Norvegia: De ce suntem aici?

Când citiţi asta, eu sunt la Norheimsund, în Norvegia. Să învîţăm să facem un muzeu în România. La Hardanger og Voss Museum se produc frânghii. Este singurul atelier din Norvegia unde se produc frânghii din cânepă, in, pentru ambarcaţiuni. Muzeul din Norvegia are o secţie de ambarcaţiuni din lemn, construcţie şi reparaţie. O altă secţie de accesorii din fier forjat şi frânghii. Şi programe educaţionale. Trasee, bărci, adulţi şi copii.

Despre produse tradiţionale în 2008

Producţia TV "Descoperă Europa mea!". Un premiu binemeritat de Gabriel Gherghescu (TVR) şi de echipa Media Factory (dar şi pengru cei de la DC Communication şi grupul de iniţiativă care a organizat Târgul Ţăranului) a consacrat un serial de 6 episoade în două serii, din anul 2008. În care au fost vizitaţi, consultaţi, documentaţi, ţărani şi fermieri, gătind la casele lor. Am contribuit practic organizând în paralel toată comunicarea despre Târgul Ţăranului de la Piaţa Amzei, precum şi la mici probleme de producţie. Dar am simţit ca este munca noastră, a tuturor.

Schimbări la americani

Obama on the #FarmBill: "It supports local food by investing in things like farmers markets and organic agriculture."

— White House Live (@WHLive) February 7, 2014

Norvegia: Hardanger og Voss Museum

Retail-ul nu are probleme cu casele de marcat

O colonie se construieşte greu. După ce toată ţara a fost împânzită de comerţul modern, de supermaketuri multinaţionale care trag mărfurile din ţările de origine. Acum, da, sigur! să băgăm sula în coaste micului comerţ. Ca să moară bine şi definitiv. Tot ce este autothon este sortit dispariţiei. O colonie se construieşte greu. Ce mai rămâne apoi pentru producţia locală de hrană? Marca privată, nu?

(c) Evenimentul Zilei

Succes la Slana Fest

Porcul de Mangalita este pe lista Ark of Taste a miscarii Slow Food

@romanialibera: Slănina de mangaliţă, „vedeta" Slana Fest

http://t.co/JIVfBttcTy
http://t.co/4ZZtMzsnf6

Click pe link-uri sa vedeti!!!

Norvegia: De la Bergen la Norheimsund

anlegget Nils Kjetil Torvik

Ce are ecogastronomia cu Norvegia? Această ţară împreună cu Islanda şi Lichtenstein, ne dau o mână de ajutor să ne mai ridicăm un pic. Noi ne-am gândit că un muzeu nu ar strica. Dedicat bărcilor cu vâsle. Aşa că am pornit către nordul Europei. Când citiţi articolul, am ajuns deja acolo. La Norheimsund, la Hardanger og Voss Museum. 5600 Norheimsund, Norvegia.  

GPS coordinates

Latitude: 60.365845834, Longitude: 6.1482238769

Să crească consumul!!!

Da, să crească. Problema este că a crescut, conform ZF din 4 februarie, dar a crescut la importatori. Nu creşte din producţia autohtonă. Ci din producţia chinezească, europeană, eventual americană. Aşadar, de ce trebuie să crească consumul?

(c) Ziarul Fianciar

Ne-am săturat! Manifestaţia anti-agricultură industrială la Berlin

Wir Haben Satt! Mişcarea Slow Food împreună cu mişcările ţărăneşti din Germania şi Europa, împotriva agriculturii industriale. Berlin, ianuarie 2014. Resurse aici LINK

Mărcile private, speciile invazive ale comerţului "modern"

(c) Ziarul financiar, ZF Live

Ce coincidenţă: " Mărcile private sunt o constrângere pentru producătorii români" spune prof. Călin Vegheş, decanul Facultăţii de Marketing, ASE. Filmul aici. Slow Food militează pentru produse locale, o să repet asta des chiar dacă risc să vă obosesc (poate sunteţi cei 75% care citiţi prima oară blogul, nu?). Slow Food militează pentru branduri locale. Pentru diversitate. Retailul multinaţionalelor, după ce a practicat preţul la raft, a "inventat" marca privată. Revistele şi presa de specialitate ridică în slăvi expansiunea retailului. Dar uită să spună care sunt efectele asupra micului comerţ, asupra micii industrii alimentare, asupra reducerii opţiunilor consumatorului în materie de calitate şi gust. Ce efecte: înghiţirea industriei alimentarea, aneantizarea diversităţii. Şi crearea unei combinaţii ciudate, la raft, de importuri, branduri de multinaţionale, pastişe şi mărci private. Acolo unde se extind mărcile private, avem de-a face cu specii invazive.

Ca să nu vorbim singuri despre nocivitatea integrării producţiei alimentare locale în comerţul modern, un profesor de marketing ne sare în ajutor. Şi spune direct sau mai puţin direct ce spune mişcarea Slow Food. Ziarul Financiar oferă publicului său o serie de interviuri, în seria ZF Live. 

(c) ZF Live, Calin Veghes

Târgul Ţăranului în 2009 şi stakeholderii

Îi găsiţi pe banner. Toţi am făcut istorie.

Despre brânza de Sibiu care nu există

Să vă spun ce nu ne spune un articol din Ziarul Financiar din 3 februarie 2014. Recent am găsit un articol despre primii 50 de proprietari de oi, din România (Ziarul Financiar vi-l recomand pentru analize şi puncte de vedere, în fiecare zi). 

Ce am înţeles:

• Telemeaua de Sibiu nu se ştie a cui este. Din primii 50 de proprietari de ovine, doar 3 sunt din judeţul Sibiu. Sigur, oile lor pasc şi în altă parte, etc. Dar dacă luăm doar criteriul de bază, din mai multe, al proprietăţii care ne leagă de indicaţia geografică, telemeaua de Sibiu este sublimă, este peste tot, dar nu prea este originată de regiunea Sibiu. Ceea ne pune mai multe probleme legate de identitatea produsului, de marcă, de indicaţie geografică.
• 163.000 de ovine sunt deţinute de 1,8% din proprietari. Şeptelul de ovine este structurat piramidal ca şi la proprietatea de teren agricol, ca la fondul funciar. Restul de ovine până la 9.000.000, adică 98% sunt în turme mici şi foarte mici. Ceea ce ne arată că politica publică trebui să găsească soluţii pentru cei 98%, de integrare într-un lanţ de producţie, distribuţie, cu suport de marketing. Şi mai ales, să lege producătorul de consumator.
• 9 milioane de oi? Unde se găsesc produsele lactate de la atâta amar de oi, lapte de oaie, iaurt de oaie, brânzeturi, caşcavaluri. Unde se găseşte carnea, unde pastramele? 

Slow Food partener al FAO pentru 2014 Anul internaţional al agriculturii familiale

În vara anului trecut, Slow Food şi FAO au încheiat un acord de cooperare pe 3 ani, la nivel internaţional, având ca obiectiv micii fermieri, biodiversitatea. Mai multe detalii AICI.

Despre orătănii: Au început tăierile de curci şi gâşte....

Cineva care a aflat despre Târgul Ţăranului m-a căutat. Şi aşa am primit o poveste pe e-mail. Este treaba voastră dacă o credeţi sau nu, eu va scriu pentru că mi-a plăcut. Şi merită să citiţi. Nu am testat asadar, deocamdată, găinile, curcile şi alte orătănii.

"Pentru cei interesati: Am început tăierile de curci şi gâşte.

Abatorul (de fapt toată hala de procesare păsări) este funcţională din 15 ianuarie. Am gata preparate aprox. 50 de curci în carcasă (gâştele s-au vândut) care

au stat la marinat 6 zile cu mult busuioc, piper, cimbru, usturoi (puţin), dafin şi alte mirodenii. Timp de alte 4 zile le-am zvântat şi afumat la rece. După tot "tratamentul" ăsta le-am ţinut în fum cald (60 celsius) timp de câteva ore(fumul cald s-a administrat în reprize de 15- 20 minute). Acum stau în depozit la 1 grad şi se usucă uşor. Pot livra şi carcasă proaspătă pentru cei sensibil la stomac, deşi spălate de fum (fag uscat şi măr uscat) nu ar trebui să aibă nimeni probleme. Dacă aveti totuşi, cătaţi un doctor că-i bai.....continuă >>>

Despre risipa de alimente

"It's like dropping a whole bag of groceries every time you shop." @dgunders #foodworxpdx pic.twitter.com/6Pz9zoKfwU

— Slow Food Portland (@slowfoodpdx) February 4, 2014

Cum se face pâinea? Agresiunea pliantelor este ameninţată.

Da, chiar, cum se face pâinea? Răspunsul (uşor surprinzător) la această întrebare îl oferă Mircea Nicolae. Întâmplător sau nu, şi pe mine mă descurajează asaltul publicitar, asaltul pliantelor, asaltul pamfletelor de reclamă. Vrei-nu vrei, ţi se îndeasă pliante în cutia poştală. Mica mea revoltă locală, la bloc, s-a lovit de dezinteres şi de opinia preşedintelui asociaţiei de locatari. Care a spus că el vrea să primească pliante. Aşa că vedeţi viziunea lui Mircea Nicolae despre eşecul comunicării cu direct marketingului sau al valorizării lui. Cum se poate transforma agresiunea publicitară în metaforă. 

#FarmBill, ce aduce nou Obama?

The Senate just passed #FarmBill by a vote of 68-32. http://t.co/PdrMW4ulEX It's now headed to President Obama, who is expected to sign it.

— Slow Food USA (@SlowFoodUSA) February 4, 2014

Brunost, brânza maro

(c) Wikipedia Commons

Este o brânză din zer, tipic nordică. De-abia aştept să mănânc. În Norvegia.

Brunost or mysost (Norwegian), or mesost (Swedish), meesjuusto (Finnish), mysuostur (Icelandic), myseost (Danish) or Braunkäse (German) is a caramelised brown Scandinavian whey cheese. The Norwegian and German names mean brown cheese, and the others mean simply whey cheese. Another variant, made using goat milk, is referred to and sold as geitost (Norwegian for "goat cheese") or sometimes elsewhere as gjetost /ˈjeɪtoʊst/ (an older Dano-Norwegian spelling no longer used in Norway). Geitost is made from a mixture of goat's and cow's milk, and ekte geitost (real geitost) is made with goat's milk only.

Indicaţii geografice (1)

DOP, IGP, STG

Ce marcă de calitate are "Magiunul de prune de Topoloveni"? DOP înseamnă Denumire de Origine Protejată. IGP înseamnă Indicaţie Geografică Protejată. STG înseamnă Specialitate Tradiţională Garantată. Acestea sunt semne ale unor produse de calitate. Pe partea politicii publice a autorităţilor din România, s-a făcut foarte puţin pentru a promova schema de calitate. Am început cu un verdict, sunt subiectiv. Dar astăzi vă spun despre acest subiect doar câteva lucruri. Comisia Europeană, hai să spunem Uniunea Europeană, practică o măsură de discriminare pozitivă, prin care susţine atât la nivel european, cât şi la nivel global, produsele alimentare de calitate. Îmi place să cred că produsele de calitate sunt produse de serie mică, nu de producţie industrială. Semnele lor, sunt cele afişate la începutul acestui articol. >>> continuă >>>

Lapte, legume şi fructe în şcolile din Europa...Comisarul Dacian Cioloş...

Să fim cu ochii pe ei! Poate este plictisitor de urmărit un comisar şi mai ales într-o conferinţă de presă, aici dl. Dacian Cioloş în 30 ianuarie 2014. poate nu, pentru că subiectul este interesant. Din anul 2016 - sigur, este poate prea departe - schema de distribuţie de lapte şi de fructe şi legume în şcoli, va deveni mai sofisticată, mai ambiţioasă. Va fi o provocare pentru autorităţile române să aducă diversitatea pe masa copiilor, în şcoli. Credeţi că le sunt suficienţi 2 ani de pregătire? Propunere legislativă AICI 

„Să mâncăm sănătos pentru a ne simți bine”

(c) DG AGRI, CE

Iată că recent Comisia Europeană a propus corelarea celor două programe de distribuire a laptelui şi a fructelor şi legumelor în şcoli, şi punerea accentului pe educaţie. Să trecem la exerciţiul de interogare şi reflecţie. Comunicatul de presă aici LINK

Poate aveţi copii la şcoală. Programul european susţine distribuţia de legume şi fructe în şcoli. Şi pune accentul pe educaţie. Deci?

• Nu vă întrebaţi de ce în România se dau copiilor doar mere, ca şi cum cum acestea ar fi singurele fructe din producţia autohtonă?
• Mai departe, de ce dau mere şi nu sucuri de mere naturale, salate de fructe, pere, guturi, căpşuni? Este greu, nu?
• De ce nu este folosit acest mecanism pentru a cumpăra şi mai mult şi mai divers de la producătorii români locali şi conform sezonalităţii? Este greu, nu?
• Şi acum ultima întrebare, CE pune accentul pe educaţie, credeţi că aşa ceva a fost principalul obiectiv al autorităţilor române, educarea tinerilor spre a consuma mereu fructe şi legume, nu doar în timpul programului?  >>>continuă >>>

Despre Slow Food, de ce s-a înfiinţat? (1)

Slow Food este o organizaţie internaţională care îşi doreşte o lume în care toate popoarele să aibă acces la hrana potrtivită lor, bună pentru cei care o produc dar bună şi pentru planetă. Ca organizaţie non-profit pe bază de membri, Slow Food a fost înfiinţată în 1989 pentru a contracara dominaţia în creştere a fast food-ului şi vieţii moderne rapide, alienante, dispariţia tradiţiilor legate de producţia hranei locale şi pentru a încuraja oamenii să devină conştienţi cu privire la hrana pe care o mănâncă, de unde provine, ce gust are şi în ce fel alegerile noastre au impact asupra restului lumii. Slow Food consideră că  fiecare are dreptul fundamental de a se bucura de hrană de calitate, şi drept urmare de a fi răspunzător de apărarea moştenirii pe care o oferă biodiversitatea, cultura şi cunoaşterea ce fac această plăcere posibilă.

Campanie contra agriculturii familiale

(c) DG AGRI, EC

Avem de-a face cu un caz de responsabilitate socială corporatistă, dacă judecăm lucrurile în contextul patrimoniului cultural imaterial şi al agriculturii familiale. "Prea bun, prea ca la ţară!" Sigur, este un concept de reclamă bine articulat de la început (2012) până în prezent. Coerent, declinat pe toate produsele realizate de client. Mergând a la longue pe ideea, relativ subtilă, că produsele lactate de fabrică sunt la fel cu cele preparate de ţărani, în gospodărie. Ceea ce ne face să ne întrebăm. Este oare un preparat din lapte, realizat în aceleaşi condiţii ca un preparat de tradiţie realizat în gospodărie? Indiferent de ce v-aţi răspuns în gând, să mergem mai departe. Este un produs lactat de fabrică la fel de bun şi de gustos precum produsele lactate de calitate, din gospodărie? >>> continuă >>>

Cât polueaza agricultură? Romania şi dezvoltarea rurala în UE

Agricultura este una din activităţile care poluează. Sigur, veţi spune, ce activitate umană nu are efecte secundare, printre care şi poluarea? Aş evidenţia, folosind şi tabelul de mai jos, extras din Raportul anual privind dezvoltarea rurală publicat de CE, DG AGRI: 

• de obicei atitudinea faţă de agricultură este una concesiv-permisivă, fiind aproape un tabu aspectul poluator 
• aş pune în balanţă cât poluează agricultura industrială şi cât poluează agricultura familială
• în context european se poate vedea cât poluează marile agriculturi europene
• agricultura este un contributor la schimbarea climatică, cu emisiile sale de gaze de seră, are cota sa de responsabilitate

CAP Communication Awards 2013

Comunicaţi? Comunicaţi! Comunicaţi!!! Vă propun un subiect de reflecţie. Nu întotdeauna un breaking news. Premiile Comunicării CAP 2013 au fost atribuite în decembrie. Dar care sunt premisele. Plec de la faptul că a comunica în societate este obligatoriu. Este o obligaţie primordială a autorităţilor pentru succesul politicilor publice pe care le administrează. Este o

obligaţie a organizaţiilor, companiilor, a fiecăruia dintre noi. De aceea, o acţiune care întăreşte şi subliniază rolul comunicării, merită să fie scoasă în evidenţă. Facts. >>> continuă >>>

Ghiţă Bârză de la Tălmăcel, o demonstraţie cu produse locale

Găsiţi în imaginile ce urmează un concept de prezentare de produse locale pe care l-am pus în practică în anul 2008. La Târgul Ţăranului Român, în Piaţa Amzei (Bucureşti), cu produsele tradiţionale şi contribuţia unuia dintre producători, dl.Ghiţă Bârză. Adesea am exprimat critici şi am ironizat felul cum sunt organizate pieţele volante din ultimii ani. Asta pentru că am considerat o piaţă volantă privată şi alternativă era promovarea produselor locale. >>> continuă >>>

Supă de căpşune cu cremă de bezea

Ce pregătiţi? Supă de căpşune cu cremă de bezea. Scanaţi cu un telefon şi o aplicaţie QR. Ideea nu este rea. Deşi este o comunicare de la MEGA IMAGE, retailerul agresiv, parte a lanţului alimentar industrial. Mai uşor cu.....:)

Sinicika sau dumbrăveanca, în Delta Dunării

Vă ofer o scurtă poveste despre oameni, natură, mediu. "Sinicika", corul din satul Mila 23, un proiect al comunităţii locale, încurajat de asociaţia "Ivan Patzaichin-Mila 23". "Delta Dunării, paradisul aproape pierdut" un proiect al organizaţiei "Salvaţi Delta şi Dunărea". Legătura dintre cele două poveşti? Pasărea numită dumbrăveanca în română, sinicika în rusa lipovenească. Sau albăstrica. Filmul, filmul vă rog >>> continuă >>>

Papură de Mahmudia, la Downtown Bucharest

Dintre subiectele dragi pe care le privesc de aproape, acesta este unul. Nu, nu imaginea din stânga de la MNAC. Citiţi în continuare. Ci folosirea resurselor locale din zonele care suferă de dezvoltare durabilă, pentru dezvoltarea unor mici afaceri. Legătura cu natura se poate face practic, prin materiile prime locale. Oamenii de acolo, precum Mariana Pohilcă, le pot folosi. O idee a unei organizaţii, Salvaţi Dunărea şi Delta Dunării, dusă mai departe de nişte oameni, din gură în gură. În filmul  >>> continuă >>>

Preparate din peşte...ca la Miadmar

Nu vă duc atât de departe, la Istanbul, pe strada Istiklal. Ci la noi, la Tulcea. Unde există o companie condusă de Dan Buhai (şi compania, dacă pot spune aşa), Miadmar HDP SRL care prepară produse din peşte, local sau din mare, cu respect pentru consumator. Asta este o sintagmă cunoscută. Dar am fost la ei la fabrică, am fost pe teren, am citit etichetele. Au participat alături de noi la Festivalul Internaţional al Bărcilor cu Vâsle unde am girat standul Slow Fish. >>>> continuă >>>

Saveurs d'Yveline, et in Arcadia ego...

Ziarul Financiar 29 ianuarie 2014

Ce ştiţi despre dulceţurile Saveurs d'Yveline? Ce amintiri cu Târgul Ţăranului, când îşi testau ei produsul alături de micii producători....Întâmplător totul are o legătură cu un articol din 30 ianuarie 2014. Am făcut miercuri 29 ianuarie 2014 o trecere în revistă a unor fotografii de pe un card de memorie. Unde au rămas, la întâmplare, imagini din mai multe perioade. Am răsfoit cu multă atenţie, câteva fotografii de la o ediţie din 2010 a Târgului Ţăranului (proiectul care a fost organizat de Asociaţia Grupul de Iniţiativă Radu Anton Roman, Slow Food Bucureşti Valahia Gusturilor, DC Communication). Despre Saveurs d'Yveline.  Despre aceste produse nu mai ştiam nimic. Dar uite că presa scrie cum au ajuns la 100.000 euro. >>> continuă >>>

Slideshare.net, un instrument bun de promovare pentru Slow Food

Care sunt indicatorii de trafic, ce arată interesul pentru ce am publicat în Slideshare.net? Vedeți captura mai jos. Mulțumesc celor interesați de gândurile mele, puse pe hârtie și adesea prezentate în conferințe. Tot ce am scris si prezentat public în ultimii 2 ani este publicat în Slideshare.net, AICI. Este o aplicație de tipul social media (pentru cei ce nu au cunoştinţă de ea) în care îți poți publica prezentările, articolele, etc. Pe lângă blog, aveți și această resursă la îndemână, pentru a afla puncte de vedere privind agricultura și dezvoltarea rurală, precum și ale mișcării Slow Food în România.

O să fie veselie....resetare de la 0

Din 2013, procedura privind atestarea produselor tradiţionale, în vigoare din anul 2004, a fost abrogată şi înlocuită printr-un ordin nou. Asta nu va scoate de pe piaţă nici un produs ca la mama acasă, ca la tata acasă, cu fainoşag, etc. Toate fiind produse ale industriei alimentare. SURSA ştire.

“În data de 11.11.2013 în Monitorul Oficial Partea I, nr. 688 a fost publicat Ordinul nr. 724 din 29 iulie 2013 privind atestarea produselor tradiţionale. Ordinul comun al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Ministerului Sănătăţii şi al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării.

Atestatele eliberate anterior rămân valabile 9 luni de la data intrării în vigoare a prezentului ordin. Eliberarea noului tip de atestat se face la solicitarea operatorului economic, după verificarea vechiului caiet de sarcini şi a spaţiului destinat producţiei, cu respectarea normelor impuse prin prezentul ordin.

La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 690/2004 pentru aprobarea Normei privind condiţiile şi criteriile pentru atestarea produselor tradiţionale, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 938 din 14 octombrie 2004”.

Un peşte ameninţat cu dispariţia, un simbol de campanie al Slow Food Istanbul

Mi-a plăcut povestea cu peştele şi modelul de asamblat. În 2013 am participat la conferinţa Slow Food, Slow Fish Istanbul. Pentru organizaţia locală, de la început, s-a pus problema unui demers de salvare a unuia dintre importanţii, pentru consumul local, peşti. Se numeşte lufer sau lufar. 

Ce bucurie, vom avea reţete consacrate româneşti. De la cei din industria alimentară

Nu, nu este vorba de reţetele din cartea lui Sanda Marin. Nu, nu este vorba de reţetele din cărţile şi întâmplările lui Radu Anton Roman. Nu, nu este vorba nici de reţetele din cartea lui Păstorel Teodoreanu. Şi nici nu este vorba de reţete consacrate din cartea publicată la comun de Kogălniceanu şi Negruzzi. Trebuie să ştiţi că reţetele străvechi sunt elemente al patrimoniului cultural imaterial. Conform Legii privind protejarea patrimoniului cultural imaterial. MADR a pus la cale un proiect de ordin prin care se formează o comisie care creează o listă cu reţete conscrate româneşti. Vedeţi aici ORDIN privind atestarea produselor alimentare obţinute conform reţetelor consacrate româneşti. Pentru o ţară care nu are exerciţiul şi nici interesul să pună întrebări, probabil că nu este o problemă. >>> continuă >>>

Cum se construieşte cu stuf? O propunere de la Jurilovca

Paul Condrat mi-a pus la dispoziţie un montaj de imagini despre cum se construieşte cu stuf. O poveste din 2011. Jurilovca, judeţul Tulcea.

Reducerea influenţei industriei alimentare şi a agriculturii industriale la Bruxelles

Domnule comisar, ce ne faceţi? Lobby-ul industriei alimentare şi al agriculturii industriale, clătinat? O decizie istorică a Comisiei Europene, al cărei titlu sună aşa: "DECIZIA COMISIEI din 16 decembrie 2013 de stabilire a unui cadru pentru dialogul civil în probleme reglementate de politica agricolă comună și de abrogare a Deciziei 2004/391/CE." Comisia Europeană, în speţă DG AGRICULTURĂ ŞI DEZVOLTARE RURALĂ, beneficiază de suportul consultativ unor comitete şi comisii. Este vorba de advisory groups sau grupurile de dialog civil. Practic, ca urmare a cererii Parlamentului European din anul 2011, sistemul grupurilor de dialog civil a fost resetat de la 0. >>> continuă >>>

Premiul NATURA 2000, până la 18 februarie 2014

EUROPEAN NATURA 2000 AWARD

Comisia Europeană a lansat în decembrie 2013, o nouă distincţie, prin care urmăreşte punerea în valoare a siturilor NATURA 2000 care au beneficiat de un management eficient, de rezultate bune şi durabile, de relaţii bune cu comunitatea....ce mai. În toată presa proastă despre zonele protejate, iată că apare un mecanism care va încerca să pună într-o lumină bună, ceea ce merită. Termen limită 18 februarie 2014.

Amănunte, condiţii, aplicare online, aici http://ec.europa.eu/environment/nature/natura2000/awards/index_en.htm

++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

Aroma de caşcaval, noutate a industriei alimentare

O cunoştinţă a cumpărat produsul ilustrat, vedeţi şi imaginile de mai jos, de la un magazin sătesc. Produsul are un gust prost, este necomestibil. 

• De ce credeţi că l-a cumpărat? Încercaţi două-trei răspunsuri, minus "de foame"...:) ...Producătorul i-a dat forma de şi aspectul de caşcaval...Dar este caşcaval?
• De ce are un gust prost? Vedeţi ingredientele! Este un amestec de brânzeturi cu margarină, cu amidon, cu colorant şi aromă...

Singurătatea unor alergători de cursă lungă

Am primit cardul de membru al mişcării Slow Food pentru anul 2014. 

Sfatul #19 pentru biodiversitate: Astăzi despre agricultura ecologică, grădinaritul bio

Astăzi despre promovarea grădinăritului bio în comunitate, ca formă de susţinere a biodiversităţii. Agricultura intensivă, industrială, distruge natura şi afectează biodiversitatea. Aceasta este partea rea a ei. De ce revin mereu cu sfaturile pentru susţinerea biodiversităţii? Am găsit interesant faptul că foarte multe din "sfaturile" oferite în

această cărţulie, pot fi puse în legătură cu teme de dezbatere din societatea românească. Şi astfel ele pot căpăta mai mult sens. Sau pot fi legate cu proiecte la care am participat. Dacă scormoniţi prin blog, veţi găsi, acolo unde a fost posibil, legătura. Acum am ajuns la nr. 19 din lista de "ponturi", sfaturi, pe care le găsiţi aici. Dacă sunteţi preocupaţi de lucruri măreţe. Precum biodiversitatea. >>> continuaţi >>>

Istanbul, o ceaşcă de cafea

V-aţi băut cafeaua  de dimineaţă? În toamna lui 2013 am avut ocazia să stau câteva zile în Istanbul. Cu ocazia Slow Fish Istanbul. În ultim zi, seara, am dat o raită nostalgică pe lângă Gezi Parki şi Istiklal Caddesi. Pe o stradă laterală faţă de Istiklal, pe care o vedeţi indicată pe hartă, am găsit o cafenea-bar, nimeni înăuntru. O muzică liniştită, occidentală. Şi am cerut doar o cafea turcească. Care se serveşte ca în fotografie.

1. Cafea preparată la ibric. În plus boabele contează. Nu ştiu ce amestec folosesc, dar credeţi-mă, am comandat-o în locuri diferite, are acelaşi gust.

2. Un pahar cu apă alături. Se serveşte rar aşa, dar asta este combinaţia potrivită şi necesară.

3. O bomboană aromată, în această servire, cu eucalipt.

Cum să faci ca guvernarea să mai marcheze nişte voturi?

Păi o soluţie este să arăţi în direct (TVR, RTV, Realitatea TV, etc.) cum Guvernul României se face că lucrează. Aţi intrat în panică din cauza vremii nefavorabile? Vă este teamă pentru viaţa dvs.? Dar nu-i aşa că vă simţiti bine când vedeţi că este compensată această panică, prin prezenţa în direct a guvernului. Prin televiziune, care arată că guvernul este preocupat de siguranţa naţiunii? Propagandist optimist, un documentar din arhiva British Pathe (propus de Gândul), realizat în grozava iarnă a anului 1969, mă face să mă întreb care este mai necredibilă manipulare, cea comunistă de acum câteva decenii sau cea din prezent? Sursa filmului AICI

Click pe imagine: HEAVY SNOWFALL IN BUCHAREST

Training şi educaţie în agricultură, România şi dezvoltarea rurală în UE

Ce este greşit la imaginea alăturată? Decât să dai mereu de mâncare oamenilor, mai bine să îi înveţi cum să muncească. Conform Rural Development in the European Union - Statistical and economic information - 2013, cei care conduc ferme agricole în România, au următoarea pregătire: 2,1% au pregătire de bază, 0,5% au pregătire integrală, iar educaţie completă au 2,5%. Farmecul acestei situaţii pe care decidenţii de politică publică par că nu o văd, este că o majoritate covârşitoare a românilor ocupaţi în agricultură, 97%, fac această activitate pe baza cunoştinţelor moştenite. >>>> continuaţi >>>

Importanţa agriculturii de semisubzistenţă, România şi dezvoltarea rurală în UE

Cât de importantă este ferma de semisubzistenţă în contextul agricol al Uniunii Europene? Răspunsul ar fi: pe măsura ponderii ei. Sau ne-am putea întreba: ce bazin de voturi ne poate oferi mediul rural din România, legat de fermele de semi-subzistenţă? Conform documentelor recent publicate de Comisia Europeană privind dezvoltarea rurală, în cifre absolute România are peste 3.400.000 ferme care generează sub 4000 euro încasări fiecare, anual. Ceea ce înseamnă peste 88% în structura economiei agrare din România. Şi procent de 47% din contextul economiei agrare europene, la nivel de UE-27. Concluzia I: judecând după dimensiunea... >>>> parcurgeţi la pagina următoare >>>>