de curând, că mă tot întrebam ce şcoală trebuie să faci ca să pună presa pe bretea,  sub numele tău, nutriţionist sau dietetician, am găsit. Mă întrebam pentru că presă este plină, şi la propriu şi la figurat de articole şi sfaturi privind hrana sănătoasă. Semnate de anonimi. Mi-am pus problema dacă cineva care nu are studii sau ce studii ar avea nevoie, (poate) să publice articole despre ce este bine sau nu să mănânci. Şi aşa, la întâmplare, am găsit. Am găsit un articol foarte bun despre parcursul în cariera de nutriţionist. Despre cum anume ajungi priceput şi cu diplomă, citiţi la link. Ţara este plină de impostori, fără diplomă, fără studii temeinice, formale, în domeniul nutriţiei şi al dietelor. Ce concluzii am tras?

miercuri, 4 iunie 2014

Mistery shopper slow food: Halvaua de la Boromir

Câteva consideraţii despre produs tradiţional, dar şi despre abateri. 

Una peste alta: marca Feleacul nu este ceea ce crezi că este, o marcă clujeană; produsul halva marca Feleacul este atestat tradiţional, dar pe vechea reglementare, deci nu mai este atestat tradiţional; iar aroma de rom inclusă în produs, deşi legală, ne arată seriozitatea producătorului privind oferta de produs tradiţional dar şi despre neseriozitatea atestatorului, MADR, în 2012. Citiţi şi vă lămuriţi. Este drept că misiunea secretă nu a surprins şi partea de ambalaj cu conţinutul, dar încercaţi şi dvs.

Iată cum, dacă mai dai o raită prin magazine, mai dai peste ceva vexant. Ceva care ne arată rezultatul unei politici administrate din 2004 până în 2014 de MADR, privind produsele tradiţionale. Care sunt roadele ei, mai departe.

sâmbătă, 31 mai 2014

Ouale scotiene pentru mahmuri

Why Scotch Eggs Are The Perfect Drunk Food???




Slow Food - inventarul celor 1662 de beri din Italia

Dar berile din ţărişoara noastră? Aflaţi de aici LINK. Încă o dovadă că România este la nivelul zero al diversităţii culinare, la anumite produse. Când alţii se ocupă de inventarul berilor din ţara lor, îţi dai seama că în România, aproape NU AI CE SĂ INVENTARIEZI. V-aţi scandalizat şi vă spuneţi că sunt multe mărci de bere pe piaţă? Este bere industrială, nu ARTIZANALĂ. România nu are un trecut dovedit, de berari artizani. Iar un maestru berar, cum ne este propus în reclamă, este maestru berar DOAR de bere industrială. Habar nu are de berea artizanală. Imagini şi două-trei impresii, în articol. 

vineri, 30 mai 2014

Slow Food - Painea, o dilema?

Pâinea artizanală şi brutarii artizani. Pâinea industrială şi durata ei de viaţă de 24 de ore. O dezbatere RFI Romania, la care am participat, alături de Iaromira. Am avut privilegiul de a adăuga un punct de vedere la unul din recentele dosare dilematice ale Dilemei Vechi. Iaromira Popovici şi echipa redacţională au reunit idei, concepte şi mituri despre pâine. Ce este ea ca obiect, funcţiile pâinii, simbolistica legată de ea, locul ei în contextul modernităţii, pâinea ca "fetiş". Imagini şi înregistrare, în articol. Click şi play....


Grasimile sunt o tinta falsa?

Click pe link. Cica povestea cu grasimile este o teapa. O jurnalista a scris o carte foarte ampla. Si demonstreaza ca mitul anti-grasime persista, trebuie sa ne luptam cu el.

The Economist (@EconBizFin)
Why everything you heard about fat is wrong econ.st/1jxWtPE pic.twitter.com/o9t3WRvhIX


miercuri, 28 mai 2014

Slow Food - La "vânătoare" de palincă, azi Trămuţa

Cele mai bune băuturi alcoolice, distilate, artizanale, sunt ilegale. Sunt aclamate, lăudate şi gustate. Dar ilegale. Nu se vând la PET, se vând doar la târguri. Rise and shine, palinka! În această semnalare a mea, din căutarea în piaţa produselor alimentare artizanale, AZI, palinca Trămuţa. Imagini şi detalii în articol. Despre Florin Chişe, aici

marți, 27 mai 2014

Ricky, it was a wonderful, wonderful life

A fost odată un căţel, Ricky se numea el....După 13 ani de viaţă împreună, cu bune şi cu rele, a trebuit să ne luăm la revedere, aseară, 26 mai 2014, de la Ricky. Îţi mulţumim Ricky, ca oameni nu am putut să îţi răspundem pe măsură. Dar asta este deja banal. Mulţumim!!!






It's a wonderful, wonderful life

Here I go out to sea again
The sunshine fills my hair
And dreams hang in the air

Gulls in the sky and in my blue eyes
You know it feels unfair
There's magic everywhere

Look at me standing
Here on my own again
Up straight in the sunshine

No need to run and hide
It's a wonderful, wonderful life
No need to laugh and cry
It's a wonderful, wonderful life

Sun's in your eyes the heat is in your hair
They seem to hate you
Because you're there

And I need a friend, oh, I need a friend
To make me happy
Not stand here on my own

Look at me standing
Here on my own again
Up straight in the sunshine

No need to run and hide
It's a wonderful, wonderful life
No need to laugh and cry
It's a wonderful, wonderful life

I need a friend, oh, I need friend
To make me happy
Not so alone

Look at me here
Here on my own again
Up straight in the sunshine

No need to run and hide
It's a wonderful, wonderful life
No need to hide and cry
It's a wonderful, wonderful life

No need to run and hide
It's a wonderful, wonderful life
No need to run and hide
It's a wonderful, wonderful life

Wonderful life
It's a wonderful life

Songwriters: COLIN VEARNCOMBE, Published by Lyrics © WINDSWEPT HOLDINGS LLC

luni, 26 mai 2014

Slow Food - Ce cauţi, găseşti, ţuica de la Florescu

Dl. Florescu produce ţuică artizanală. La Cuca de Argeş. Linia sa de ţuică, felul cum o face, cum o prezintă, cum o vorbeşte, este inegalabil. Cu sau fără Târgul Ţăranului, dl. Florescu este un meşteşugar modest al alcoolului din prune. Cum arată ţuica, în articol. PS: Mulţumiri REUSE, contextul artistic de la The ARK, pentru decor. Mai multe imagini, după linie...


miercuri, 21 mai 2014

Ciocoii noi şi prostituaţii lor, nişte "arhitecţi"

Când ai bani din kinetoterapie poţi cumpăra arhitecţi care se prostituează intelectual. Aşa arată o clădire mansardată din oraşul nostru natal, Bucureşti. O clădire dintr-un frumos complex mini-industrial, din zona Şincai, este bombat de kitsch. Priviţi imaginea. Ridicătura de beton de pe clădirea din corpul al doilea este mansardată. Şi va arăta ca un monstru. Dar dacă ai bani şi libertatea de a face şi ce te taie capul, de ce nu? Imaginea în continuare.

Salamul de Sibiu, IGP?

ZF, 2014
Să uităm de carnea tocată sub formă de mici, deşi ne reprezintă în ce priveşte lipsa de educaţia culinară. Iată că s-a produs minunea: asociere şi viziune. Ne-au trebuit 25 de ani de capitalism de cumetrie şi mai multe zeci de ani de industrie alimentară ca să înţelegem că nu concurăm cu alte industrii europene de profil decât prin produse alimentare de calitate. Şi 4 ani, din 2010 în 2014, ptr. o asociere.

ZF, 2010

UE pune la dispoziţie de mai multe cicluri economice, o subpolitică, privind alimentele procesate de calitate. Vedeţi link-urile.

marți, 20 mai 2014

Despre soluţii simple, locurile de joacă

De ce ne gândim întotdeauna doar la soluţiile de supermarket de construcţii când avem de ridicat diverse construcţii natură? De exemplu, în situaţia locurilor de joacă, care sunt şi ele subiect de sifonat bani publici, vezi stranii aşezăminte la ţară, colorate, din plastic, din lanţuri şi alte alea, cu totul artificiale. În parcul nostru, o organizaţie nonguvernamentală a creat un setup de pretexte de joacă, din butuci de lemn. De ce nu se fac şi la ţară din astfel de materiale? Pentru un parc, par de acolo. Totuşi de ce nu putem noi ca români să ne simţim legaţi de natură, de ce suntem atât de rupţi şi alienaţi? Imagini în articol cu butucii buclucaşi. 

Despre lupta măcelăriilor

În "satul" nostru, apare o nouă măcelărie. RUSTIQ. Pare o măcelărie "manelistă". Oare va rezista? Ultimii 25 de ani şi peste au însemnat trecerea de la măcelaria unică a lui Marin Mitică, cu coada de oameni, din noapte formată. Nu mai intru în amănunte. Povestea este foarte lungă. În faţa blocului nostru o măcelărie a existat, a dispărut şi a revenit. Apoi a dispărut din nou. Cea care este pe picioare acum, mizează instinctiv şi natural, pe localism. Este de-a locului, ne spun antreprenorii, oferă carne de-a noastră, de animale crescute în România. Fără multe pretenţii spune că este dintre noi. Cealaltă, de ce şi-a spus RUSTIQ? Deja am suspiciuni. Adică este RUSTIC, dar mai de fiţe? Aşadar de ce încă o măcelărie? Care sunt motivele? Vom vedea. Documentarea despre comerţul de proximitate, local, continuă. Imagini în articol.

Magazinul de proximitate, o eroare a industriei alimentare

Magazinele AGRICOLA, un pic de eşec. Atenţie, nu vreau să aruncăm deoparte tot efortul imens al companiei de a face bine lucrurile. Dar uneori este bine să arunci o privire de la distanţă, poate superficială, dar aşa este consumatorul, pentru a vedea altfel. Industria alimentară crede că dacă îşi crează şi deschide magazine de desfacere directă, dar cu DE TOATE, ar avea o şansă în plus cu încă un canal de distribuţie. Magazinele de vânzare directă al producătorilor mari din industria alimentară, trebuie să fie:
  • Numai de vânzare directă, aşadar doar cu produsele lor;
  • Cu un plus de conţinut, de comunicare, despre produse, producători, calitate, origine geografică;
  • Să fie un efort pe termen lung, de 3-5 ani, este o construcţie de brand, nu este despre a bea apă....
Ori, ce constatăm? 

luni, 19 mai 2014

Eco Ruralis: in afara sistemului pentru a-l schimba

Despre Eco Ruralis se pot spune puţine, dar dense: o organizaţie dedicată micilor fermieri, ţăranilor, agriculturii durabile. Militantă. Plină de energia schimbării. AICI detalii. În blog imagini.

Ramona Duminicioiu, Dan Cişmaş, ONG Eco Ruralis

"Asociaţia Eco Ruralis este organizaţie neguvernamentală, ceea ce înseamnă că prin forma sa de constituire legală, aleasă conştient şi responsabil, se află în afara sistemului. Când spunem sistem, ne referim la oameni care ocupă funcţii publice cu implicaţii decizionale (indiferent că fac parte sau nu dintr-un partid politic) din Parlamentul European, Parlamentul României, Guvernul României şi toate formele de organizare locală şi regională ale acestor structuri. Credem cu tărie că societatea civilă este cea mai puternică formă de organizare a cetăţenilor pentru a schimba lucrurile în bine, pe termen lung. De asemenea, credem cu tărie în acţiunile individuale ale ţăranilor şi ale tuturor cetăţenilor care construiesc un viitor mai bun, aratând rezistenţă faţă de deciziile proaste ale sistemului ce afectează mediul şi comunităţile, din spaţiul în care trăim. Asociaţia Eco Ruralis nu se identifică şi nu se va identifica niciodată cu persoane care încearcă sau vor încerca să pătrundă în sistem."

Pavilion #6




Şampania Rhein. O oglindă.

Este despre o oglindă reclamă, de vânzare, de colecţie sau de privit în trecut. Puţine cercetări sunt publicate despre istoria publicităţii din România. Un muzeu al publicităţii, astăzi, ar fi doar un pretext pentru reuniuni, întâlniri, discuţii. Totul ar putea fi pus la un loc, virtual. Imagini, publicaţii scanate, etc. De câţiva ani, stă în preajma noastră, o oglindă de bar, de publicitate pentru şampania Rhein. O marcă legendară, ce aparţine perioadei interbelice. Scăpată din demolări, de pe undeva din România, oglinda este martorul unei perioade istorice, de glorie, probabil, ne provoacă amintiri despre frumuseţea şi puterea mărcilor locale. Oglinda originală, în mărime naturală, ne lasă să gândim ce meştesug dispărut au folosit creatorii ei, ce proces de selecţie s-a petrecut astfel ca cei ce au comandat, să accepte grafica propusă. Şi, mai presus de toate, era un concept unitar, across the media? Priviţi imaginile. 

duminică, 18 mai 2014

TURKFEST: Ce mănâncă turcii şi nu cunosc turiştii?

Dacă vreţi să descoperiţi bucătăria populară turcească, nu rataţi. La Istanbul nu găsiţi aşa ceva. Vă spune o persoană care a vizitat la pas ani la rând Turcia şi de 3 ori Istanbul. De câţiva ani, în Bucureşti, în "buricul" României, este organizată o întâlnire "subversivă" cu bucătăria turcească. Festivalul, aici. Parte a culturii lor. Cu elemente de promovare, de propagandă un pic, dar foarte sincere şi neagresive. Cu un pic de clişee, cu fesuri şi imitaţii de personaje, cu destul de multă "mucava", festivalul are o anumită valoare adăugată. Cea mai mare parte a preparatelor culinare ce sunt aduse le Festival, nu pot fi găsite pe străzile Istanbulului. Este cea mai bună ocazie de a gusta, a cumpăra preparate culinare ca la turci, din casă. Nu rataţi, în fiecare an aveţi ocazia. Nu veţi găsi la Festivalul organizat de Fundaţia Tuna clişeele culinare comune, înnecate în foclorul local românesc. Imagini în articol, mai jos.

sâmbătă, 17 mai 2014

Marci locale, piete locale

Calatoriile in interes de serviciu, cum se spune, la Tulcea, imi dau prilejul sa arunc o privire pe rafturile magazinelor locale. Interesul meu este sa identific marci locale specifice locului sau marci ce nu au locul pe rafturile magazinelor din Bucuresti. Acolo unde domina supermarketurile. Apoi este interesanta inmugurirea micilor marci, daca le pot spune asa, care arata inventivitate, indrazneala de a iesi din mainstream si de a inova. Intr-o tara in care inovatia in industria alimentara sufera grav. Stomacul si sacosele romanilor fiind doar terenul cucerit de marcile insusite de multinationale, cu creatii originale, mici exceptii. Iata ce am gasit, mai jos. Seria "Camara cu bucate" si seria "Capricii si delicii".

joi, 15 mai 2014

Boza sau bragă?

Nu cumpăraţi braga din România, dacă nu aveţi certitudinea, stând de vorbă cu vânzătorii, că ştiu despre ce este vorba. Dacă nu ştiu, este vorba de falsificare. Braga este o băutură legendară. Depinde de generaţie. Unii dintre voi o cunoaşteţi, alţii nu. Este o băutură din tărâţe fermentate, este atribuită otomanilor şi culturii culinare turceşti, răspândită fiind în părţi ale României, târziu, până în anii '90. Există în variante precum crema de bragă, la Istanbul. Sau sub denumirea de boza, în Bulgaria, unde este cotată drept băutură naţională, după cum scrie pe etichetă. Ultimele urme ale bragăi erau prin piaţa Ovidiu în Constanţa, cu 25 de ani în urmă. Sau lângă piaţa Griviţa din Constanţa, la cuptorul cu covrigi, "Meduza".

sâmbătă, 10 mai 2014

Angst iese din Carrefour Express

La timp. Deci: Angst oferă mezeluri de calitate, chiar dacă baza de producţie este de tip industrial. Au crezut că asocierea cu Carrefour Express le aduce câştiguri. Nu, au pierdut în timp. Am intrat într-un magazin Carrefour Express şi nu înţelegeam ce caută produse alimentare ce sunt de regulă vândute de magazinele de proximitate, la ei. Magazine triste, în care produsele calitate erau relativ rătăcite. 
(c) Ziarul financiar

Aflaţi de aici cât cheltuie românii pe mâncare

Conform analizei sectorului de retail realizată de Consiliul Concurenţei pentru 2012, coşul de consum al românilor înghite de 42% bani, mâncare. De ce? Ce părere aveţi?






vineri, 9 mai 2014

Păstoritul în festival, internaţional, la Tulcea

Ideea nu este rea, doar că execuţia este destul de deficitară. La prima citire a titlului, am zis uau! Ce chestie. Deci un festival de celebrare a ritualilor pastorale, cu brânzeturi, ciobani, oi, evenimente. Doar ştim că Dobrogea a fost colonizată de mocanii transilvăneni....când colo...festivalul este cu ansambluri de cântece şi dansuri...despre care bine spune doamna Speranţa Rădulescu (interviu AICI), că inventate fiind în comunism, acestea au distrus folclorul adevărat.

(c) Tiberiu Cazacioc - Tulcea 2014

Conferinta ONG dedicata agriculturii familiale...

Probabil mii de speranţe. Militanţii pentru agricultura familială, la Bucureşti. O imagine cu lupta de grup.


Tupeu chinezesc: glucoza pe post de miere

Am găsit şi fotografiat, în condiţii de risc, cum anume este distrus un produs. O miere de calitate, produsă de dl. Dobre, prin firma TREMOT Dobre şi Fii, se luptă din acest an, la raft, cu un produs chinezesc. Ce este el? Sirop de glucoză şi se numeşte PandBee Energizant. Ursuleţul era mai într-o parte a etichetei. Dubios produs.

joi, 8 mai 2014

ANSVSA te invata social media?

[Notă, motivul este jos]....Să ne înţelegem, ANSVSA este agenţia românească care se ocupă cu sănătatea noastră, adică controlează industria alimentară şi comerţul cu produse alimentare. Din diverse motive. Echivalentul în America este US Food Safety. Una dintre diferenţele dintre cele două? ANSVSA are o reputaţie de instituţie rigidă. USFS îşi învaţă grupul ţintă să comunice prin social media. Whaaaat!?

US Food Safety (@foodsafeguru)
Are you a food company that needs help with social media? US Food Safety can assist. E-mail us your contact info. editor@usfoodsafety.com.

Stăpînii seminţelor vs. apărătorii biodiversităţii

Vă sperie diversitatea, vă place standardizarea, vă place să fiţi controlaţi? Sau vă place libertatea, diversitatea, posibilitatea de a alege? O analiză Wall Street Journal ne spune în cât de puţine mâini sunt seminţele plantelor noastre. Seminţele industriale. Doar câteva companii globale stăpânesc seminţele. De partea cealaltă, sunt cei care cultivă seminţe heirloom, seminţe tradiţionale, care cred în biodiversitate. Credeţi într-un singur fel de roşie?



Să gătiţi bine, nu să grătăriţi...Ciofliceni şi de mâncare

Ori de câte ori aveţi ocazia să ieşiţi din oraş, încercaţi să gătiţi, nu să grătăriţi, la foc de lemne. Mai jos două preparate de bun gust: Fasole cu ciolan la cazan. Salată turcească de orez cu legume. Poftă bună! Despre salată, discutaţi cu soţia mea....




miercuri, 7 mai 2014

Trebuie să recunosc

Deci şi comunismul, recunoaştem asta, a creat memorie culturală, legată de bunurile de consum, alimentare şi nealimentare...Am fost prins în schema Carrefour cu anii '80....Se putea şi mai bine...sunt fotografiat pe un fundal tăiat, de nu se vede roll-up-ul cu comunicarea....cu obiectele, aşa şi aşa, puteau aduna bunuri alimentare de azi, revizuirea celor de ieri....PS: Sigur, am zâmbit pentru că amintirea acelor ani este uneori destindere....PS1: Acelaşi racord al comerţului modern, inclusiv al producătorilor din industria alimentară, la valorile familiare. 

Cu apa minerală pe masa românilor

Este interesant cât de multă atracţie generează masa românilor. Aceasta atrage din ce în ce mai mult industria alimentară. Acum 2 ani, Coca-Cola trăgea aberant şi incredibil la sarmale, de Crăciunul 2012, dacă nu mă înşeală memoria.Varză şi băutură carbogazoasă, astea două merg la fix. Apoi au apărut micii de McDonald's, culmea inspiraţiei. Nu or fi micii nişte primadone ale artei culinare româneşti, s-or fi vânzând bine, dar parcă de la chiftea la mici, parcă saltul este prea agresiv. Un fel de hai să ne însuşim şi preparatul ăsta al vostru. Eei şi uite o apă minerală, Poiana Negri. Care vine şi ea spre mesele noastre. Este o apă bună, după gustul meu. Dar este în acelaşi trend: atacul industriei alimentare la masa tradiţională.